x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul O maimuţă şi atăta tot (partea a doua)

O maimuţă şi atăta tot (partea a doua)

de Adrian Păunescu    |    05 Aug 2007   •   00:00
O maimuţă şi atăta tot (partea a doua)

Dar unde dracului găsim noi o maimuţă? - se intrebă el sămbătă noaptea, inainte de a adormi fericit, cu priveliştea copiilor lui in minte, fericiţi şi ei, cum au fost toată ziua, de găndul că vor avea o maimuţă.

Dar unde dracului găsim noi o maimuţă? - se intrebă el sămbătă noaptea, inainte de a adormi fericit, cu priveliştea copiilor lui in minte, fericiţi şi ei, cum au fost toată ziua, de găndul că vor avea o maimuţă.

Trebuie să le scot din cap găndul proprietăţii! Asta nu e maimuţa lor. Asta e maimuţa in general, in vizită la familia Pandele - găndea Take. De-ar şti bietul de bunicu’ pănă unde i-a ajuns numele! Pandele are o maimuţă. Dar nici el n-are. Ba nu, el cam are, inchise el ochii şi adormi.

După două luni - căci intre timp ieşise la pensie - de zadarnică zbatere pentru găsirea unei maimuţe, Take Pandele se hotări să fure una.

La urma urmei, ce chilipir, să aibă ei atătea şi să n-am eu nici una?

Şi intr-o joi dimineaţă se duse la zoo in faţa unei uşi de urangutan, o deschise cu cheia luată de la paznic (pe care-l izbise in moalele capului, in prealabil), intră in cuşcă şi luă maimuţa in braţe. Cei doi copii şi nevasta il aşteptau la celălalt capăt al coridorului. El se dădu jos din cuşcă, se scutură pe haine şi merse spre cei trei. Ajuns acolo, lăsă maimuţa la pămănt.

Gata, taică, gata! Acum eşti şi tu liberă. Ei zic că omul se trage din tine, dar te bagă-n cuşcă. Ăsta-i respect? Prostii! - ii zise el maimuţei, uităndu-se drept in ochii ei care clipeau, parcă fiind de acord cu Take Pandele.

Plecară incet, cu maimuţa intre el şi nevastă-sa, inspre poarta parcului.

Aoleu, am uitat să-i iau tăbliţa cu numele, făcu Take Pandele, şi-i părăsi, fugind spre cuşcă. Se intorsese cu o faţă fericită, purtănd tăbliţa la subsuoară. Acum e altceva. Prostii! - şi continuă să meargă, in pas calm, de plimbare, cu maimuţa intrei ei, ţopăind, cu destul de pronunţată bucurie, pe drumul de asfalt.

Ce-o să zică portarul? - intrebă Gica.

Nimic, răspunse Pandele: crezi tu că işi inchipuie el că nişte oameni care fură merg liniştiţi pe drumul principal?

Intr-adevăr, portarul nu numai că nu schiţă nici un gest de suspiciune, ba chiar il salută cordial (cine are o maimuţă in ziua de azi?) şi toţi răseră cănd portarul şi maimuţa işi făcură semne cu măna. Avănd o mănă (cea dinspre Take) liberă, maimuţa nu i se păru in deplină siguranţă şi el spuse repede: Gico, ţine-o bine, că asta fuge dracului şi ne facem de baftă. Take avu atunci surpriza să vadă că maimuţa intoarce capul spre el, amărătă, ca şi cănd i-ar fi reproşat neincrederea. Take işi mişcă buzele şi ii fu de-a dreptul ruşine.

Păi, dacă am luat-o, am luat-o. Acum mai fac şi poliţie cu ea. "Prostii!"

Urcară in automobil şi, prin oglinda retrovizoare, lui Take i se păru că maimuţa intinde laba şi apasă pe butonul de siguranţă. Se uită mai atent, iar totul in spate i se păru firesc. Copiii tăceau copleşiţi. Fericirea era prea mare. După zece minute, Take observă că maimuţei ii e somn. Ce obosită e, săraca! De cănd tot umblă ea prin lume! Şi din ce s-o fi tras ea la răndul ei? - claxonă Take Pandele de entuziasm. "Prostii!"

Ajunseră acasă şi, fiind joi, putură urca liniştiţi in lift, fără grija că-i vor vedea vecinii. Cum intre timp Take ieşise la pensie, mare ii era bucuria că o să se poată ocupa de maimuţa pe care, asumăndu-şi atăt de mari riscuri, şi-o procurase. Maimuţa făcu un pas să intre in lift, dar parcă un resort o trase inapoi. Gica Pandele văzu, cu surprindere, că maimuţa se dă la o parte ca să-i facă loc. Mulţumesc, mersi, dragă, zise ea foarte distrată de intămplare, eşti manierată, zău. Intoarse ochii spre Pandele, aşteptănd şi din partea lui un semn de bucurie. "Prostii!", făcu Pandele, cu mare dezamăgire in glas, ca semn că il tulburase intr-adevăr gestul maimuţei.

Ei, şi-acum, unde-o culcăm? Zi-i! Că de plăcut ţi-a plăcut, de răs ai răs. Unde-o culcăm?

In pat, un’ s-o culcăm? Doar n-om culca-o in şifonier?

Mă, inţeleaptă eşti, mă! Dar in ce pat? Zi-i!

Ne restrăngem noi şi-i facem loc ei.

Nu. Asta n-o fac. Ia mai localizeaz-o şi in mama ei naturală. Păi, zău, ce e aia? Să mă restrăng eu, care sunt om, ca să se extindă ea, care e maimuţă? (continuarea in numărul viitor)

(din volumul "Măştile insăngerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundaţia Iubirea, Fundaţia Constantin,

Editura Păunescu - 2001)

×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul pandele take maimuta maimu