x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

13 albume de top, in UK si US

0
Autor: Alex Revenco 19 Iun 2006 - 00:00
CASETE SI CD-URI
In 25 de ani de cariera, DM a vandut peste 70,5 milioane de discuri si a avut 13 albume in Top 10.

De pe cel mai recent album al grupului au fost extrase (pana acum) patru singles: "Precious" (octombrie ’05), "A Pain That I’m Used To" (decembrie), "Suffer Well" (aprilie 06), "John The Revelator/ Lilian" (iunie). Videoclipul primului single a aparut oficial in septembrie trecut, dar un prototip al clipului a circulat pe net cu cateva luni inainte, ceea ce a dus la arestarea faptasului, un fan din Polonia.

"SPEAK AND SPELL", 5 octombrie 1981, este albumul de debut si singurul cu Vince Clarke, cel care a compus si majoritatea pieselor. Stilul muzical, mai romantic, mai light decat cel de pe urmatoarele albume DM poarta amprenta celui care va pleca la Yazoo si mai tarziu va forma Erasure. Aparut la label-ul Mute, al producatorului Daniel Miller, discul contine 11 melodii (cu diferite sintetizatoare in prim-plan), dintre care noua sunt compuse de Clarke si doua de Martin Gore (Tora! Tora! si Big Muff). In primavara acestui an a fost reeditat (impreuna cu Music for the Masses si Violator), intr-o editie speciala ce include doua DVD-uri si albumul audio in cinci formate: SACD (superaudio CD) multicanal, stereo SACD, PCMstereo CD, DTS 5.1 si Dolby Digital 5.1.

"A BROKEN FRAME", 27 septembrie 1982, a fost compus fara Vince Clarke, plecat sa-si faca propriul grup, Yazoo. Alan Wilder a participat la turneul din Marea Britanie, dar inca nu era, oficial, membru DM. Discul nu a fost agreat prea tare de grup si din cauza faptului ca Gore a vrut neaparat sa ajunga "compozitor-sef" si nu s-a consultat deloc cu ceilalti. Intamplator sau nu, nici unul dintre singles-urile extrase de pe "Broken…" nu a stat in topuri la fel de mult ca si celelalte discuri DM. Mai mult, este singurul album de pe care nu s-a ales nici o piesa pentru albumele "101 Live" si "Remixes 81-04", iar timp de 20 ani (’86-’06) DM nu a cantat nici o melodie in concertele sale. "Leave in Silence" a spart "embargoul", fiind interpretata acustic, la Paris, in 2006.

"CONSTRUCTION TIME AGAIN", 22 august 1983, este primul album cu Alan Wilder, care inregistreaza doua schimbari de atitudine, atat in sound, cat si la texte. In timp ce sunetul incepe sa prinda contururi din ce in ce mai dark (aici, dar si in albumele ulterioare), textele devin mai profunde, dulcegariile fiind inlocuite cu versuri aspre, implicate in social, iar coperta discului pare inspirata din materialele de propaganda sovietice. Piesele albumului sunt compuse de Martin Gore, cu exceptia a doua dintre ele ("Two Minute Warning" si "The Landscape Is Changing"), semnate Alan Wilder. David Gahan este solist vocal la majoritatea pieselor, mai putin in "Pipeline", cantata de Gore.

"SOME GREAT REWARD", 24 septembrie 1984, este al patrulea album, compus aproape in intregime de Gore, doar o piesa fiind semnata Alan Wilder ("If You Want"). De asemenea, in premiera, Martin Gore este solist vocal la doua dintre piese, fata de una per album, cum a fost "proportia" pana acum. Albumul, produs de Daniel Miller, Depeche Mode & Gareth Jones, a fost inregistrat in studiourile Music Works din Londra si Hansa Mischraum din Berlin si mixat la Berlin, unde Martin a cautat - si a gasit! - inspiratia. Acest album a fost promovat de urmatoarele discuri singles: "People Are People" (12 martie ’84), "Master and Servant" (20 august ’84) si "Blasphemous Rumours" (29 octombrie ’84).

"BLACK CELEBRATION", 17 martie 1986, este un album care reuseste cu succes o neobisnuita combinatie intre electro pop si rock gothic, cu cel mai dark sound DM. O alta surpriza e faptul ca Martin este solist vocal al majoritatii pieselor, restul fiind interpretate de David. Este interesanta si povestea piesei "Fly On the Windscreen", aparuta initial ca fata B a single-lui "It’s Called A Heart".

Grupul a fost de parere ca piesa este deosebit de valoroasa si atunci s-a hotarat sa fie inclusa pe album si pentru asta a fost refacuta, s-au adaugat efecte, s-a insistat pe sound-ul stereo si astfel s-a nascut "Final". De altfel, incepand cu 1993, Depeche Mode canta cu precadere piesele acestui album plus cele noi, discurile anterioare fiind reprezentate accidental sau deloc.

