x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Apretuitorii invataturii"

0
Autor: Mira Balan 05 Dec 2005 - 00:00
"Apretuitorii invataturii"


VIATA LA CONAC
Una dintre cele mai vechi familii boieresti este cea a Golestilor. Primul boier din neam a fost Baldovin Parcalabul. Numele Golescu a inceput sa fie purtat pe la inceputul secolului al XVII-lea, de o descendenta de-a lui Baldovin, Visa. Aceasta s-a casatorit cu un cunoscut boier muntean, cel care a ridicat conacul de la Golesti, locul unde au trait multi dintre urmasii lor. Averea Golestilor a fost sporita considerabil de banul Radu, testamentul acestuia fiind o marturie ca a stiut sa pastreze si sa inmulteasca avutul familiei.

Stramosul familiei este jupan Baldovin Parcalabul, stapanul mosiei Golestii din Muscel, care a trait intre 1450-1500. Numele Golescu a inceput sa apara pe la inceputul secolului al XVII-lea. Descendenta a lui Baldovin, Visa Golescu a fost si proprietara mosiei de la Golesti. Ea a fost casatorita cu Stroe Leurdeanu, un cunoscut boier muntean. De altfel, cei din neamul Golestilor s-au amestecat, prin mariaje, de-a lungul existentei lor cu tot felul de familii, unele dintre acestea boieresti. Lui Stroe i-a placut atat de mult la Golesti, incat, din banii lui, a construit acolo un conac. Visa i-a dat fiului ei numele de Radu Golescu. Desi neamul s-a intrerupt deseori pe linie masculina, femeile au pastrat numele Golescu pentru urmasii lor, lucru intalnit si la alti descendenti de vita nobila.

Marele ban Radu Golescu a fost cel care a reusit sa sporeasca substantial averea familiei

BANUL RADU. Ajuns mare ban al Tarii Romanesti, despre Radu Golescu (nascut in 1746, nepotul primului Radu din neam) se poate spune ca a fost un abil "businessman" si om politic, profitand din plin de relatiile pe care le avea, luand, cand avea ocazia, si din pamantul taranilor. A fost insa si un "apretuitor al invataturii", cum zice Ion Heliade Radulescu. S-a ingrijit de educatia copiilor lui, aducandu-le cei mai buni dascali din Tara Romaneasca. Radu a avut trei baieti (Nicolae, Iordache, Dinicu) si o fata.

TESTAMENTUL. La 2 februarie 1815, Radu si-a intocmit testamentul. Cu "mare blestem" a lasat ca nimeni sa nu modifice cele stabilite de el prin testament, "ca eu din cele parintesti nimic n-am prapadit, ci inca am adaogat, incat poci zice ca le-am indoit".

Ce a lasat mostenitorilor: 3.000 de taleri in sprijinul unor mici boieri ruinati; 1.800 de taleri pentru maritatul unor fete; 3.950 de taleri pentru eliberarea din inchisoare a unor condamnati. Celor saraci le-a construit o casa cu sase camere la intrarea in conacul de la Golesti. Pentru intretinerea lor, a daruit veniturile obtinute din exploatarea unui pod peste raul Arges, de care se va ingriji unul dintre fiii lui, Constantin (Dinicu). Din veniturile lui a mai daruit pentru trei mori.

A lasat venituri importante pentru intretinerea unor camere pentru bolnavi.

Fiecarui copil i-a lasat mostenire numeroase mosii, prin Dambovita, Gorj, Valcea, Bucuresti, zona Craiovei.

Nicolae a primit mosia Ghimpati, din judetul Dambovita, mosiile Balcesti, Rosia (judetul Gorj), Coliba Omului (Valcea) si toate cele ce le-a cumparat in dreapta Oltului, la Craiova; sticlaria din judetul Dambovita si trei pravalii cu doua etaje in Bucuresti.

