In UE se munceste tot mai putin

Romanii petrec mai mult timp la locul de munca decat majoritatea europenilor, dar cu un randament mult mai redus. Dintre statele UE, Franta isi bucura angajatii cu cel mai scurt program de lucru, iar Marea Britanie a obtinut cel mai ridicat scor la capitolul orelor petrecute la serviciu.

Printre europeni, francezii au programul de lucru cel mai scurt, englezii cel mai lung, iar media timpului de munca saptamanala in Romania este de 40 de ore, cu doua ore peste media europeana.

Romanii ar putea fi mandri ca muncesc mai mult decat in multe alte tari europene. Potrivit unui studiu publicat la sfarsitul anului trecut, media generala a timpului de lucru saptamanal pentru Romania este cuprinsa intre 39 si 40 de ore, in vreme ce media europeana este de 38 de ore. Studiul realizat de Grupul pentru Economie Aplicata a scos la iveala faptul ca angajatii din Bucuresti, din nord-vest, nord-est si din centrul tarii muncesc, in medie, 41 de ore saptamanal. Diferenta intre noi si ceilalti europeni este insa una care tine de productivitate. Un cerc vicios: muncim mai mult ca ei, dar mai putin eficient. Din cauza ca muncim mai putin eficient, trebuie sa muncim mai mult. Mereu o exceptie, Bucurestiul este una dintre zonele in care lucrurile se misca mai bine, Capitala inregistrand in ultimii patru ani un spor de productivitate de 20%.

DIRECTIVA. La data de 23 noiembrie 1993, Directiva 93/104 a Consiliului Europei reglementa timpul de munca. Astfel, intr-o saptamana, un angajat are dreptul la o perioada neintrerupta de odihna de minimum 24 de ore. La fiecare 24 de ore, angajatul are dreptul la 11 ore de repaus. Timpul de lucru saptazmanal nu trebuie sa depaseasca 48 de ore. Un angajat are dreptul la cel putin patru saptamani de concediu remunerat anual, aceasta perioada neputand fi substituita prin compensatii banesti, in afara cazului in care contractul de munca a fost incheiat. Directiva continea insa si o derogare, introdusa la presiunile Marii Britanii, cele 48 de ore saptamanale putand fi depasite daca exista un acord in acest sens intre angajator si angajat.

TEORETIC, directiva ar trebui sa fie aplicata de toate statele membre ale UE. In realitate, exista exceptii printre tarile membre, cea mai notabila fiind cea a Marii Britanii, in care durata timpului de munca este cea mai mare. La polul opus, Franta a reglementat inca din 1998, prin legile "Robien" si "Aubris", cel mai scazut timp de lucru de pe continent. Astfel, de la 1 ianuarie 2000, timpul de lucru este de 35 de ore pe saptamana pentru companiile cu peste 20 de angajati, aceleasi prevederi aplicandu-se si companiilor cu mai putin de 20 de angajati din data de 1 ianuarie 2002. In1998, durata saptamanala a timpului de lucru era de 38,7 ore. Potrivit studiilor, intre 1984 si 2004, durata medie anuala a timpului de lucru a scazut cu 126 de ore, aceasta scadere datorandu-se, in mare parte, reglementarilor din 1998. Aceleasi studii au aratat ca, practic, structura saptamanii de lucru a ramas aceeasi, scaderea orelor respective fiind inregistrata pe ansamblul unui an. In schimb, s-a constatat o crestere a orelor suplimentare efectuate de angajati. Studiile au mai aratat ca persoanele care au benificiat de reducerea numarului de ore de munca au de conditii de munca mai favorabile decat ceilalti datorita unui program de munca mult mai flexibil.

RAPORT. Aceasta flexibilizare a orarului de munca ramane o alta preocupare in cadrul politicilor UE. Argumentele pentru orarul flexibil pot fi gasite, printre altele, intr-un raport din mai 2006 al Fundatiei Europene pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca. Raportul a scos la iveala faptul ca, dintre toti europenii, suedezii care lucreaza in companii mari sunt cei mai satisfacuti de munca lor. La polul opus se situeaza muncitorii din companiile de marime medie din Grecia si Portugalia. Raportul arata ca la originea acestei satisfactii sta, de cele mai multe ori, in posibilitatea organizarii unui program de lucru flexibil. Cel mai mare procent de companii care ofera angajatilor un program de lucru flexibil este regasit in Letonia, Suedia, Marea Britanie si Finlanda.

SCHIMB. Pentru munca in plus, francezii primesc zile libere

WORKOHOLICII EUROPEI. Marea Britanie are cei mai multi angajati care depasesc pragul "psihologic" de 48 de ore lucrate intr-un interval de sapte zile. Cu toate ca este principala tara ce ocoleste prevederile Directivei 93/104, in Marea Britanie numarul celor care lucreaza peste 48 de ore saptamanal a scazut din 1998 de la 4 milioane la 3,3 milioane. Expertii spun ca alinierea totala a Angliei la prevederile Consiliului va avea un impact redus, deoarece multi din cei care lucreaza mai mult de 48 de ore saptamanal sunt manageri sau au profesii liberale, adica oameni care isi pot controla mai mult decat altii orarul de munca si care muncesc mult pentru ca aceasta este optiunea lor, nu din cauza unor "angajatori exploatatori".

Aplicarea Directivei va avea efecte scazute si din cauza faptului ca, statistic, o treime din cei care muncesc peste 48 de ore saptamanal depaseste acest timp de lucru cu numai una sau doua ore suplimentare. Numarul celor care muncesc prea mult a scazut si va scadea, spun aceleasi statistici, si din cauza cresterii numarului locurilor de munca. Intre 1998 si 2005, numarul locurilor de munca din Anglia a crescut cu 1,1 milioane, asta si datorita afluxului de emigranti. Probabil ca si noile valuri de muncitori romani si bulgari ii vor ajuta pe englezi sa castige mai mult timp liber.

ORELE SUPLIMENTARE SUNT RECOMPENSATE DIFERIT

In Germania, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Olanda, Franta principala compensatie pentru efectuarea de ore suplimentare este recompensarea angajatului cu mai mult timp liber. La polul opus se afla Italia, Marea Britanie, Ungaria, Spania, Cehia, unde compensarea se face mai mult prin retributii banesti. Media europeana inclina balanta pentru compensatia in bani. Lucrul in zilele se sambata este o practica obisnuita in tari ca Letonia, Marea Britanie, Cipru si Franta. Duminica: Letonia si Marea Britanie. In Italia, Spania, Portugalia si Grecia, numarul celor care muncesc sambata si duminica este redus. In Italia si Portugalia, munca pe timp de noapte este scazuta.