x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu demnitate pentru biserica

0
Autor: Daniela Cârlea Şontică 05 Feb 2007 - 00:00
Cu demnitate pentru biserica


TEOCTIST ARAPASU
O schita de portret al Parintelui Patriarh Teoctist, realizata prin randurile scrise de doi oameni apropiati: regretata Zoe Dumitrescu-Busulenga si Theodor Baconsky.

Marea doamna a scrutarii versului eminescian, regretata Zoe Dumitrescu-Busulenga, devenita monahie in ultimii ani, a scris despre Parintele Patriarh Teoctist cuvinte frumoase. I-a apreciat smerenia, demnitatea pe care a stiut sa le pastreze Bisericii chiar si in conditiile grele ale comunismului, seninatatea si echilibrul sau, deschiderea sa fata de Biserica Catolica si nu in ultimul rand implicarea intensa in problemele de morala ale societatii contemporane.

REFUZUL TITLULUI. "Dupa ’89, cand s-a revenit asupra structurii Academiei Romane, am avut o marturie impresionanta a acestei modestii. O delegatie a Academiei, formata din presedintele de atunci, Mihai Draganescu, si doi vicepresedinti, Nicu Cajal si subsemnata, a mers sa propuna desemnarea sa ca membru de onoare. Ne-a primit cu caldura si binecuvantari parintesti. Dar la dulceata si cafea, cand i s-a facut propunerea, a refuzat cu un zambet cald si o vorba de duh. Nu socotea ca era momentul potrivit al alegerii sale. Uimirea noastra n-a fost mica, deoarece se alerga si se alearga dupa titluri academice. (…) Refuzul izvora insa si dintr-o cauza mai personala. Academia Romana nu avea inca o sectie de Teologie, asa cum s-ar fi cuvenit tarii noastre cu Biserica Nationala si traditie in acest sens. (…) Dar Patriarhul ne-a dat, de fapt, dovada respectului sau pentru demnitatea Bisericii Ortodoxe, deoarece a primit demnitatea de academician abia dupa 1996, cand Teologia a intrat oficial in nomenclatura Sectiei de Filosofie, deci cand starea de lucruri revenise la normal, dupa aproape o jumatate de secol de totalitarism ateu. (…) In noiembrie 1986, desi ii cunosteam tactul, intelepciunea, cunosteam si pericolul inevitabil al momentului. Vandalismul impotriva bisericilor, inceput in 1977, cand la adapostul asa-ziselor avarii aduse de cutremur s-a daramat mistica Biserica Enei (care a prilejuit moartea bunului patriarh Justinian), continuase in anii urmatori, ai patriarhatului Parintelui Iustin Moisescu. In 1983 cazuse splendida biserica a fostei Manastiri Vacaresti, ridicata de Mavrocordat. (…) Nu o putuse salva nici memoriul facut atunci lui Ceausescu de Ion Alexandru si Adrian Paunescu, din cauza opozitiei sotiei aceluia (asa-zisul Cabinet II). In 1985, cartierul Izvor a fost supus unor crude demolari, a cinci biserici, daca nu ma insel. Astfel incat in 1987, sub noul Patriarh, s-a mai daramat doar un singur lacas de rugaciune, Biserica Sfantul Spiridon-Vechi de la Podul Senatului, ctitorie a lui Constantin Mavrocordat din 1747. Dar Inaltul Ierarh nici n-a fost consultat, fiindca n-a fost primit niciodata la Palat. (…) Si vreau sa semnalez un gest al Prea Fericitului Teoctist, o actiune mai putin cunoscuta in tara. In 1989, aflandu-ma in Italia pentru un colocviu comemorativ Eminescu, am auzit vorbindu-se cu admiratie despre o vizita facuta de Prea Fericirea sa Papei Ioan Paul al II-lea. Se comenta indrazneala (cu cate riscuri posibile!) ierarhului roman care, in trecere prin Roma, dorise sa intalneasca pe Pontif. Dar, in clipa in care iesea pe usa hotelului, a sosit in goana ambasadorul nostru, ca sa-i comunice ca nu are agrementul conducerii de partid si deci nu poate face vizita la Vatican. Si atunci, cu toata demnitatea sa, Patriarhul a raspuns ca, fiind Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane, care nu are nimic de-a face cu politica, stie sa hotarasca singur ceea ce se cade si ceea ce nu se cade sa faca. Si, linistit, s-a suit in masina si s-a dus la intalnirea cu Papa, punand astfel inceputul unor relatii foarte importante pentru viata crestina."

