x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Cartierul lui Nica si al lui Apetrei

Cartierul lui Nica si al lui Apetrei

de Alexandru Nastase    |    26 Iun 2006   •   00:00
Cartierul lui Nica si al lui Apetrei
HUMULESTI
In Humulesti, urmasii neamului Apetrei si-au pastrat radacinile bine infipte in huma locului. Cei din sangele lui Nica respira si azi cu pofta aerul locului. Alt aer nici ca li se potriveste mai bine. Iar "Amintirile" merg mai departe.

In urma cu un secol si jumatate, Humulesti era un sat azvarlit peste dealurile Targu Neamtului. Satul "copilului universal" Nica, baiatul care cu zambetul sau doar-doar facea soarele sa apara dintre nori, s-a transfigurat radical in pas cu timpurile. Seculii au albit de batranete printre ulitele satului si Humulestiul e azi doar un cartier al orasului Targu Neamt. S-a adaptat cu greu intai economiei planificate, aduse de comunisti, apoi celei de piata, aduse de Revolutie. Pamantul oamenilor s-a topit in coltii nationalizarii, apoi a fost strecurat in mainile localnicilor. Fabrici si uzine si ateliere peste ateliere au fost construite, apoi inchise una dupa alta. Nici raul care trece prin sat parca nu mai este Ozana. Casa matusii Marioara, ciresul buclucas, teiul pupezei si eroii "Amintirilor din copilarie" s-au schimbat la randu-le, dupa chipul si asemanarea noului cartier. Au fugit si povestitorii din Humulesti. In schimb, urmasi ai familiei scriitorului gasesti la orice colt de strada. Doar ca astazi au nume noi si isi duc zilele dupa cerintele veacului. Doar Nica e de negasit. Ii poti afla urma doar in casa parinteasca, ramasa in picioare de cand nazdravanul a parasit satul spre a se duce in lume sa se faca preot si sa zamisleasca din mintea sa romanul copilariei.

CASA LUI "ALECSANDRI". "Dragi vizitatori, ma onoreaza foarte mult sa va transmit dumneavoastra ceea ce stapanii acestei case ar fi fost incantati sa va spuna daca le-ati fi trecut pragul: «Bine ati venit la casa in care s-a nascut cel mai mare pictor si sculptor Vasile Alecsandri, din satul Boiereasca, judetul Suceava!»". Acestea sunt cuvintele cu care muzeografii de la Casa memoriala "Ion Creanga" din Humulesti ti le adreseaza tie, vizitatorule, cand ii treci pragul. Putin descumpanit, te opresti locului, iti aduni gandurile si-ti vine greu sa dai raspunsul corect: "Dar… stati putin ca... aici s-a nascut Ion Creanga… Aici a crescut si s-a facut baiet mare Nica a lui Stefan Apetrei"… Dupa ce ai trecut podul peste Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, ulita se mijeste, serpuitoare, pe partea stanga. Ca nicaieri, localnicii se inghesuie sa-ti arate drumul - ba inca pe cel corect - spre casa unde s-a nascut povestitorul. Restaurata, casuta lui Nica este unul dintre cele mai bine conservate si vizitate muzee ale Romaniei. Construita in 1830, casa a fost donata statului roman in 1952 de o nepoata de-a scriitorului, care a cerut sa i se construiasca o locuinta in aceeasi curte. Aspectul casei ofera multe date despre familia lui Creanga: are trei camere, ca putine din vremea sa, o curte foarte mare si mobilier valoros. Familia povestitorului era instarita, avea mult pamant si toti aveau stiinta de carte. Bine construita, casa a fost restaurata doar de cateva ori in decursul anilor si pastreaza cateva obiecte originale din anii in care mama lui Nica agata motocei la gura sobei ca sa crape matele jucandu-se cu dansii. Astfel, lada de zestre a Smarandei, icoanele, lavita, masa de zestre sau strana din tinda au supravietuit timpului.

