x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din pribegie in pribegie

0
Autor: Cristina Arvatu 29 Aug 2005 - 00:00
Din pribegie in pribegie


Gh. Tudor s-a nascut in 1927 in Grecia. Astazi locuieste in judetul Constanta. Deciziile politice l-au facut sa fie un pribeag toata viata.

FRATI AI NOSTRI, AROMANII
Gh. Tudor s-a nascut in 1927 in Grecia. Astazi locuieste in judetul Constanta. Deciziile politice l-au facut sa fie un pribeag toata viata.

Impreuna cu intreaga familie, Gheorghe Tudor pleaca din Grecia, unde erau supusi presiunilor de deznationalizare. A venit in Romania, in perioada interbelica. Aromanii au fost ajutati de autoritati sa se instaleze in Cadrilater, unde au locuit pana in toamna anului 1940. Dupa semnarea Tratatului de la Craiova dintre Romania si Bulgaria, care prevedea si un schimb de populatie, au trecut Dunarea si s-au stabilit in diverse localitati. Unii dintre ei au plecat pe front si au facut razboiul in Est si in Vest. Dupa venirea comunistilor la putere au fost iarasi pribegi. De data asta in propria tara si in conditii mult mai grele: deportati in Baragan, unde au trait ani la rand sub cerul liber.

SOARTA NOASTRA DE PRIBEGI. "Am plecat din Grecia, rememoreaza Gheorghe Tudor, fiindca aromanii nostri, in 1916-1918, faceau parte din tarile alea straine, de cand s-a destramat Macedonia, o parte la greci, alta la albanezi si sarbi. Cei care au apucat la greci erau cam persecutati de greci. Ai nostri primeau carti, scolile din Grecia si Albania primeau carti din Romania, ca-s plecati din partea Ardealului ai nostri. Am fost ajutati de Tara Romaneasca. Dupa razboi, statul roman a inceput sa cheme romanii de peste hotare. Le-a facut chemarea in anii 1922-1923. Au inceput sa curga pana in ’28, cand m-am nascut eu. Si s-au oprit pasapoartele, nu mai dadeau vize. Lu’ tata i-au ramas patru surori acolo. Toti ar fi venit aici."

DIN NOU, DE LA CAPAT... "In Cadrilater, cand s-a colonizat, au venit aromanii megleniti inaintea noastra. Ei au fost in partea Greciei. Au inceput sa vina apoi si din Albania si Grecia. Ne-a colonizat in Durostor. Au venit si olteni si argeseni. Ardelenii nu au venit. Olteni din comuna Izlaz am avut noi la manastire, la Dervent. Timp de 12 ani am stat noi acolo, pana in anul 1940. In ’40, rusii au luat Basarabia, noi am cedat Ardealul la unguri si Dobrogea la bulgari. Noi, cei din Cadrilater, am trecut peste Dunare. Eu aveam 13 ani. Am trecut in Ialomita. Bulgarii din Dobrogea Veche au plecat, numai in Cogealac si Tariverde erau nemti."

SCHIMB DE OAMENI. Si alti aromani au avut de suferit. Unul este Cealera Tache, de 87 de ani, venit in Cadrilater in 1927. Si el isi aminteste despre momentul cedarii Cadrilaterului: "In anul 1940 s-a facut schimb de populatie. Caliacra, Durostorul si Silistra le-a dat Hitler la bulgari ca sa se imprieteneasca cu bulgarii, ca sa poata armatele germane sa treaca prin Bulgaria. Atunci si noi, romanii, am trecut dincolo granita, la Vama Veche astazi, si am venit la Mangalia. In anul 1940 luna septembrie se intampla acest fenomen".

DIN TIMISOARA IN BARAGAN
Destinul de pribeag al lui Gheorghe Tudor a continuat si dupa cel de-al doilea razboi mondial. De data aceasta chiar in propria tara, de catre regimul comunist. El povesteste pe larg in lucrarea "Identitate romaneasca sud-dunareana. Aromanii din Dobrogea", semnata de Emil Tarcomnicu, experientele prin care a trecut.

"In 1945, povesteste acesta, dupa incetarea razboiului, au plecat nemtii de frica rusilor. Se facea colonizare in Timisoara, in Banat. Se facea colonizare pe motivul reformei agrare, cate 5 ha la invalizii de razboi si la luptatorii din razboi. Ramasese pustiu judetul Timisoara. In ’47 am plecat de la Ostrov, s-a facut reforma monetara, s-au schimbat banii. Familia a plecat cu vagoanele si animalele au ramas, n-am obtinut vagoane. Noi am luat-o pe jos, cu ciobanii, aveam 20 de ani. Calarasi-Manastirea-Giurgiu. Faceam 40 de kilometri pe jos... Cam pe la 15 septembrie am plecat de aici, la 15 octombrie am ajuns in Timisoara. In ’51 am fost persecutati, intr-o noapte ne-au ridicat fiindca nu am vrut sa facem colectiv. Atunci Tito cu Dej se certau la cutite. De frica sa nu faca ai nostri ceva acolo, ca toti erau chiaburi, intr-o noapte au mutat oamenii si i-au dus pe Baragan, sub cerul liber, unde au stat cinci ani. Eram militar la Sibiu si am auzit ca i-a dus in Baragan. Parintii au fost considerati chiaburi, reactionari, contra partidului. S-a facut o sedinta, nu ne-am dus noi, copiii, parintii s-au dus. Au fugit cand au auzit de colectiv. In ’51 i-au aranjat, i-au dus pe Baragan cinci ani. Pe urma ne-au dat drumul si ne-am imprastiat iar ca puii de potarniche. Noi am venit aici, la Palazu Mare, 30 de familii."
Citeşte mai multe despre:   plecat,   venit,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de