Lui Gheorghe (Iordache) i-a dat mosiile Tampa si Udeni (Muscel), Tufanca (Vlasca), via si casele din Dealul Bucurestilor, hanul de pe Podul Calicilor, locul de pe Dambovita in Bucuresti si casele construite pe locul de zestre al sotiei sale, tot in Bucuresti.

Constantin (Dinicu, fiul cel mic, la care a tinut cel mai mult) s-a ales cu mosiile de la Golesti, Stefanesti si Ciocanesti, din judetul Arges, cu case si dependinte, mosiile Berivoiesti, Belitii Domnesti, Valea Bunii din judetul Muscel, o mosie in judetul Teleorman, hanul de la Curtea Veche.

Fiica lui, Ana, a primit un spor de zestre.

De asemenea, pentru toti a dispus impartirea unor bunuri mobile.

Averea lui mai includea, pe langa mosii, o sticlarie, mori si paduri, pravalii si hanuri.

ZIDITORII. In evolutia arhitecturii feudale romanesti, conacul familiei Golescu marcheaza etapa ce anunta vestitele palate brancovenesti. Pe lespedea de piatra din beci si pe ancadramentul a doua ferestre sunt inscrise numele mesterului Stoica si al proprietarilor, Stroe Leurdeanu si Visa Golescu. In 1656, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei a descris pentru prima data conacul de la Golesti, numindu-l "maret si impunator palat". Dupa sase ani de la ridicarea conacului, Stroe Leurdeanu a ctitorit o biserica peste drum, unde au fost inmormantati Dinicu, Iordache, sotiile lor, Zoe si Marioara, si cativa dintre urmasii lor. Tot pe mosia de la Golesti a fost ridicat, in vremea banului Radu, un camin pentru saraci. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, Radu Golescu a inceput o ampla reconstructie a conacului, extinzand cladirea principala si ridicand un etaj din paianta, cu doua camere, la care se ajungea pe o scara interioara. Din corespondenta familiei, s-a putut reconstitui conacul asa cum a fost el pe vremea lui Dinicu si a lui Iordache, apoi a urmasilor lor. Acesta are sase camere, o camera de oaspeti, dormitoare si o camera orientala, unde barbatii, intinsi pe sofa, tragand din narghilea, isi pierdeau vremea intr-o dulce lenevie. Singura incapere ce mai pastreaza caracteristicile constructiei initiale este camera de lucru a fratilor Golesti. Aici sunt tot felul de obiecte ce au apartinut celor patru frati: trusa de birou, un scaun cu initialele NG (Nicolae Golescu), punga de tutun, carti de vizita. La etaj erau camerele copiilor. Dupa revolutia pasoptista, la conac traiau vreo 30 de persoane din neamul Golestilor. In 1866, printul Carol I, devenit ulterior primul rege al Romaniei, a poposit la conacul din Golesti.

URMASII. Dinspre partea lui Dinicu, neamul s-a stins, dar continua prin urmasii lui Iordache. Unul dintre acestia, Rada Teodoru, stra-stranepoata lui Iordache, locuieste la Paris, dar nu vrea sa-i scape nimic din ceea ce se intampla in Romania. Toata viata a calatorit in lumea larga. A fost casatorita, dar nu a avut copii.

"O buna perioada de timp, conacul de la Golesti a fost lasat in paragina. In anii ’42-’43, arhitectul Horia Teodoru a inceput refacerea cladirii, interioarelor si a curtii, potrivit descrierilor existente in documentele lasate de Golesti. De-a lungul vremii, la conac au fost realizate si filme, printre care «Tudor» (in foisorul de la intrare si-a petrecut Tudor Vladimirescu ultimele trei zile de libertate), «Trandafirul galben», «Trenul vietii»" - Cristina Botoghina, muzeograf, Complexul Muzeal Golesti
Citeşte mai multe despre:   radu,   editie de colectie,   conacul,   golesti,   golescu

Serviciul de email marketing furnizat de