x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ciuma bruna in Romania

0
Autor: Lavinia Betea 21 Noi 2005 - 00:00
Ciuma bruna in Romania


Cu cat un eveniment istoric este de mai mare amploare, cu atat suscita mai numeroase interpretari si controverse. La peste o jumatate de secol distanta, tema celui de-al doilea razboi mondial este inca teren de infruntare pentru opinii divergente, alimentate si de "gaurile negre" din istoria scrisa precum deportarile in Transnistria din anii 1941-1943.

Prima intalnire a lui Michelle Kelso cu istoria romanilor si cu reprezentarea unora dintre evenimentele sale in memoria colectiva a oamenilor de astazi a avut loc in 1994. Venise cu o bursa Fullbright si a inceput prin a se documenta despre viata rromilor. Observatia facuta la "fata locului" ca multi dintre copiii internati in orfelinate apartin acestei etnii a determinat-o sa sondeze cauzele tristei realitati. Asa a inceput sa intervieveze femei tinere din colectivitatile de rromi. "Invidioase" oarecum pe succesul si interesul starnite de nurori si fiice, mai varstnicele au incercat si ele sa intre in conul de atentie al tinerei americance. "Noi va putem povesti lucruri si mai interesante", au ispitit ele. Asa a aparut in calea cercetatoarei tema "deportarilor in Transnistria".

POLITICA STRUTULUI. Odata incheiata cercetarea pentru care venise in Romania, a incercat sa se documenteze in bibliotecile americane despre deportarea evreilor si rromilor din 1941-1943 in Transnistria. Nu a gasit insa nimic. "Nu gaseam, in general, in cartile de referinta consultate, prea multe informatii despre istoria Romaniei, povesteste ea despre acel inceput. Faptul ca despre deportarile in Transnistria n-am gasit nimic, era insa semnul bun al identificarii unei teme noi de explorat. Devenise, astfel, un subiect foarte important pentru mine. Revenita in Romania, am inceput sa caut bibliografie. Desigur ca m-am adresat, pentru inceput, mediilor universitare. Au fost insa profesori universitari, care, atunci cand i-am intrebat de cartile pe aceasta tema, mi-au spus ca fusesem mintita de interlocutorii mei. Deportarile n-au existat, sustineau ei. Le spuneam: mi-au vorbit despre aceasta fosti deportati din Iasi, din Galati, din Bucuresti… Toti mint, reiesea din replicile lor. Mi s-a parut ceva de neimaginat! Iata, mi-am spus, o istorie necunoscuta de urmasi si negata in chiar corpul universitar."

ROMANII DE AZI. Surpriza ca oameni apartinand elitei intelectuale romanesti, slujitori ai stiintei si implicit ai adevarului neaga evidenta istorica face insa parte dintr-un lung sir de intamplari, mirari si lucruri neasteptate parcurse de cercetatoare. "Dupa ce-am citit documentele vremii si am stat de vorba cu supravietuitori ai deportarii - declara Michelle Kelso, care a reusit pana in prezent peste o suta de interviuri - , am impresia ca rromii aveau atunci o imagine mai buna in randul populatiei majoritare. Sigur ca acum sunt cerinte si eforturi mai mari pentru etnia rromilor in privinta integrarii prin comportamente de munca si educatie, decat in urma cu o jumatate de secol. Mi se intampla insa sa merg cu cate un taximetrist care, suparat pe alt coleg de-al sau din trafic sau pe anumiti pietoni, il invoca pe maresalul Antonescu. Ce pacat ca nu reusise sa starpeasca toti tiganii ori ca nu mai exista si azi un Antonescu!"

In Romania "s-a auzit" doar despre deportari, dar oamenii nu au imagini adecvate despre fapte, pentru ca in istoria predata in scoala deportarile in Transnistria n-au existat. Astfel ca, in memoria colectiva a romanilor, masura este motivata in sensul ca Antonescu a vrut sa faca ordine. "Asa spunea Antonescu si asa s-a pastrat in amintire, explica Michelle Kelso. In corespondenta cu seful comunitatii evreiesti, Antonescu ii acuza pe evrei ca au fost rai cu romanii, astfel ca el face un act de dreptate, de justitie sociala. Se prezinta ca un luptator-erou impotriva «iudeo-bolsevismului». Iar pe rromi ii desemneaza ca autori ai tuturor dezordinilor si faptelor antisociale din tara. In consecinta, «trebuie facut curatenie»".

Puterea acestor "justificari" este atat de mare, pe de o parte pentru ca in epoca n-au existat stiri si comentarii alternative. Pe de alta parte, dupa instalarea regimului comunist, despre masurile naziste copiate in Romania nu s-a vorbit aproape deloc.

DACA AR STI… "Din pacate, opineaza cercetatoarea, tragedia deportarilor in Transnistria exista aproape exclusiv in memoria supravietuitorilor. Daca si ceilalti ar sti ce s-a intamplat cu adevarat acolo, sunt convinsa ca nu ar mai vorbi cu regret despre «curatenia neterminata» a generalului Antonescu. Istoria victimelor «vinovate» prin apartenenta la o etnie nu a difuzat in memoria colectiva a marii comunitati. Generatiile tinere n-au invatat despre aceasta. M-am convins cand am prezentat filmul meu documentar despre deportati unor studenti si in cateva licee romanesti. Comentariile spectatorilor au fost surprinzatoare. De ce nu am stiut nimic despre aceasta? - ma intrebau ei pe mine. De ce trebuie sa vina un american pentru ca sa aflam lucruri noi despre istoria tarii noastre?"