"MUSIC FOR THE MASSES", 28 septembrie 1987, inregistreaza un mare succes comercial in Statele Unite si celelalte tari ale Europei continentale. "Music…" impreuna cu "Black Celebration" si "Violator" sunt considerate creatiile de varf din cariera grupului (atat din punct de vedere muzical, cat si al versurilor), prin maturitatea componistica dobandita de Gore si prin orchestratiile sintetizatoarelor realizate de Wilder. Turneul mondial de promovare a acestui disc a fost unul de mare succes, fiind imortalizat pe CD-ul "101 Live", inregistrat in SUA, la Pasadena Rose Bowl, cu prilejul unui concert sold out, in fata a 80.000 de spectatori. Primul single, "Strangelove", a ocupat locul 76 la Billboard in SUA, a fost numarul 16 in Marea Britanie si locul 2 in Germania.

"VIOLATOR", 19 martie 1990, cel mai tare disc DM, a fost promovat cu doua singles care au inregistrat un succes planetar: "Personal Jesus" si "Enjoy the Silence". Listat de publicatia "Rolling Stone" pe pozitia 362 in topul de 500 al celor mai bune albume din toate timpurile, "Violator" este unul dintre putinele discuri apreciate, de producatori, fani, critica de specialitate si componentii grupului. Albumul, vandut la nivel mondial in 7,5 milioane de exemplare, a fost promovat prin patru singles-uri: "Personal Jesus" (29 august ’89), "Enjoy the Silence" (5 februarie ’90), "Policy of Truth" (7 mai ’90), "World in My Eyes" (17 septembrie ’90).

"SONGS OF FAITH AND DEVOTION", 22 martie 1993, este primul (si ultimul) experiment rock, care a inregistrat insa un succes uluitor: locul 1 in topul din Marea Britanie, cat si in cel din SUA. De asemenea, este ultimul album inregistrat cu Alan Wilder, care pentru prima oara a cantat la tobe. Toate piesele sunt compuse de Martin, care este solist vocal la doua dintre ele ("Judas" si "One Caress"), restul avandu-l pe David la microfon. La sfarsitul piesei "Get Right with Me", este "ascuns" "Interlude 4", de fapt un remix al piesei "I Feel You", realizat de Brian Eno. Este pentru ultima oara cand pe un disc DM un interludiu este "ascuns", ulterior grupul va mentiona interludiile, dandu-le si titlu.

"ULTRA", 15 aprilie 1997, primul album realizat de DM in formula de trio, dupa plecarea lui Alan Wilder pentru proiectul solo Recoil. Aparitia intarziata a acestui disc (fata de cel anterior) a fost cauzata de "criza" prin care a trecut carismaticul Dave Gahan. A fost pentru prima oara cand au aparut zvonuri referitoare la desfiintarea DM. Toate piesele albumului au fost compuse de Gore (ca de obicei), solist la doua dintre ele ("Home" si "The Bottom Line"), restul fiind interpretate de Dave, la care se adauga trei interludii instrumentale. Albumul a fost inregistrat la Londra (in studiourile Abbey Road, RAK, Westside), New York (Electric Lady) si Los Angeles (Larrabee West). Printre muzicienii invitati pe acest disc se numara excelentul basist Doug Wimbish (Mick Jagger, Jeff Beck, Rolling Stones).

"EXCITER", 14 mai 2001, este cel mai "sintetic" album de pana acum, in care s-a utilizat la greu tehnologie digitala, produs de Mark Bell (cunoscut din colaborarea cu Bjork). A fost promovat in cadrul turneului mondial cu acelasi titlu, unul dintre cele mai de succes turnee din cariera formatiei, si a ajuns Disc de Aur in Statele Unite. Inregistrat la Londra (studiourile Rak si Sarm West) si New York (la Electric Lady si Sony), discul a fost compus de Martin Gore. Ca de obicei, compozitorul e si solist vocal (in piesele "Comatose" si "Breathe"), Dave le canta pe celelalte, discul avand si doua interludii instrumentale ("Lovetheme" si "Easy Tiger").

"PLAYING THE ANGEL", 17 octombrie 2005, primul album DM in care Dave Gahan (mai uscat si mai curat ca niciodata) compune trei piese (impreuna cu Christian Eigner si Andrew Phillpott): "Suffer Well","I Want It All" si "Nothing’s Impossible". Gahan este solist vocal al majoritatii pieselor, mai putin a doua (cu Martin la microfon) si o instrumentala ("Introspectre"). De remarcat ca Dave este backing vocals la "Macro", una dintre piesele cantate de Martin. Albumul este considerat "mai organic" decat celelalte, deoarece s-au utilizat mai multe sintetizatoare de tip analog decat cele digitale. De la aparitia discului pana in prezent, "Playing The Angel" s-a vandut in peste doua milioane de exemplare in intreaga lume, dintre care circa 400.000 de unitati doar in Statele Unite. Cel mai nou single: "John the Revelator".
Citeşte mai multe despre:   gore,   inregistrat,   martin,   albu,   editie de colectie,   wilder,   solist,   alan

Serviciul de email marketing furnizat de