x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

50 de ani = clipe

0
Autor: Pompiliu Kostas Radulescu 02 Oct 2006 - 00:00
50 de ani = clipe


SANDA TOMA
Ca sa nu fie data afara din facultate, a fost transferata la clasa paralela.

Asta se intampla prin anul doi de facultate, precizeaza doamna Sanda Toma. "Eram la clasa Aurei Buzescu si, din primul trimestru, am fost «pasata» profesorului Baltateanu", glumeste actrita. "Dar cum am ajuns eu sa dau admitere la Institutul de Teatru e o poveste-ntreaga si lunga de tot". Dar merita spusa, zic eu, vazand ca se codeste un pic. Chiar si pe scurt, adaug si-mi vine sa-mi scot ceasul de la mana, doar-doar oi putea tine timpu-n loc...

"Pe mine reforma invatamantului m-a prins in gimnaziu. Si o data cu reforma, a inceput bulibaseala! Iar daca dupa liceu nu intram la facultate, serviciul ma manca." Prinde a-si depana povestea doamna Sanda Toma. Iar valul vremii se da in laturi...

ETICA SI ECHITATE SOCIALISTA. "Dupa ce-am picat la geologie, unde dadusem pentru ca mi se parea mie ca n-o sa fac altceva decat sa colind muntii, am fost transferata la Politehnica la Masini Agricole. Cand am vazut tabla aia plina de formule, m-am dus acasa sa ma pregatesc pentru Facultatea de Litere.

Dar una dintre colegele mele de liceu, Lili Nica, ma tot tragea la «reuniunile tovarasesti» ale studentilor de la teatru, care au inceput sa se tina de capul meu sa dau la actorie. Cum examenul se dadea mai devreme decat la celelalte facultati, mi-am zis ca n-am nimic de pierdut. Am dat admitere intr-o doara", spune cea care pe atunci avea abia 17 ani.

RATA. "Si-am intrat!", adauga parca inca surprinsa doamna Sanda Toma. "Dar eram cazuta din luna! De-o naivitate si-o puritate ce nu se pot povesti! Atunci m-a botezat Rucareanu «Rata»! Dar nu eram buna de nimic in atmosfera aceea dominata de figura aspra a Aurei Buzescu. Dupa anul I insa, profesorul Baltateanu i-a cerut o fata ca sa completeze clasa, paralela cu a noastra, la care el preda. Doamna Buzescu m-a dat pe mine! Si bine a facut! Pur si simplu am inflorit. Descoperi-sem deodata placerea de a juca. Vlad Mugur imi daduse un rol de balerina. Imi aratase pasi de dans, studiasem personajul si-ntr-o zi la repetitie, am simtit ca ii conving pe colegii mei pentru prima data. Devenisem credibila pe scena! Imi gasisem locul!"

DIPLOMATI IN ARTE. "Dupa absolvire, eram absolut hotarata sa nu-mi dau licenta", isi continua actrita Sanda Toma povestea. "Spuneam ca e total neinteresant si ca ce nevoie are un artist de o bucata de hartie pe care sa scrie ca e artist. Dupa cativa ani s-a dat «ultima strigare» pentru promotia noastra la examenul de diploma. Statusem doi ani la Craiova, alti doi la Nationalul bucurestean si ne angajasem deja la proaspat infiintatul Teatru de Comedie. Dar Radu Beligan ne-a implorat sa venim. Eu, care avusesem bursa de merit, am invatat de-am rupt cateva luni. Amza, c-o seara inainte de examen, mi-a zis, «Sando, da-mi si mie conspectele tale!». Si cum era el «gargaragiu» si mult mai inteligent decat noi toti, a luat 9! Cu 33 de sutimi mai putin ca mine! «Uite ca am ajuns si diplomati in arte», a zis el dupa examen. Amza...", isi aminteste doamna Sanda Toma. Iar 50 de ani sunt doar clipe...

"O actrita foarte buna, foarte inteligenta pentru care cinstea si onoarea sunt la mare pret. Un om cu mult har. Timp de doi ani de cand suntem colege de cabina la «Asteptand la arlechin» am depanat amintiri, ne-am dat una alteia sfaturi. Un bun prieten, un mare profesionist." - Tamara Buciuceanu-Botez, actrita

"Fiind in generatii apropiate la Institut, am urmarit-o in examenele de an. Mai apoi si la Teatrul de Comedie. Spre bucuria mea, mi-a fost partenera in «Femeile Savante», la Teatrul National. Ne stiam de 50 de ani, dar jucam pentru prima data impreuna!" - Matei Alexandru, actor

PRIMUL GAUDEAMUS IGITUR

"Daca primele zile de facultate sunt invaluite in amintirea unei emotii care-ti taie respiratia si nu te lasa sa-ti aduci aminte mai nimic, de ultima oara cand am pasit ca student pe holurile Institutului de Teatru n-am cum sa uit. Pentru ca nu pot uita cum cantam «Gaudeamus igitur» coborand scarile facultatii. Cred ca am fost prima serie care a avut curajul sa-l cante. Aflasem si noi un zvon public ca studentii pe vremuri il cantau. Apoi am coborat pe malul Dambovitei si ne-am aruncat toate caietele in garla", isi aminteste actrita Sanda Toma.

AM SI-ACUM EMOTII CA IN PRIMA ZI DE FACULTATE

"Sunt inca o romantica, o timida si nu de putine ori o naiva. E greu sa fii altfel, mai ales daca sufletul ti-a ramas de adolescent. Ma aseman inca in foarte multe privinte cu copila care a dat admitere la Institut acum 54 de ani. Acum ca se va relua «Comedia rosie», premiera din stagiunea trecuta a Nationalului, am inceput deja sa am cosmaruri in asteptarea repetitiilor. Visez ca ma imbrac intr-un costum din alta piesa si abia in scena imi dau seama ce spectacol se joaca, visez ca ma machez aiurea si colegii se uita la mine... Am in continuare emotii cumplite uneori", marturiseste actrita.

MIROS DE TEI SI ZAPADA LA SOSEA

"Ce porniri mai aveam si noi in facultate! Cum aveam cate o zi libera, mergeam cu totii in haita de la Izvor si tocmai pana la Sosea, pe jos, intr-o lunga plimbare presarata cu glume si peripetii. Tin minte cum odata Rautchi s-a catarat pe statuia lui Lahovari, spre uimirea trecatorilor si amuzamentul nostru. Mergeam asa, pur si simplu, din placerea de a fi impreuna. Mergeam dupa miros de tei, de trandafiri... Sau iarna pur si simplu imparteam o ninsoare. Am fost o clasa extraordinar de unita. O clasa de prieteni", isi aminteste doamna Sanda Toma.
Citeşte mai multe despre:   toma,   sanda,   editie de colectie,   sanda toma

Serviciul de email marketing furnizat de