x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dimitrie cel Nou

0
Autor: Loreta Popa 17 Iul 2006 - 00:00

MILOSTIVUL
Un sfant a carui smerenie ne calauzeste in drumul nostru prin viata vegheaza Bucurestii de mai bine de 230 de ani.

MILOSTIVUL
Credinta oamenilor in minunile Sfantului Dimitrie ramane nestramutata. In vreme de seceta se fac nenumarate procesiuni cu moastele pentru ca ploaia binecuvantata sa cada
Un sfant a carui smerenie ne calauzeste in drumul nostru prin viata vegheaza Bucurestii de mai bine de 230 de ani.

Preacuviosul Parinte Dimitrie cel Nou s-a nascut in satul Basarabov, asezat pe raul Lom, in apropierea orasului Ruse. Parintii lui erau oameni saraci, asa ca de mic a fost nevoit sa-si castige cele necesare traiului. Ani in sir a pascut vitele si oile taranilor din sat. Duminica si de sarbatori lua parte alaturi de parinti si de ceilalti credinciosi la slujbe, iar atmosfera de viata autentic crestina din familie, ca si invataturile pe care le auzea la biserica l-au facut bland si milostiv cu toti semenii sai. Postea si se ruga mereu, se ingrijea de cei saraci. Cunoscand unii calugari din manastirile din apropiere, a aflat de viata pe care o duceau acestia. S-a trezit in el dorul dupa viata monahala, a parasit lumea si s-a calugarit. Nu se stie cati ani a trait in pestera lui si nici cum isi agonisea cele necesare traiului, dupa cum nu se stie nici data trecerii sale la cele vesnice.

Vis. Intr-o noapte, cuviosul Dimitrie s-a aratat in vis unei tinere care suferea de o boala grea, careia i-a spus ca, daca parintii ei il vor scoate din apa, va fi tamaduita. Tanara a povestit parintilor visul ei si impreuna cu acestia si cu alti credinciosi din sat s-au indreptat spre locul pe care insusi cuviosul il aratase in vis. Acolo se arata adeseori o lumina mai presus de fire. Si cand au aflat cinstitul trup al cuviosului Dimitrie intreg si neputrezit, binecredinciosii crestini din satul Basarab impreuna cu preotii au dus cinstitele moaste in biserica satului. Tanara bolnava, atingandu-se de ele, si-a recapatat de indata sanatatea.

Sarbatoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, reprezinta un popas duhovnicesc pentru sute de mii de credinciosi din Bucuresti si din intreaga tara. Multe suferinte si felurite boli au fost vindecate in urma rugaciunilor staruitoare.

DIN NOUA CASA

Prima incercare de a aduce in tara noastra moastele a esuat. In timp ce se indrepta spre Tara Romaneasca, delegatia care insotea racla cu sfintele moaste a fost nevoita sa-si intrerupa drumul. Moastele nu au mai putut fi transportate mai departe, iar membrii delegatiei au presupus ca este un semn din partea preacuviosului Dimitrie. Au decis sa aseze moastele intr-un car tras de doi boi, pe care i-au lasat sa mearga in voie. Carul s-a reintors in satul Basarabov, unde a fost ctitorita, cu bani trimisi din Tara Romaneasca, o biserica in care au fost depuse moastele preacuviosului Dimitrie.

DRUMUL SPRE TARA ROMANEASCA, PLIN DE NEPREVAZUT, DAR SIGUR

Intre anii 1769 si 1774, in timpul razboiului dintre Rusia si Poarta Otomana, moastele au ajuns in tara noastra. Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa la rugamintea unui negustor bogat, de origine macedo-romana, cu numele de Hagi Dimitrie, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman drept recompensa pentru suferintele indurate in urma razboiului. Moastele au fost asezate cu cinste in iulie 1774 in Biserica Mitropoliei Ungrovlahiei (actuala catedrala patriarhala din Bucuresti), in timp ce mana dreapta a sfantului a fost trimisa totusi la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, tinand cont de cinstirea deosebita de care se bucura Sfantul Dimitrie cel Nou, mai ales in Bucuresti, la 28 februarie 1950 a hotarat generalizarea cultului sau. Aceasta hotarare a devenit realitate in cadrul unor impresionante manifestari bisericesti la 27 octombrie 1955, in prezenta multor ierarhi romani si straini si a numerosi preoti, calugari si binecredinciosi crestini din Bucuresti si din alte localitati din tara.

GRESEALA, RECUNOSCUTA...

Intr-o minune consemnata mai inainte ca moastele sa fie stramutate la Mitropolia din Bucuresti se aminteste un turc, care a vrut sa fure intr-o noapte candelele de argint din Biserica Sf. Dimitrie. Acestuia ii paralizeaza picioarele si este gasit dimineata de preot cazut in fata raclei cu sfintele moaste. O fapta asemanatoare a fost savarsita de un monah, pe nume Lavrentie, care in timp ce saruta sfintele moaste a rupt cu gura o mica parte din acestea. In acel moment insa, gura i s-a inclestat si nu a mai putut sa vorbeasca pana in momentul in care si-a recunoscut fapta sa.
Citeşte mai multe despre:   tara,   dimitrie,   moaştele,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de