x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cuza, partas la asasinat?

0
Autor: Cristina Diac 15 Ian 2007 - 00:00
Cuza, partas la  asasinat?


BARBU CATARGIU
In tara unde, conform unei zicale, nimic nu poate ramane secret, un fapt tragic a ramas invaluit in mister pana astazi: asasinarea prim-ministrului Barbu Catargiu, petrecuta la 8 iunie 1862.

Barbu Catargiu, premierul conservator potrivnic reformei agrare, a fost asasinat in imprejurari ramase neclare pana astazi. Iar ceea ce nu s-a aflat atunci este imposibil de elucidat azi. Ancheta oprita in plina desfasurare, persoane anchetate sumar sau chiar deloc, dosarul asasinatului sustras si dosit ulterior prin arhivele Ministerului Justitiei, reluarea anchetei la multi ani dupa producerea evenimentelor, precum si o serie de evenimente petrecute in chiar ziua mortii premierului au alimentat suspiciunile si au impins asasinatul in legenda.

VREMURI TULBURI. Seria de reforme modernizatoare avuta in vedere de Cuza inca de la urcarea pe tron nu era dorita de intreaga clasa politica. Cele mai mari dispute s-au purtat in jurul reformei agrare. In final, a triumfat punctul de vedere al domnitorului, expus in Parlament de Kogalniceanu. Pentru ca proiectul de reforma agreat de domn ar fi cazut si de-ar fi fost supus la vot de o mie de ori in camera dominata de gruparea conservatoare, Cuza a dizolvat legislativul la 2 mai 1864. Cu doi ani inainte, legea rurala mai facuse insa o victima: Barbu Catargiu.

ASASINATUL. Atentatul s-a produs in seara zilei de 8 iunie 1862, pe cand cupeul in care se gasea premierul trecea pe sub clopotnita de la Mitropolie. La acea vreme, Parlamentul isi tinea lucrarile pe dealul Mitropoliei - ulterior al Patriarhiei. Dupa o sedinta agitata, in care spusese profetic ca prefera moartea incalcarii legii, Barbu Catargiu a plecat spre casa. Intamplator sau nu, trasura sa plecase. Premierul a parasit Camera cu trasura lui Nicolae Bibescu, prefectul de politie. La putina vreme, pe cand trasura cu cei doi demnitari trecea pe sub clopotnita, s-au tras doua focuri de arma. Un glont l-a atins pe Barbu Catargiu la baza craniului, moartea fiind instantanee. S-a tras de aproape, din spate, astfel ca era imposibil ca glontul ucigas sa rateze tinta. Dupa ce a tras, asasinul a disparut in noapte. Din cauza impuscaturilor, caii s-au speriat, astfel ca trasura a putut fi oprita dupa cateva sute de pasi. Nicolae Bibescu a coborat si a dat ordin ca portile Mitropoliei sa fie inchise, dupa care s-a dus la Palat sa il anunte pe Cuza de cele petrecute.

CONSERVATORII. De la inceput s-a facut distinctia intre autorul efectiv al asasinatului si autorii morali. Cei din urma au fost cautati in randurile taberei liberale, promotoare a proiectului de reforma la care premierul se opunea cu indarjire. Pentru a putea trece in Parlament reforma, spuneau conservatorii, acestia au decis sa scape de incomodul adversar politic. Cel care apasase efectiv pe tragaci nu fusese altceva decat un ucigas platit, o unealta a opozitiei "rosii" (dupa cum erau numiti liberalii in epoca). Tabara conservatoare a aratat cu degetul spre liberali, acuzandu-i pe fruntasii C.A. Rosetti si I.C. Bratianu ca autori ai complotului. Arthur Demetriescu, profesor de liceu, ulterior deputat conservator de Teleorman, care, la cererea familiei Catargiu, a adunat in volum discursurile tinute de-a lungul carierei de cel asasinat, scria in preambulul volumului de discursuri: "Deosebite versiuni circula si astazi (1886, n.n.) asupra compozitiei acestui complot, din ai carui membri nu putem numi deocamdata pe nici unul, din cauza ca mai toti sunt inca in viata si instructia procesului a fost curmata tocmai pe cand procurorul insarcinat cu aceasta afacere incepuse a pune mana pe cateva dintre firele complotului".

