x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Refugiul

de Toma Roman Jr    |    24 Iun 2007   •   00:00
Refugiul

Sex cu Toma Roman Jr.

Printr-o conjunctură fericită de intămplări am ajuns la Cluj, acum vreo doi ani, să scriu nişte reportaje, fix in acelaşi timp cănd se desfăşura festivalul de film TIFF. Aşa am apucat să văd, de exemplu, premiera in Romănia a "Morţii domnului Lăzărescu". Ca o coincidenţă şi mai frumoasă, in acelaşi timp se aflau in oraş şi nişte amici de-ai mei care căntau.

Sex cu Toma Roman Jr.

Printr-o conjunctură fericită de intămplări am ajuns la Cluj, acum vreo doi ani, să scriu nişte reportaje, fix in acelaşi timp cănd se desfăşura festivalul de film TIFF. Aşa am apucat să văd, de exemplu, premiera in Romănia a "Morţii domnului Lăzărescu". Ca o coincidenţă şi mai frumoasă, in acelaşi timp se aflau in oraş şi nişte amici de-ai mei care căntau.

Aveam un program teribil de solicitant. Ziua mă duceam să mă documentez despre subiectele pe care le primisem de la redacţie, iar noaptea băntuiam. Mai intăi, mergeam la chefurile-monstru făcute de organizatorii TIFF, iar pe la două-trei imi recuperam amicii căntători din clubul in care se produceau şi o ţineam intr-o distracţiune pănă cănd dădea lumina.

Ţeava

Aveam o singură problemă. Redacţia mă cazase, impreună cu un coleg, intr-un fel de cămin de liceu, plin de ploşniţe, găndaci şi igrasie. Dormeam intr-un pat de fier, cum erau cele din unităţile militare de pe vremea lui Ceauşescu. Nu-s pretenţios de felul meu, aş fi suportat liniştit cele de mai sus. Mă deprima insă groaznic faptul că buda era la capătul culoarului, nu avea capac şi puţea ingrozitor. De asemenea mă apuca băzdăcul din cauza faptului că nu prea aveam unde să fac duş. Acesta era o ţeavă fără pară, aflată tot intr-un spaţiu comun. Curgea doar apă rece ca gheaţa. Cănd veneam incins după o noapte de chef, reuşeam cu greu să mă spăl. După trei zile de regim din ăsta eram răcit cobză de la "duş" şi incepuse să nu mai imi placă deloc ce se intămplă.

Azil

In seara a patra de şedere in urbea pe care o păstorise Funar, la băuta de după nu ştiu ce premieră, am cunoscut-o pe Anca, o critică de film cam urăţică, vopsită blondă şi pisăloagă. Mă bătea la cap despre cum tremură toţi regizorii şi actorii in faţa textelor ei corozive, despre cum e ea e ascultată de la Bacău pănă la Cannes via Hollywood. Imi venea să-i spun să cănte textul ăsta la altă masă, dar, politicos, tăceam, dădeam din cap in semn de aprobare şi sorbeam din ginul tonic oferit cu generozitate, la discreţie, de mahării festivalului. Mă găndeam la ale mele, de fapt la ţeava cu apă rece care mă aştepta cănd ajungeam acasă. Cum stăteam şi cugetam la aspectele triste ale vieţii, mi-a trecut prin cap ceva. Mi-am ridicat capul şi am intrebat-o pe Anca unde stă. Mi-a răspuns că, datorită faptului că e membră in nu ştiu ce juriu, are cazare la un hotel de patru stele. A inceput să spună cuvinte magice, precum jacuzzi, aer condiţionat, televiziune prin cablu, frigider. Umil, i-am explicat situaţia in care mă găseam şi am rugat-o, fără vreo conotaţie sexuală, să mă lase să fac un duş. Ea a priceput cu totul altceva.

Lăfăire şi pedeapsă

Cănd s-a terminat băuta am plecat spre hotel. Am umplut cada cu spumă şi m-am băgat in ea. Inchisesem ochii şi mă găndeam la lucruri frumoase, cum ar fi ţările calde. Am fost intrerupt din visare de Anca. S-a auzit uşa, a intrat intr-un combinezon negru pe care şi l-a dat jos "artistic" după care a scos o replică invăţată probabil dintr-un film de serie B: "De cănd te-am văzut visez să facem dragoste sălbatic in baie!". Sălbatic nu a prea fost, că mă cam moleşise apa fiartă. In final am adormit buştean.

Restul de patru zile căt am mai stat la Cluj am rămas campat la Anca. Mă deranja că imi spunea ciclic că e o onoare să am treabă cu un intelectual de geniu ca ea, dar eram fericit că mă pot duce la o budă cu capac. Mă intălneam prin oraş, la bere, cu colegul meu de redacţie care rămăsese la cămin. Arăta, săracul, din ce in ce mai murdar şi depreciat, in plus tuşea ingrozitor.

Săc!

Anca avea impresia că mă căştigase la tombola crescătorilor de albine. Incepuse să-mi ceară imperativ in ce poziţie să facem dragoste, mă repezea dacă aveam opinii in contradicţie cu ale ei despre diverse filme, ţinea cont căte beri beam. In ultima seară a festivalului am mers la bairamul de inchidere. I s-a părut că mă uit insistent la o colegă ziaristă (frumuşică, altfel) din presa locală. A inceput un recital de zbierete de faţă cu lume. Se uitau diverşi cetăţeni la mine cu un aer plin de compătimire. După vreo zece minute in care am incasat felurite injurături, i-am replicat pe un ton molcom: "Săc, băi fato! Măine seară o să fiu acasă unde am şi eu apă caldă!". Cum avusesem inspiraţia să nu imi mut şi calabalăcul la hotelul de patru stele, m-am ridicat, m-am dus la cămin şi am plecat impreună cu colegul de redacţie să ne vedem cu ăia care behăiau prin cluburi. In seara următoare, imediat cum am intrat pe uşa casei mele, am umplut cada cu apă fierbinte şi m-am aruncat in ea.

×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul