x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Pagini de proza - Calul varului meu

Pagini de proza - Calul varului meu

de Adrian Păunescu    |    19 Noi 2006   •   00:00
Pagini de proza - Calul varului meu

Varul meu primar, Picu, era student la drept, purta sapca gri, cu cozoroc mare si patratos, radea mult si molipsitor, juca uneori fotbal pe terenul din vale al comunei si, desi il iubeam, nu se distingea intre celelalte rude, pe care, de asemenea, le iubeam, si ma bucuram, ori de cate ori veneau in vizita la casa bunicilor, unde se intampla sa traiesc eu. Nu mai tin minte acum momentul in care s-a intamplat acel fapt care mi l-a impus pe varul meu primar Picu drept cel mai important personaj al familiei.

Varul meu primar, Picu, era student la drept, purta sapca gri, cu cozoroc mare si patratos, radea mult si molipsitor, juca uneori fotbal pe terenul din vale al comunei si, desi il iubeam, nu se distingea intre celelalte rude, pe care, de asemenea, le iubeam, si ma bucuram, ori de cate ori veneau in vizita la casa bunicilor, unde se intampla sa traiesc eu. Nu mai tin minte acum momentul in care s-a intamplat acel fapt care mi l-a impus pe varul meu primar Picu drept cel mai important personaj al familiei.

Era, desigur, tot intr-o vara, cand el se intorsese in vacanta. Nu eram un baiat scund, dar m-am simtit ingrozitor de mic, in acea zi neobisnuita in care Picu m-a strigat din apropierea portii, dar de la o inaltime la care nu ma asteptam. Ceva se intamplase. Nu pricepeam. Printre scandurile gardului imi nalucea un fel de flacara potolita, de un maroniu orb, care nu putea fi varul meu primar.

Ba, uita-te ma la mine!
Ma uit, dar nu te vad, unchiule Picu. Ii ziceam unchi desi eram veri, pentru ca, desi intre noi erau numai 15 ani, exista o distanta parca de secole intre un copil de 10 ani si un om care se barbiereste zdravan si a ajuns la 25 de ani. Cand cei doi ating 45, si, respectiv, 60 de ani, ei isi spun in mod firesc pe nume si experienta de viata ii apropie. Dar si lui ii placea sa-mi zica nepoate pentru ca nici nu fusese inca recunoscut ca barbat. Si faptul ca avea un nepot il apropia de conditia ideala a barbatului.

Uita-te, ma nepoate, peste gard, radea el in hohote.
Cum peste gard, am zis eu si m-am facut palid. Picu era acolo, sus. Cred ca mi-ar fi fost greu sa-l recunosc, in aceasta noua situatie, daca n-ar fi insistat sa rada si daca n-ar fi inceput sa si tuseasca, de atata ras si, cum zicea tata mare, de atata tutun, fi-i-ar tutunul al dracu.

Am deschis pierit poarta. Picu era pe un cal. Varul meu statea intr-o sa. Picioarele rudei mele se leganeau pe niste scari. Mi se parea ca halucinez.
Ce zici, bai nepoate? Iti place?
Ce sa-mi placa? E vorba de placut, unchiule? E frumos, dar mi-e frica de el.
Nu calul, ba nepoate, iti place de unchiu-tau? Tu credeai ca te intreb de Rih?
De cine?
De el, ma, de Rih, ca asa il cheama.
Si cum, unchiule?
Pai mi l-a dat tata!
De tot?
Pai cum, ma, altfel? Pai ce, un cal se da imprumut?
Nu stiu eu, unchiule, dar ma gandeam si eu cum sa ti-l dea!
Sa fie al meu.
Si-l iei la Bucuresti?
A, nu. La Bucuresti nu-l iau, dar in sat pot sa ma duc unde vreau eu cu el. Si la fete, a izbucnit el in ras. Varul meu primar Picu a intors calul si a plecat pe ulita catre sosea, intr-un pacanit egal, de copite, in urma carora ramaneau urme de potcoave noi, parca sa puna ceva seminte de vreo planta in ele, urme adanci de potcoave puse la fierarul Falan, dupa cum aveam sa aflu.

Parerea mea despre Picu era, din acel moment, cea mai buna cu putinta. Mi-as fi dorit sa fiu si eu ca el, desi eram sigur ca tata nu-mi va da niciodata mie un cal cum ii daduse unchiul Costica lui. Praful pe care copitele lui Rih il ridicase la inceputul legendei prin care urcase vertiginos varul meu Picu, dupa ce imi aparuse in fata ochilor, pe neasteptate, la poarta curtii, mi-a invaluit copilaria.
continuarea in numarul viitor

  • din volumul "Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001
  • ×
    Subiecte în articol: arhiva jurnalul picu