TOT MAI PUTINI VIZITATORI. Muzeografa ne spune ca muzeul a ramas printre preferintele romanilor, foare multi turisti venind in fiecare an la casa memoriala a lui Creanga. "In lunile mai si iunie vin cei mai multi. In special vin grupuri de copii din toata tara. Conteaza foarte mult si faptul ca in aceasta zona mai sunt si alte obiective turistice: casa Veronicai Micle, Cetatea Neamtului, Manastirea Neamt, Muzeul de Istorie. Casa este deschisa in fiecare zi, ca oamenii care vin de departe sa o poata vizita", ne spune ghidul. Muzeograful spune ca de cateva luni s-a introdus un ghidaj interactiv, care sa-i tina atenti permanent pe vizitatori. "De multe ori, copiii se plictisesc, chiar daca informatiile sunt bogate. Am gasit aceasta varianta de a-i tine conectati in cele cateva minute cat le vorbim. Sunt atenti si sunt bine pregatiti, cu o cultura generala bogata. Noi cautam sa ii intrebam pe parcurs cat mai multe si sa ii pacalim, spunandu-le cateva lucruri despre Creanga si cateva lucruri care nu sunt adevarate. Ei sesizeaza si ne corecteaza. Mai ales grupurile venite din Transilvania sunt bine pregatite. Dar si copiii din celelalte regiuni se descurca bine. Rareori se intampla ca eu sa intreb ceva si tot eu sa dau raspunsul", povesteste ghidul. Marea problema a muzeului este aceea ca numarul de vizitatori a scazut constant de la an la an. "Nu stiu care e cauza. Consider ca astfel de locuri sunt foarte importante pentru istoria si cultura unui popor. Noi prin asta suntem avuti: traditii, istorie si cultura, care sunt extrem de bogate. Pacat ca nu prea li se mai da importanta…", crede ghidul de la casa memoriala.

PARCUL CU PERSONAJE. Chiar langa casa scriitorului, pe un teren care a apartinut familiei lui Creanga, a fost amenajat un parc cu personaje de poveste. Capra cu trei iezi si lupul cel rau, ursul pacalit de vulpe, cocosul cu punguta cu doi bani in cioc, matusa Marioara si pupaza din tei zac incremenite pe aleea parcului gandit de o localnica. Niculina Garnet a avut grija de propria afacere, dar a avut mereu planuri legate de Creanga. "Mi-a placut foarte mult acest scriitor, fiind humulesteanca, si am decis sa fac ceva legat de el. Asa s-a nascut acest parc. Copiii il adora, vin aici si e placerea lor".

Gospodariile din jurul casei lui Creanga sunt aproape toate inchiriate. Eugenia Ionescu a inchiriat in 1994 o casa vizavi de casa memoriala. A deschis acolo un mic atelier de croitorie, unde lucreaza lenjerie de pat, fete de masa, materiale pentru nou-nascuti... Ceva mai incolo, pe locul vechii case a matusii Marioara, nu s-a mai cultivat canepa de cand Nica a culcat-o palanca la pamant. Sotia proprietarului Ioan Andriescu a fost infiata de ultima descendenta a matusii Marioara. Casa nu mai exista, au ramas doar pivnitele folosite si acum de Andriescu. Ciresul batran in care s-a urcat Nica a disparut si el. Acum, la poarta casei este un cires tanar langa care se fotografiaza turistii. "Dar s-ar putea sa ma incurce si sa il tai intr-o buna zi", mai spune Ioan.

"De multe ori, copiii se plictisesc chiar daca informatiile sunt bogate. Sunt atenti si sunt bine pregatiti, cu o cultura generala bogata. Noi cautam sa ii intrebam pe parcurs cat mai multe si sa ii pacalim, spunandu-le cateva lucruri despre Creanga si cateva lucruri care nu sunt adevarate. Ei sesizeaza si ne corecteaza. Mai ales grupurile venite din Transilvania sunt bine pregatite. Dar si copiii din celelalte regiuni se descurca bine. Rareori se intampla ca eu sa intreb ceva si tot eu sa dau raspunsul" - Ghidul casei memoriale
×
Subiecte în articol: casa căteva nica creanga editie de colectie