Arta aflata in slujba stiintei

Rolul jucat de fotografie in spatiul vast al stiintelor il arata povestea reala a cuvantului "Morga". Explicatia a fost oferita de doctorul Mina Minovici intr-un cerc de intimi, undeva catre finalul anilor ’20, iar acele marturisiri nu apar nici in valorosul sau "Tratat de medicina legala".

Rolul jucat de fotografie in spatiul vast al stiintelor il arata povestea reala a cuvantului "Morga". Explicatia a fost oferita de doctorul Mina Minovici intr-un cerc de intimi, undeva catre finalul anilor ’20, iar acele marturisiri nu apar nici in valorosul sau "Tratat de medicina legala". Savantul roman si-a inceput povestea spunand ca "morga insemneaza figura. Figura omului. Inainte de aparitia fotografiei, cand erau pusi detinutii de drept comun in libertate, acestia erau adusi intr-o camera cu o singura ferestruica. Erau pusi apoi pe un scaun in fata ferestruicii, iar prin aceasta se uitau cu atentie toti polistii din oras. Si prindeau figura detinutului pe retina, ca sa vada ce face dumnealui cand va fi pus in libertate. Evenimentul acesta cu «prinderea morgii» se petrecea in camera inchisorii unde se depu-neau cadavrele. Si de aici s-a legat actul de identificare a figurii cu faptul ca in aceeasi camera se depuneau cadavrele. Si a ramas cuvantul «morga» si la institutele medico-legale". Aceste amintiri au fost oferite de dr. Serban Milcoveanu, martor al acelei intalniri, la vremea aceea fiind student in anul al II-lea la Medicina.

Investigatii. Fotografia a usurat munca politistilor, cliseul pastrand chipurile delincventilor, fata si profil; un astfel de tip de fotografie a fost propusa de doctorul Nicolae Minovici la inceputul secolului al XX-lea, imagine care insotea fisa de specialitate pentru identificarea delincventului. Dar fotografia a usurat si munca medicului legist, a carui activitate dificila de la finalul secolului al XIX-lea este descrisa de Mina Minovici astfel: "Neavand nici un ajutor, nici un secretar care sa noteze chiar in momentul autopsiei tot ceea ce medicul legist constata, el era nevoit sa-si intrerupa in tot momentul lucrarea sa, si cu mainile pline de lichidele cadaverice sa noteze cele ce descoperea, lucru ce-l silea sa faca autopsia cu totul incompleta", iar "o autopsie rau facuta nu se mai repara!".

Prin urmare, detaliul este foarte important, deoarece in medicina legala "interpretarea unei raniri este cu totul alta pentru un medic legist, decat pentru un chirurg; medicului legist ii trebuie o preciziune din cele mai minutioase pentru a putea determina fapte care sunt cu totul indiferente practicii medicale, si ce concluzii neasteptate se trag din aceste constatari speciale". Doctorii adesea se vedeau nevoiti sa-si dezvolte talentul plastic pentru a desena detalii anatomice sau imprejurarile unor evenimente nefericite precum sinuciderea. Nicolae Minovici, de pilda, pana la aparitia fotografiei in folosinta uzuala a medicinii legale pe teren, a desenat pentru studiile sale numeroase cazuri de sinucidere, dar si zeci de modele de tatuaje pe care le-a cercetat si publicat la 1898.

Fotografierea mortilor. Morga Bucurestilor, astazi Institutul National de Medicina Legala "Dr.Mina Minovici", avea inca de la intemeierea sa, in 1892, o sala de fotografiere, astfel incat morga bucuresteana era la data aceea singura din Europa care raspundea cerintelor justitiei, cat si invatamantului medico-legal. In sala de expunere erau fotografiate cadavrele, indeosebi cele nerecunoscute, iar fotografia putea fi oricand de folos pentru a orienta pe cineva in timpul investigatiilor ulterioare.
Multe din realizarile stiintifice au avut aportul substantial al fotografiei, iar lumea stiintifica romaneasca a aplicat-o pe scara larga inca de la finalul secolului al XIX-lea, dupa cum am prezentat prin cazul medicinei legale, modernizata la noi datorita proiectelor reusite ale doctorilor Mina si Nicolae Minovici.

Un martor folositor

Sala de fotografiere a cadavrelor. Fotografia a usurat munca de cercetare si in alte domenii precum botanica, zoologia, arheologia etc., in multe cazuri de la inceputul secolului al XX-lea. Pe parcursul unui secol, fotografia stiintifica a capatat valoare antropologica, dar si artistica. Insa antropologia a castigat foarte mult in urma folosirii fotografiei pe scara larga. Pornind de la banalele fotografii de familie sau fotografii-portret, pot fi construite studii privind fizionomia in istorie si rolul evolutiei societatii, a nivelului de trai si cultura asupra fizionomiilor umane. Fotografia, profesionista sau nu, ofera astazi specialistilor din variate domenii stiintifice un foarte valoros material de documentare si investigare stiintifica. Sociologii, psihologii, istoricii, etnografii, medicii, antropologii etc. se folosesc de ajutorul fotografiei in cercetarile lor de teren. Renumite au ramas in peisajul stiintific romanesc scoala sociologica coordonata de Dimitrie Gusti si aceea de antropologie a doctorului Francisc Rainer. Ambele scoli, foarte tinere la finalul anilor ’30, au creionat esafodajul potrivit pentru cercetarile de mai tarziu, esafodaj ridicat si cu ajutorul fotografiei.