"Deportarile evreilor si rromilor in Transnistria, ordonate de Antonescu in 1941-1943, sunt pe linia politicii lui Hitler in Germania nazista. Datorita consecintelor acestei politici, Antonescu poate fi socotit criminal de razboi" - Michelle Kelso

HARTA TRANSNISTRIEI Teritoriul in care au fost deportati evrei si rromi de catre guvernul roman in perioada 1941-1943
Click pentru a mari
CLICK PE IMAGINE PENTRU A MARI
Motivul oficial pentru care Romania intrase in razboi era acela de a recupera teritoriile pierdute in vara lui 1940. Armata romana a recastigat de la URSS, intr-o luna, in vara lui 1941, Basarabia si nordul Bucovinei. Transnistria insa nu facea parte din Basarabia. Hitler i-a sugerat lui Antonescu faptul ca ar putea incorpora acest teritoriu statului roman, ca un fel de compensatie pentru pierderea Ardealului de Nord. Antonescu a acceptat sa primeasca zona spre administrare in perioada razboiului, urmand ca lucrurile sa fie clarificate in vreme de pace. In teritoriul dintre Bug si Nistru s-a instalat administratie civila romaneasca. Din ianuarie 1944, pe fondul avansului Armatei Rosii, s-a instituit o administratie militara. Deportarea in Transnistria a inceput inaintea adoptarii "solutiei finale" in Germania nazista. De altfel, Antonescu va respinge categoric cererile lui Hitler de a-i trimite pe evrei si rromi in "lagarele mortii", Romania si Bulgaria fiind singurii aliati ai Germaniei care nu s-au raliat acestei masuri.

DEPORTARE SAU HOLOCAUST?
"Termenul adecvat pentru cele petrecute in Romania in vremea dictaturii militare a maresalului Antonescu este cel de Holocaust. Deportatii in Transnistria pot fi incadrati in randul victimelor Holocaustului.

Termenul de deportati este chiar impropriu. Aceasta si pentru ca in istoria Romaniei sunt mai multe categorii de deportati - in Uniunea Sovietica, in Baragan, la Canal… Deportati in Romania pot fi socotiti romanii de azi cu viza depasita de sedere in Spania sau Franta. Evreii si rromii au fost insa dusi in Transnistria in scopul exterminarii lor. Holocaustul - cuvantul vine din greaca si inseamna ardere - nu se raporteaza numai la Auschwitz-Birkenau. Chiar si in lagarele unde se practica gazarea, multi oameni au murit de boli, de epuizare, de inanitie…

Sunt insa si alte clasari ale victimelor. Inteleg ca la Tel Aviv, victime ale Holocaustului sunt socotiti numai evreii. Nu si rromii, desi multi rromi au fost arsi in chiar cuptoarele de la Auscwitz-Birkenau. In Muzeul Holocaustului din Washington, pe langa evrei, sunt reprezentati ca victime si rromii, handicapatii si celelalte categorii care au intrat sub incidenta legilor naziste de purificare etnica. Aceasta mi se pare viziunea corecta a nenorocirii secolului al XX-lea numite Holocaust."

VECHI "DURERI ASCUNSE"

O teza de doctorat valoroasa presupune indeplinirea unor cerinte diverse printre care noutatea si originalitatea temei, documentare bogata, exploatarea unor surse noi. O dovada a muncii sale temeinice va fi pentru Michelle Kelson filmul documentar "Dureri ascunse - prezentarea rromilor in timpul celui de al doilea razboi mondial". Imagini vechi si actuale, amintiri din epoca si opinii din zilele noastre contureaza, vreme de un ceas, "portretul" rromilor din Romania.

OPINII DESPRE FETE NECUNOSCUTE ALE ISTORIEI

In 2005, cu sprijinul ambasadei americane, Michelle Kelso a calatorit prin tara pentru a-si prezenta filmul documentar. In urma celor vazute, in regim de anonimat, elevii si studentii si-au expus opiniile despre deportarea rromilor in Transnistria.

Consemnam cateva dintre parerile lor: "Cred ca ar trebui sa avem mai multe lectii de acest gen, pentru ca avem multe de invatat. Ma bucur ca tiganii incep sa fie ajutati, sa li se acorde mai multe sanse, chiar daca la noi in tara sunt si mai prost vazuti decat in trecut." "Am invatat azi faptul ca si rromii sunt oameni, ca au suflet la fel ca si ceilalti. Voi avea de acum incolo un sentiment de admiratie pentru puterea lor de a uita suferinta si totodata un sentiment de mila fata de ei, de copiii lor, de soarta lor."

"Mi-am schimbat total conceptia despre rromi. Nu ma asteptam sa vad asa ceva. Pana acum nu vedeam decat tigani care fura ori nu se poarta cum trebuie. Acum ii privesc pe acestia ca pe exceptii."

"O istorie diferita de aceea in care au fost prezentati doar ca hoti de cai si oameni rai." "Consider ca filmul a fost reusit. Am putut afla mult mai multe lucruri despre Holocaust, in general, despre deportarea tiganilor in Transnistria, in special. Imaginile ne-au aratat o alta realitate decat cea stiuta despre viata acestei etnii. Sper ca vor fi mai numerosi oamenii interesati de cei care au suferit in trecut fara vina, incercand sa-i ajute."

GREUL DOCUMENTARILOR

"In urma cu zece ani am inceput sa ma documentez la Arhivele Nationale Istorice Centrale, isi aminteste Michelle Kelso. Contactul cu arhivarii a fost o experienta socanta pentru un american invatat cu practicile functionarilor tarii sale. Functionarul public de la arhiva romaneasca lasa cercetatorului impresia ca el se afla acolo nu pentru a fi util cercetarii sale, ci pentru a o impiedica."
Citeşte mai multe despre:   romania,   inceput,   antonescu,   Transnistria,   istoria,   michelle,   editie de colectie,   rromilor,   michelle kelso

Serviciul de email marketing furnizat de