CU ZESTRE, FARA ZESTRE
Inainte vreme tinerele fete erau pregatite timp de un an pentru cateva ore de dans in care parintii hotarau cui isi incredinteaza copilul si averea.
Toata lumea buna a orasului se pregatea un an pentru un
asemenea eveniment cum era balul. Alegand de prin monografiile istorice acele pasaje care se refera la baluri, descoperim, datorita istoricului dr. Ioan Hategan, ca la inceputul secolului al XVIII-lea, in zona Banatului, jocul popular si hora erau ceva obisnuit duminica si de Sarbatori. Cei din inalta societate se reuneau insa la baluri.
FETE CU ZESTRE. Balurile ofiterilor aveau loc de cateva ori pe an si erau cele mai ravnite, deoarece aici se facea de obicei intrarea in lume a tinerelor din protipendada sau din clasa mijlocie a orasului. Intrarea in lume a acestora se petrecea pe la 15 ani, iar familia care avea o fata depunea o multa munca pentru a o introduce la un bal. Pregatirea se facea cu cel putin un an inainte, acest lucru insemnand angajarea unui profesor de dans, a unei croitorese pentru toaletele domnisoarelor, aspecte de care se ocupau mamele sau matusile. Treaba tatalui, cu un an inainte, era sa faca rost de o invitatie la balul ofiterilor. La o asemenea petrecere selecta nu putea participa oricine, pentru ca aceste invitatii la bal erau acordate celor cu o stare materiala buna: ofiterii se puteau casatori numai cu o fata care avea o zestre corespunzatoare pentru a-l intretine. O tanara saraca sau cu o avere modesta nu avea nici o sansa sa se casatoreasca, decat in cazul in care ofiterul avea el insusi o avere suficienta.
|
IN TONALITATI DESCHISEDOAMNELOR NU TREBUIA SA LE LIPSEASCA EVANTAIULFemeile aveau gatul si pieptul neacoperite, in schimb erau innobilate de fantastice coliere din perle ori pietre pretioase in monturi maiestrit lucrate. Profesorul Silvan Ionescu mai spune: "Alte bijuterii erau prinse in coafura foarte elaborata care, la bal ori la spectacol, nu era acoperita de palarie pentru a nu o deforma. La sosire sau la plecare, daca era vreme rea, de la trasura pana in casa, peste coafura era trasa usor o gluga foarte larga, de matase, ce apartinea mantoului amplu numit sortie de bal. Doamnei nu trebuia sa-i lipseasca evantaiul, cu care sa-si faca vant, punguta cu flaconasul de parfum si pudra (atat de necesare pentru a masca urmele lasate de caldura si de efortul depus la vals) si carnetul de bal. El insusi o adevarata bijuterie cu coperti de argint ori aur care strangeau intre ele foi de hartie ori, mai des, placute subtiri de fildes pe care erau scrise, cu un condei de argint, numele partenerilor si ordinea gratioasei onoare de a le acorda un anumit dans (mazurca, polca, galop, cadril, vals sau cotillion)."PANTOFI DIN MATASE"Peste manusile lungi pana la cot ori chiar si mai mult, urcandu-se pe brat pana aproape de umar, din piele fina ori din dantela se prindeau bratari grele de aur cu nestemate. Pantofii erau din matase, in tonul rochiei. Nuantele toaletelor incep sa se diversifice si sa se intensifice spre finele secolului al XIX-lea. Dupa primul razboi mondial, rochiile se scurteaza si se largesc, disparandu-le talia. Texturile sunt vaporoase, decolteul este in unghi foarte adanc. Fondul general negru era luminat de sclipirile paietelor, de lungile siraguri de perle si de egretele prinse in parul scurt." Astfel isi incheie profesorul Ionescu pledoaria despre baluri. |