Baniciu Stereo

Cum regimul Ceausescu era "sensibil" la cuvantul "tristete", albumul lui Mircea Baniciu a iesit pe piata fara titlu.

Cele doua piese de succes ale cantautorului Mircea Baniciu, "Vara la tara" si "Tristeti provinciale", sunt incluse pe primul album important pe care solistul l-a imprimat, imediat dupa plecarea Phoenix-ului din Romania. "Era un material muzical constituit din cantece noi, cateva dintre ele pregatite pentru ideile Phoenix. Textele ii apartin poetului George Toparceanu si sunt doua parodii haioase, imprimate, impreuna cu trupa «Post Scriptum», pe discul care trebuia sa se intituleze «Tristeti provinciale». Dar nu a putut iesi cu acest titlu, deoarece pe vremea lui Ceausescu nu prea aveai voie sa canti despre tristeti. Din pacate, membrii acestei formatii nu mai sunt in Romania. De fapt, unii sunt plecati din tara, iar altii plecati de tot... Mi-au placut foarte mult ideile lui Toparceanu din «Baladele vesele si triste» (n.r. - volum aparut in anul 1920), o culegere de poezii si parodii, si chiar proza. Mi s-au parut foarte actuale." O data ce Baniciu i-a facut publicului larg cunostinta cu melodiile in cauza, efectul a fost unul pozitiv. In scurt timp, ele au devenit foarte apreciate si foarte populare. Si acum le stie multa lume. "Cumva, la succesul lor au mai contribuit si figurile mele de stil, le-as spune, onomatopeele care le caracterizeaza si care le-au dat o savoare in plus. Le cant si astazi, dupa atatia ani, oamenii le accepta si multi dintre cei care ma iubesc le si stiu."

CENZURA VREMII Titlul discului - "Tristeti Provinciale" - pe care au fost imprimate cele doua piese nu a fost acceptat, din cauza cuvantului "tristeti" - "pe acea vreme nu era bine sa fii prea trist" - , iar atunci cand a fost lansat pe piata a iesit fara nume. "Pe disc aparea doar Mircea Baniciu Stereo. «Stereo» era scris mare. Neavand un titlu, toata lumea ii spune «discul galben» si a avut una dintre cele mai reusite coperte. Nici nu stiu daca voi mai avea vreodata o coperta atat de buna. A fost una dintre cele mai vandabile. De ce? Pentru ca eram eu tanar si deosebit de atractiv", spune razand Mircea Baniciu.

"Pe disc scria doar Mircea Baniciu Stereo. "Stereo" era scris mare. Neavand un titlu, toata lumea ii spune "discul galben" si a fost una dintre cele mai reusite coperte. Nici nu stiu daca voi mai avea vreodata o coperta atat de buna." - Mircea Baniciu

"TRISTETI PROVINCIALE"

"Tristeti de dupa-amiezi ploioase, Si de nostalgice obsesii, Cand stai cu storurile trase Si-astepti sa vie ora mesii. Si-astepti sa vie ora mesii.

Tristeti de strazi pustii si mute, De ziduri vechi si cu fatade, De edificii cunoscute In care nu stii cine sade. In care nu stii cine sade.

De domicilii spatioase, Cu flori la geam si cu salon, Din care pe la ceasul sase Auzi urland un gramofon. Auzi urland un gramofon"

I-A PLACUT ARHITECTURA, DAR A ALES SA FACA MUZICA

Mircea Baniciu s-a nascut la Timisoara la data de 31 iulie 1949. A avut o copilarie fericita si insorita, la fel ca ziua de duminica in care a venit pe lume. De mic, mai exact de la 7 ani, s-a imprietenit cu muzica. Prietenia lor este trainica si a tinut pana in ziua de astazi. Mircea a studiat pianul pana la 14 ani, dupa care, dorindu-si de multa vreme o chitara, s-a gandit ca i s-ar potrivi mai bine acest instrument - chitara, la care a invatat sa cante in timpul liceului. A urmat cursurile Facultatii de Arhitectura, iar in primul an a fost cooptat in trupa Phoenix, ca solist vocal. Aceasta intrare, cu adevarat importanta pentru el, in lumea muzicii i-a schimbat totalmente viata. Visul ce abia se conturase in mintea lui, acela de a avea o cariera de arhitect, a fost eclipsat de noua sa postura, dar mai vechea lui pasiune: muzica. Alaturi de grupul Phoenix a cantat sapte ani, timp in care s-au lansat pe piata patru albume.

"VARA LA TARA"

Locuinta mea de vara E la tara... Acolo era sa mor De urat si de-ntristare Beat de soare Si parlit ingrozitor! Acolo, cand n-are treaba, Orice baba Este medic comunal. Viata ce aci palpita E lipsita De confort octidental. Nu exista berarie, Nici regie... Doar un hot de carciumar Care are marfa proasta Si-o nevasta Ce se tine c-un jandar’. La, la, la... Cand te duci pe drumul mare La plimbare Este praf de nu te vezi: Trec, miscand domol din coada, Spre livada Ale satului cirezi (...)"