x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aventurierul

0
Autor: Mira Balan 05 Dec 2005 - 00:00
Aventurierul


DINICU GOLESCU
Educat si curios din fire, Dinicu Golescu a cheltuit o mare parte din mostenire calatorind prin Europa. Abia atunci a realizat situatia din tara lui, ca romanii au ramas cu mult in urma occidentalilor.

Nascut la 7 februarie 1777, Dinicu, mezinul familiei banului Radu Golescu, a fost cel mai iubit de parinti. S-a insurat cand avea 28 de ani, iar nevasta lui, Zoe (Zoita ori Zinca), de-abia implinise 13 ani. Dupa un an, s-a nascut primul lor copil, Ana. Cei doi au mai avut patru baieti, cunoscuti posteritatii sub numele de fratii Golesti: Stefan, Nicolae, Radu, Alexandru (zis Albu, fiindca era blond si asa il deosebeau de un fecior de-al lui Iordache, tot Alexandru, poreclit Arapila sau Negru). Nu dupa mult timp de la nasterea ultimului copil, Dinicu a locuit separat de sotie, care a ramas la Golesti. El i-a luat pe baieti cu el si i-a trimis la scoli in Apus. Este descris ca un om de lume, caruia ii placeau mult distractiile, dar si mai mult femeile. Impulsiv, visator, plin de energie, Dinicu a fost un om curios si aceasta curiozitate a lui l-a facut sa porneasca prin Occident, ca sa vada cum traiesc si altii.

Intr-o rochie cu broderii de aur, acesta este cel mai sugestiv portret din tineretea Zoitei

IN EUROPA. A strabatut in caleasca Ungaria, Austria, Elvetia, Italia. Cand s-a intors in tara, a avut ideea, originala pe vremea aceea, dar care l-a costat o avere, sa scrie si sa tipareasca o carte dupa notele de calatorie. Asa a aparut la Buda "Insemnare a calatoriei mele de Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826". In "Insemnari", spunea boierilor ca trebuie sa renunte la aproape toate placerile lor pentru a nu mai fi vanitosi si indiferenti la binele tuturor. Sigur, el nu ar fi renuntat niciodata la privilegiile pe care le avea potrivit rangului, chiar daca era constient de diferentele de clase sociale de la noi si pe care, in tarile vizitate, nu le-a vazut. A realizat atunci ca poporul din care facea parte era departe de lumea civilizata.

DRAGOSTE DE CARTE SI DATORII. Dinicu si-a intocmit testamentul la 10 noiembrie 1825. Din sumele obtinute din vanzarea unor bunuri mobile si din arendarea bunurilor imobile, stabilea sa se plateasca datoriile, precum si cele necesare traiului si invataturii copiilor sai. Dorea ca baietii lui "dupa ce vor trece toti cursul stiintelor (obiectele de cultura generala), unul sa invete dohtoria, altul matimatica si doi pravilele si orinduirea ostaseasca. Si cind patria va avea orinduiala de ostasi regulati, atunci acesti doi sa slujeasca patrii si chiar cu singele lor". Pentru cele necesare traiului si invataturii fiilor sai, el poruncea "cu mare iconomie sa se dea", pentru a avea "din destul pa seama invataturii, caci hranindu-se ca tot omul si purtind postav prost, nu vor fi goniti de nimeni". Cerea ca averea lui sa fie impartita in mod egal intre mostenitori. Pentru a se evita "o risipire fara de folos" a partii din averea ce revenea fiecarui mostenitor, a inclus clauze in testament prin care cel tentat a imprastia averea sa fie impiedicat sa faca asta. Cel care nu isi va folosi averea mostenita cu "iconomie" cerea sa i se dea jumatate din partea ce i se cuvine, "iar cealalta sa i se dea numai dupa ce s-a indreptat". A murit de holera la 5 octombrie 1830.

"Caci noi, cei batrani, nestiind de tot pe langa altii dintr-alte parti ale lumii, cu nestiinta vom intra si in pamant. Si copiii nostri, neavand de la cine sa invete si a sa indrepta, asemenea ca noi vor si urma, de nu si mai rau; caci invederat lucru este ca noi am ramas in urma tuturor neamurilor" - Dinicu Golescu "Insemnare a calatoriei"

"PALATUL" LUI DINICU

In 1815, Dinicu a cumparat un teren in Bucuresti cu 40.000 de taleri, unde a construit o casa cu 20 de incaperi. "O sa te coste o avere numai lumanarile", se spune ca au fost vorbele banului Radu cand a vazut cladirea. Ulterior, a devenit Palat Regal. Cand regele Carol a venit prima data in Bucuresti, in 1866, vazand cladirea pazita de soldati, a intrebat: "Ce este casuta din fata?", "Alteta, acesta este Palatul". In timpul lui Carol al II-lea, s-a construit cladirea ce gazduieste in prezent Muzeul de Arta al Romaniei.

SCOALA PENTRU TOTI

Intors in tara, Dinicu a infiintat o scoala mixta la conacul mosiei lui de la Golesti, la care putea invata oricine. Iubitor de carte, Dinicu a stiut ca evolutia unei natii are la baza educatia. "Peste putinta este a dobindi un neam bun naravuri intemeiate, imbunatatiri, si in scurt prefacere din rau spre bine, far de intaia cistigare a luminei, care isi ia incepere si intemeiare de la invatatura. Si socotind ca vremea este ca fies cine din fiii nobletii dupa puterea sa, si mai virtos din cheltuiala luxului punand si spre obsteasca invatatura intrebuintind, sa ajutam cea dintii facere de bine catre Patrie", scria in ale sale "Insemnari".

FRUMOASA SI EDUCATA

Una dintre cele mai interesante figuri feminine in neamul Golestilor a fost Zoe Golescu, sotia lui Dinicu. Influentata de ideile iluministe ale sotului, Zoe a invatat, dupa casatorie, franceza, devenind o prezenta agreabila in societate. Era considerata printre cele mai frumoase femei ale vremii, cu o fire tumultuoasa, bucurandu-se din plin de placerile vietii. Femeile au fost deschise schimbarilor, spre deosebire de barbati, mai conservatori. Acest lucru se vede si din imbracamintea pe care o purtau, rochiile doamnelor avand o croiala moderna, imitand moda pariziana, in timp ce barbatii umblau in haine orientale "care incurajeaza trandavia".
Intr-o rochie cu broderii de aur, acesta este cel mai sugestiv portret din tineretea Zoitei
Citeşte mai multe despre:   dinicu,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de