Gh. Tudor s-a nascut in 1927 in Grecia. Astazi locuieste in judetul Constanta. Deciziile politice l-au facut sa fie un pribeag toata viata.
FRATI AI NOSTRI, AROMANII
Gh. Tudor s-a nascut in 1927 in Grecia. Astazi locuieste in judetul Constanta. Deciziile politice l-au facut sa fie un pribeag toata viata.
Impreuna cu intreaga familie, Gheorghe Tudor pleaca din Grecia, unde erau supusi presiunilor de deznationalizare. A venit in Romania, in perioada interbelica. Aromanii au fost ajutati de autoritati sa se instaleze in Cadrilater, unde au locuit pana in toamna anului 1940. Dupa semnarea Tratatului de la Craiova dintre Romania si Bulgaria, care prevedea si un schimb de populatie, au trecut Dunarea si s-au stabilit in diverse localitati. Unii dintre ei au plecat pe front si au facut razboiul in Est si in Vest. Dupa venirea comunistilor la putere au fost iarasi pribegi. De data asta in propria tara si in conditii mult mai grele: deportati in Baragan, unde au trait ani la rand sub cerul liber.
DIN TIMISOARA IN BARAGAN
|
Destinul de pribeag al lui Gheorghe Tudor a continuat si dupa cel de-al doilea razboi mondial. De data aceasta chiar in propria tara, de catre regimul comunist. El povesteste pe larg in lucrarea "Identitate romaneasca sud-dunareana. Aromanii din Dobrogea", semnata de Emil Tarcomnicu, experientele prin care a trecut.
"In 1945, povesteste acesta, dupa incetarea razboiului, au plecat nemtii de frica rusilor. Se facea colonizare in Timisoara, in Banat. Se facea colonizare pe motivul reformei agrare, cate 5 ha la invalizii de razboi si la luptatorii din razboi. Ramasese pustiu judetul Timisoara. In â47 am plecat de la Ostrov, s-a facut reforma monetara, s-au schimbat banii. Familia a plecat cu vagoanele si animalele au ramas, n-am obtinut vagoane. Noi am luat-o pe jos, cu ciobanii, aveam 20 de ani. Calarasi-Manastirea-Giurgiu. Faceam 40 de kilometri pe jos... Cam pe la 15 septembrie am plecat de aici, la 15 octombrie am ajuns in Timisoara. In â51 am fost persecutati, intr-o noapte ne-au ridicat fiindca nu am vrut sa facem colectiv. Atunci Tito cu Dej se certau la cutite. De frica sa nu faca ai nostri ceva acolo, ca toti erau chiaburi, intr-o noapte au mutat oamenii si i-au dus pe Baragan, sub cerul liber, unde au stat cinci ani. Eram militar la Sibiu si am auzit ca i-a dus in Baragan. Parintii au fost considerati chiaburi, reactionari, contra partidului. S-a facut o sedinta, nu ne-am dus noi, copiii, parintii s-au dus. Au fugit cand au auzit de colectiv. In â51 i-au aranjat, i-au dus pe Baragan cinci ani. Pe urma ne-au dat drumul si ne-am imprastiat iar ca puii de potarniche. Noi am venit aici, la Palazu Mare, 30 de familii."
|