Argumentele conservatorilor erau ca, la scurta vreme, procurorul care se ocupa de caz a fost destituit si ancheta - sistata, exact in momentul cand fusesera chemati la interogatoriu liberalii C.A. Rosetti si I.C. Bratianu. In timpul investigatiilor, politia si procuratura nu au colaborat mai deloc, ci dimpotriva, si-au pus bete in roate reciproc. Motivul, sustineau conservatorii, nu putea fi altul decat acela ca autoritatile doreau sa musamalizeze implicarea in asasinat a unor importanti oameni de stat liberali.

Barbu Catargiu, premierul a carui moarte a ramas o enigma

LIBERALII. Liberalii au scos din cauza pe mai-marii partidului, negand ca ar fi stiut ce se urzea impotriva primului ministru conservator, si au mers pe varianta unui exaltat care a apasat pe tragaci din motive numai de el stiute sau, in cel mai rau caz, a unui asasin platit. Platit de cine? Fara sa se spuna explicit, reiese ca de cineva din anturajul lui Cuza. Alexandru Lapedatu, istoric, membru al PNL si chiar membru al Academiei, a sustinut in studiile sale ca asasinul lui Barbu Catargiu ar fi ungurul Gheorghe Bogati. Acesta ar fi fost insuficient anchetat in iunie 1862, sustine Lapedatu. Mai mult decat atat, starea materiala a presupusului asasin s-a imbunatatit inexplicabil dupa atentat. "La 1862 - scria Lapedatu - se gasea in Bucuresti, ducand o existenta imunda. Traia in mizerie, dormind prin gradinile de la vale de Schitu Magureanu (Cismigiu) si intretinandu-se in casele de toleranta, in special a uneia, Ioana Tiganca." Ca prin minune, dupa asasinat a fost numit inspector silvic in ambele Principate, desi nu avea pregatirea necesara pentru o atare functie - adica a devenit slujbas al statului. Inaltul post - sugereaza Lapedatu - ar fi reprezentat plata pentru curmarea vietii lui Barbu Catargiu. Ulterior, scrie Lapedatu, Bogati insusi, emigrat in Ardeal dupa indepartarea lui Cuza de pe tron, se recomanda ca asasinul lui Barbu Catargiu.

U "vip" al epocii

Victima a unui asasinat politic ramas si astazi neelucidat, Barbu Catargiu avea in spate o lunga cariera politica, la care era indreptatit de originea boiereasca. S-a nascut in 1807, in casa marelui vornic Stefan Catargiu si a Stancai Vacarescu. Se inrudea in mod direct cu doua dintre cele mai importante familii boieresti ale vremii. A urmat cursurile scolii grecesti, dupa care, ca si alti copii de boieri, a fost trimis la Paris, impreuna cu viitorul domn al Munteniei, Barbu Stirbei. Dupa mai multi ani petrecuti in Franta, s-a inapoiat in tara. Era sortit unei cariere politice, ca si inaintasii sai. A indeplinit diverse demnitati in stat, in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, cu care era var. Ca si domnul si alti boieri, a plecat in pribegie in timpul evenimentelor de la 1848, vizitand Austria, Franta si Anglia. Dupa consumarea evenimentelor revolutionare, a revenit in tara si si-a reluat vechile demnitati, la care cu timpul s-au adaugat si altele: vornic de politie, logofat - unul din cele mai inalte ranguri, judecator la inalta Curte de Casatie.

Dosarul crimei

In preambulul studiului sau despre moartea lui Barbu Catargiu, Alexandru Lapedatu a povestit cum a ajuns in posesia dosarului de ancheta a mortii primului ministru din vremea lui Cuza. "Cand, la sfarsitul lui martie 1923, am luat in primire pentru doua luni numai Directiunea Generala a Arhivelor Statului, ca succesor al mult regretatului Dimitrie Onciul, am gasit in casa de fier a cancelariei sale anumite documente si obiecte istorice rezervate, adica prohibite cercetatorilor. Intre ele, acel ce mi-a atras cel mai mult luarea aminte a fost dosarul asasinarii lui Catargiu. Dosarul a fost depus la Arhivele Nationale de domnul Constantin Sarateanu, fost consilier la Curtea de Casatie, pe cand domnia sa era secretar general la Ministerul de Justitie. Interesul sau pentru studiile istorice, care-l adusesera in legaturi de amicitie cu Dimitrie Onciul, l-a facut, desigur, sa caute acel dosar in arhiva Ministerului ce conducea si, gasindu-l, sa-l depuna la Arhivele Statului unde Dimitrie Onciul l-a asezat printre documentele care, dupa parerea sa, trebuiau prohibite cercetatorilor."

