Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O poveste aparte. Personaje puternice, idei măreţe. La Şcheii Braşovului românii s-au luptat sute de ani să-şi păstreze identitatea. Pentru neam şi cultură şcheienii au sacrificat tot ce a fost nevoie.
O poveste aparte. Personaje puternice, idei măreţe. La Şcheii Braşovului românii s-au luptat sute de ani să-şi păstreze identitatea. Pentru neam şi cultură şcheienii au sacrificat tot ce a fost nevoie.
Un loc magic, o zonă în care miturile dăinuie şi astăzi. Şcheii Braşovului a reprezentat un punct de maximă importanţă în păstrarea românităţii în zona Transilvaniei. Diaconul Coresi sau Căpitanul Ilie Birt sunt doar doi dintre oamenii excepţionali ai Şcheilor. Despre ei şi nu numai ne-a vorbit părintele, profesorul, românul Vasile Oltean.
La daci acaså. Şcheii Braşovului pot fi consideraţi o vatră a dacilor. Un loc de unde au plecat eroi şi oameni de vază. Povestea locului e atât de lungă, atât de frumoasă, încât un singur articol nu este de ajuns. Vom face mai multe.
În Şchei, dacii nu mai umblă cu cuşma pe cap. Steagurile cu cap de lup nu mai mişună prin curţile oamenilor, dar legendele locului dăinuie de sute, chiar mii de ani. Toate legendele, legăturile trecutului cu prezentul sunt la un om minunat, părintele Vasile Oltean. El are grijă de prima şcoală românească din Şchei, de prima biserică românească din aceste locuri din care românii îşi luau puterea. Tot el se îngrijeşte şi ca tradiţia Junilor Braşoveni să nu se stingă. “Eu am scris o carte despre aceste obiceiuri şi culmea, cei care o cumpără sunt junii. Ei ştiu ce fac, dar nu ştiu de ce fac. Ei păstrează ritualul pentru că «aşa a făcut şi taica moşul», şi aşa fac şi ei”.
Pe vremea saşilor. Şcheienii erau patrioţi. De ce? “Toate s-au înfăptuit pe baza unui firmament al unui sentiment naţional foarte puternic. Până în 1781 nici picior de român sau ungur nu intra într-o cetate din Ardeal a saşilor. Aşa se întâmpla şi la Braşov. Atunci, şcheienii şi-au creat aici o identitate a lor, dar aveau şi o relaţie pozitivă cu cetatea. Această relaţie se baza pe legi, respectate şi de unii şi de alţii”, povesteşte preotul Oltean.
Poziţia şcheienilor era întărită şi sprijinită şi de domnitorii din Ţara Românească. “Aceşti locuitori din Şcheii Braşovului se regăseau în legătură directă cu domnitorii de peste munţi. În memoriile pe care le făceau acestora, ei apelau întotdeauna la semnificaţia existenţei lor pe aceste meleaguri, sensibilizându-i prin aceasta. Ca dovadă sunt cele 80 de hrisoave domneşti de aici în care se stipulau între altele, exclusiv pentru românii din Şchei, favorurile pe care ei le ofereau. Ofereau favoruri de comerţ, financiare, danii de carte, băneşti. În felul acesta a devenit un centru pentru românii de pe toate meleagurile”.
Personaje mitice. Oamenii puternici au întotdeauna impact asupra celor din jurul lor. În Şchei, regula nu este încălcată. Istoria acestor locuri poartă amprenta oamenilor puternici, pa-trioţi, a celor care au ştiut cum să menţină flacăra românismului vie în zona Braşovului, în Transilvania.
“Pentru secolul al XVI-lea, cazul cel mai concret este cel al protopopului Mihai, cel care l-a întâmpinat pe Mihai Viteazul la intrarea în Braşov. El a făcut aproape 40 de călătorii la curtea lui Mihai Viteazul. Este cel care derulează toate evenimentele secolului al XVI-lea ale tipăriturilor Diaconului Coresi. Prin intermediul lui, Coresi activează atât de bine în Şcheii Braşovului. El îi şi traduce într-un fel lui Mihai «Cazania a doua», una dintre cele mai frumoase traduceri, tipărită aici în Şchei în 1581.”
Diaconul Coresi este una dintre cele mai importante figuri ale românităţii în Transilvania. Venit de la Târgovişte, el înfiinţează o tiparniţă la Braşov. Tiparniţa se află în muzeul primei şcoli româneşti din Braşov, în Şcheii Braşovului. Tipăriturile lui au apărut pe la mijlocul sec. al XVI-lea. “Tetraevengheliarul românesc”, “Cazania a doua”, “Molitvelnicul”, “Psaltirea românească” sunt doar câteva din manuscrisele de mare valoare care au fost tipărite de Coresi şi care au ajutat la dezvoltarea culturii româneşti în spaţiul transilvănean.
