x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Detinuti politici

0
Autor: Cornel Micu 26 Sep 2005 - 00:00
Detinuti politici


Intre 1949 si 1952, aproximativ 1,2% din cetatenii Romaniei erau detinuti politici. O parte dintre acestia "s-au oferit" voluntari din inchisoare pentru constructia Canalului.

La inceputul anilor ’50, cu exceptia fostilor demnitari, detinutilor politici li s-a propus de catre conducerea inchisorilor sa lucreze pe santierele Canalului. Iesirea la "aer" a fost preferata inchisorii: "Dorobantiu, comandantul inchisorii de la Aiud, insotit de suita sa, a intrat in celula, s-a uitat peste noi si ne-a intrebat daca doream sa iesim la munci", isi aminteste Ion Carja, detinut care a lucrat la Canal in perioada 1949-1953 si care si-a publicat memoriile in cartea "Canalul mortii".

" - Da, au rasunat vocile oamenilor, intr-o incuvintare aproape unanima. Oamenii erau disperati de conditiile din ce in ce mai grele de viata din celula si in locul acestora preferau sa iasa afara, oriunde, intr-un alt cadru".

AVANTAJE. In afara de echivalentul castigului minim in Romania acelei perioade, "voluntarilor" detinuti pentru lucrul la Canal le-au fost oferite si alte avantaje. Doua zile in care isi realizau norma erau considerate trei zile petrecute in inchisoare. De asemenea, ratiile de hrana pe santier aveau sa fie cu 50% mai mari decat cele din inchisoare. In plus, viata intr-un lagar in aer liber li se parea tuturor mai buna decat aceea din celula zavorata. Pe de alta parte, conform propagandei oficiale, Canalul trebuia sa le schimbe detinutilor vietile. Prin intermediul muncii pe santiere erau "reeducati" pentru a fi utili noii societati.

Odata ajunsi pe santiere au realizat cat de grele erau conditiile de munca. Norma pentru detinuti era intre 2,5 si 3 mc de pamant de sapat zilnic. Chiar si pentru oamenii in putere, deprinsi cu munca bruta, era dificila realizarea ei in fiecare zi. Lucrarile pe santiere nu se opreau nici iarna, cand pamantul inghetat nu putea fi dislocat decat cu mare greutate. Corneliu Coposu, care a lucrat ca detinut la Canal, marturisea ca aici si-ar fi gasit moartea in jur de 700 de "voluntari in zeghe".

MARTURII DE LA COPOSU

Printre miile de detinuti politici care au muncit in anii ’50 la Canal s-a aflat si Corneliu Coposu. Iata cum descria el, intr-un interviu acordat in 1993, eforturile la care erau supusi oamenii pe santiere:

"Pe Canalul Dunare-Marea Neagra, cunoscuti de-ai mei care erau obligati sa presteze un efort deosebit, de care nu erau in stare, se prabuseau. Nerealizarea normei era pedepsita. Sanctiunea care se aplica imediat era carcera in timpul noptii si taierea alimentatiei. Infometati, cei pedepsiti mergeau a doua zi la munca si, dupa o noapte nedormita si nealimentati, munceau si mai putin, iar sanctiunea era aplicata in continuare. Dupa trei, patru zile de nopti nedormite si de infometare oamenii realizau in cele din urma norma. Era cu totul inexplicabil!".

MUNCA LA SAPATURI, O MUNCA EXTERMINATOARE

Asa cum isi aminteste Ion Carja, unul dintre "voluntarii in zeghe", munca detinutilor la Canal era ucigatoare:

"Munca la sapaturi, dupa parerea generala a celor cu care am muncit de la inceputul lucrarilor pana la incheierea lor, ni s-a parut a fi cea mai grea si mai exterminatoare. Norma de om era de 2,5-3 mc pe zi. Cand incarcam o roaba cu varf si o bateam pe marginile superioare cu lopata sa o indesam, sa nu cada pamantul, abia se putea transporta un mc de 12 ori. Cei mai slabi nu puteau sa duca un mc nici in 20 de transporturi..."

CATEGORII DE DETINUTI

Pe santierele Canalului au lucrat in anii ’50 atat detinuti de drept comun, cat si politici. Primii se bucurau de o consideratie mai mare din partea administratiei, de multe ori ei fiind brigadieri pentru echipele "politicilor". Diferentierea dintre ei se facea prin intermediul literelor imprimate pe spatele zeghelor: "DC" pentru cei de drept comun, "DP" pentru cei politici. Dupa un timp, admnistratia a renuntat la aceasta diferentiere si, in ciuda protestelor detinutilor politici, toti au purtat pe spate initialele "DC". Aceasta pentru ca regimul nu recunostea oficial ca la Canal lucrau si detinuti politici.
Citeşte mai multe despre:   detinuti,   politici,   editie de colectie,   munca

Serviciul de email marketing furnizat de