Predicti

In biografia care insoteste discursurile parlamentare, editorul din epoca al acestora, scriitorul Arthur Demetriescu, acrediteaza ideea ca Barbu Catargiu era un om superstitios. In perioada de tinerete petrecuta in Franta, din cate spune legenda, a mers sa o viziteze pe una dintre cele mai celebre ghicitoare ale Parisului, madame Lenormande. Aceasta i-ar fi prezis lui Barbu Catargiu ca va sui in varful scarii sociale si ca va muri de moarte violenta. Din cate spune legenda, predictia l-a impresionat si l-a urmarit toata viata.

DUMITRU DUNCA, PREZUMTIVUL ASASIN

Pe baza celor declarate de martori oculari a fost dat in urmarire ca posibil asasin "un individ blond, cu cioc, ciupit de varsat, imbracat nemteste, cu palarie de paie cu boruri negre", dupa cum suna circulara Politiei. Tinand cont de semnalmentele trimise de la Bucuresti, prefectul de Ialomita, Nicolae Moscu, a informat pe ministrul de Interne ca semnalmentele se potrivesc oarecum cu ale lui Dumitru Dunca, supus austro-ungar. "Si pentru ca din informatiile ce am luat - scria prefectul - acel individ este peste masura exaltat in ideile sale politice, banuiesc ca el poate fi faptuitorul." Dumitru Dunca nu a fost gasit pentru a fi interogat.

CUZA A STIUT SI A TACUT

Ambele tabere au sugerat, mai voalat sau mai transparent, ca domnitorul A.I. Cuza nu avea cum sa fie strain de organizarea complotului. Omul de casa al lui Cuza, Cezar Librecht, era prin natura meseriei un om foarte informat. Din postura de sef al telegrafului, stia cam tot ce misca in tara si, spun gurile rele, era imposibil sa nu fi "mirosit" ceva. "Domnitorul insusi era informat - scrie Demetriescu - prin Librecht, de cele ce se urzeau in intuneric contra vietii lui Barbu Catargiu si a boierilor. Dar fara a se amesteca direct in aceasta conjuratie, el lasa lucrurile sa curga spre deznodamantul lor fatal."

SEFUL POLITIEI, "BIBESCU-PISTOL", PRINTRE SUSPECTI

Suspiciunile au planat pana si in jurul prefectului Politiei, Nicolae Bibescu. "Singurul fapt care este si ramane suspect in ceea ce il priveste pe Bibescu - scrie Al. Lapedatu - este acela aratat deja: chemarea lui la Parchet pentru interogator, chemare pe urma careia procurorul general a fost inlocuit, iar cercetarile judecatoresti incepute, curmate, din ordin, ceea ce dovedeste ca era de interes ca prefectul Politiei sa nu compara inaintea instantelor de ancheta. Dar chiar din acest fapt, nu se poate conchide decat cel mult ca Bibescu stia cu privire la atentat lucruri care nu puteau fi date la iveala", concluzioneaza Lapedatu. Mai multe elemente au facut ca asupra prefectului sa planeze suspiciuni. Unii martori au sustinut ca el s-ar fi oferit sa il conduca acasa pe primul ministru, al carui cupeu disparuse misterios in chiar seara atentatului. Ca, la plecarea de la Camera, Bibescu isi tinea bratul drept peste umerii premierului, or se stie ca acesta a fost impuscat din spate. Dupa comiterea asasinatului, prefectul ar fi povestit celor ajunsi primii la locul crimei ca asasinul s-a urcat pe scara trasurii, a tras si apoi a fugit la vale, prin viile Mitropoliei, desi nici un martor nu vazuse pe cineva alergand.
Citeşte mai multe despre:   barbu,   cuza,   bibescu,   catargiu,   editie de colectie,   asasinat,   lapedatu

Serviciul de email marketing furnizat de