Theodor Baconsky

UN DAVID. Referindu-se la "isteria iconoclasta a lui Ceausescu", perioada demolarilor de biserici, cand Sinodul si Patriarhul nu au ridicat glasul pe fata pentru a protesta fata de samavolnicie, Theodor Baconsky se intreaba daca nu cumva astfel s-a evitat un rau poate si mai mare. Si scrie despre momentul in care Patriarhul Teoctist a fost contestat in 1990 si apoi a revenit la cererea sinodului si a credinciosilor: "Multi au jubilat cand, sub presiunea strazii (specifica acelei perioade), Intaistatatorul s-a hotarat sa se retraga. M-am numarat, din pacate, printre ei, desi Patriarhul ma primise la dansul in repetate ocazii si ma sprijinise atunci cand, planuind sa emigrez, intrasem in vizorul politiei politice. Acum gandesc altfel. Sustin in continuare ca Biserica noastra, dimpreuna cu mine, ar fi trebuit sa fie mai curajoasa si mai demna. Dar am, simultan, convingerea ca Patriarhul s-a intors din temporarul sau surghiun spre binele aceleiasi Biserici. O societate atat de organic ierarhizata n-ar fi supravietuit unei decapitari subite. (…) Sunt incredintat ca Dumnezeu insusi a auzit rugaciunile acestui rege David, intors spre creatorul sau ofensat".

EMOTIE NETRUCATA. Ca ambasador la Vatican, lui Theodor Baconsky i-a revenit rolul istoric de a duce scrisoarea de invitatie in Romania catre Papa Ioan Paul al II-lea. "Pe parcursul vizitei pontificale (7-9 mai 1999), patriarhul Teoctist si-a demonstrat din plin extraordinarele calitati. Se simtea ca vibreaza de emotie netrucata. A raspandit la Izvor o emotie a unitatii de care multimile s-au lasat strabatute cu viteza luminii. A fost gazda buna, debordand de tandrete agapica fata de ilustrul sau oaspete, alaturi de care a stiut sa refaca aerul cenaclului apostolic. (…) Patriarhul Teoctist ne-a facut astfel un mare dar teologal, intremandu-ne tuturor speranta ca, intr-o zi, Biserica ar putea redeveni Una, nu doar in termenii constitutiei dogmatice sau la orizontul veacului eshatologic…", scria Theodor Baconsky. Acelasi teolog mai aprecia la Patriarhul nostru faptul ca "accepta mai degraba sa asculte opinii neplacute, dar just sugestive, decat corul indistinct al laudarosilor profesionisti"…

  • Marturii extrase din cartea "Biserica in misiune", Editura Institului Bliblic si de Misiune al BOR

    OMUL CARE IL VEDE ZILNIC PE PATRIARH

    Cum apare Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist in ochii omului care il vede zilnic sau daca nu cumva de mai multe ori pe zi? Il poate suna oricand, ii deschide usa la orice ora din zi si din noapte daca este cazul, ii cere sfatul, il sfatuieste. Ii apreciaza meritele si crede ca are inca de invatat de la cel pe care il numeste "patriarhul gesturilor". Parintele Constantin Stoica (foto), seful Biroului de Presa al Patriarhiei Romane, mediatorul dintre Biserica Ortodoxa Romana la cel mai inalt nivel si noi, oamenii din presa.

    COMUNICARE. "Mai intai de toate, il simt ca pe un parinte. Nu ca pe un sef. Normal ca exista respectul, este autoritatea bisericeasca suprema, dar nu putem sa spunem ca tremuram de frica in momentul in care intram in cabinetul dansului. Este o relatie fireasca. Inainte de a incepe sa vorbim despre problemele la zi ne intreaba in ce stare suntem, facem schimb de opinii pe o anumita tema, inclusiv de media, ne spune ca a vazut, de exemplu, un documentar interesant si asa mai departe, dupa aceea discutam si rezolvam treburile.

    Nu pot sa uit ca am fost hirotonit de parintele patriarh, aici, in catedrala. Si mi-a spus atunci niste cuvinte care imi raman ca un testament al slujirii mele in biserica. M-a facut sa inteleg ca a lucra in administratie inseamna de fapt a sluji tot Biserica. Are multa dragoste de biserica, rabdare, smerenie si, nu in ultimul rand, delicatete. Chiar si atunci cand te mustra o face astfel incat nu poti sa te superi, dar te si responsabilizeaza astfel. Si mai are marele dar al comunicarii. Este singurul dintre patriahii Romaniei care a avut aceasta experienta a microfonului, a mass-media. Atunci cand este vorba de decizii importante si exista o diferenta de opinie, fiindca eu sau altii vedem intr-un anume fel lucrurile si consideram ca aceasta este decizia importanta de luat, se intampla ca parintele patriarh sa ia alta decizie. Am vazut de multe ori in timp ca decizia dansului era cea corecta. Exista intre noi o comunicare permanenta, fie fata catre fata, fie prin telefon. Ii prezentam zilnic o sinteza a presei, cu subiectele bisericesti, dar si cu problemele de interes national si international. Dar in acelasi timp avem o permanenta legatura pe evenimentele intempestive. Nu exista vreun moment in care sa nu putem sa luam legatura cu parintele patriarh. Vitalitatea extraordinara ii vine din faptul ca face cu pasiune si cu dragoste tot ce face."
  • Citeşte mai multe despre:   biserica,   patriarh,   teoctist,   patriarhul,   editie de colectie,   theodor baconsky

    Serviciul de email marketing furnizat de