x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Disperarea de a iubi

Disperarea de a iubi

de Dana Andronie    |    04 Sep 2006   •   00:00
Disperarea de a iubi
PARTAJ CU ETERNITATEA
Exista putine lucruri pe lumea asta care sporesc cu cat se consuma mai mult. Muzica si imaginea ei fac parte dintre acestea.

In loc sa-si menajeze trupul si sa-si dramuiasca efortul ca sa lupte cu boala, cantareata cu nume de stepa se azvarle cu toata fiinta ei in nebunia muzicii folk. Fiecare cantec rostit pe scena e o victorie impotriva bolii. Nu stim cine va castiga din aceasta lupta, dar infrangerea este o stare de constiinta. Poti fi batut, dar nu invins. Tatiana Stepa nu poate fi invinsa.

COPAC FARA PADURE. Este un exemplu aproape suprauman de luptator pana la capat. Pentru ea muzica folk nu e alint, cochetarie sau - Doamne fereste! - o sursa de castig. Este singura ratiune de a fi. Daca putin din aceasta atitudine s-ar rasfrange si asupra colegilor ei, folkul ar fi cu siguranta mai frumos. Dar asta este o alta poveste... Tatiana Stepa iubeste "Copacii fara padure" pentru ca ea insasi este un copac fara padure: o prezenta absoluta si singulara intr-o lume confiscata de alcool si globalizare.

In vara aceasta, la "Folk you!", Tatiana a facut "partaj" o data cu Magdalena Puscas si a doua oara cu Vasile Seicaru.

PARADOX. "Antiprimavara" i-a unit la 2 Mai pe Tatiana si Vale intr-o singura durere cantata: "Ce daca vine primavara/Atata iarna e in noi/Ca martie se poate duce/ Cu toti cocorii inapoi/In noi e loc numai de iarna/Vom ingheta sub ultim ger/Orbecaind pe copci de gheata/Ca un stingher spre alt stingher/Primavara, care-ai fost/ Nu veni, n-ai nici un rost/Poti sa pleci, suntem reci,/Iarna ni-i pe veci". Tatiana Stepa isi traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. O permanenta frustrare a fermentat in cantecele ei, facandu-le mai triste si mai penetrante. A iubit intens si iresponsabil, a cantat cu disperare tot ceea ce a iubit. Si totusi, paradoxal, a fost permanent lucida si constienta pana la lacrimi de tot ceea ce i se intampla: "O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai/O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai".

"La mine-n suflet este vifor/Si vin nebuni sa faca schi... Un dans de oameni de zapada/Ce-mbratisarea n-o mai pot/La noi e iarna pe vecie/Doi fosti nefericiti amanti/Ia-ti inflorirea, primavara/ Si toti cocorii emigranti" - Vasile Seicaru

"ANTIPRIMAVARA"
"Cand te-am vazut ca pleci tarziu in iarna grea/Pe loc in ochi m-as fi facut zavor/Din lacrimile seci, obrazul inghetat/Sa nu devii fantana tuturor/O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai/O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai" - Tatiana Stepa, "Pe patul parasit"

DRUMURILE MAGDALENEI

Magdalena Puscas a inceput sa cante muzica populara la varsta de 6 ani. "Cantam «Fata mamii, ce vrei tu?», in care era vorba despre toate meseriile «sanatoase» din vremea aia, sofer, tractorist, sudor. Dupa vreun an de cantat folclor dintr-asta m-am lecuit si am trecut la muzica usoara. Aveam un tremollo specific in voce si am constatat ca mi se potriveau toate piesele lui Spataru. Cantam cu placere, insa nu intelegeam de ce femeile din sala plangeau. Mai tarziu mi-am dat seama ce inseamna sa trezesti in inima publicului mecanismele acelea sensibile care fac comunicarea posibila."

PRIMA PIESA INVATATA A FOST "ESARFA-N DAR"

Cand ii rostesti numele lui Emeric Imre, imediat te gandesti la "Nebun de alb". "Si te iubesc cu mila si cu groaza/Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,/Ca un nebun de alb ce captureaza/Regina neagra pentru vesnicie"... Imi - asa cum ii spun prietenii - este si roman, si polonez, si maghiar, si evreu, si rrom. Este un om desosebit, nu-i asa? Emeric Imre ar fi vrut sa mosteneasca vocea tatalui sau, avand astfel sansa - crede el - sa devina al doilea Andrea Bocelli. In clasa intai a facut cunostinta cu vioara, pentru ca intr-a sasea sa mearga cu ea la antrenamentele de fotbal: "Bineinteles ca n-am putut sa tin pasul. Vioara este un instrument pe care daca il abandonezi o zi si nu-l studiezi, te abandoneaza el in cinci zile... Cand pleca tata la serviciu, ii furam chitara, pentru ca nu-mi dadea voie sa cant, de teama ca-mi stric degetatia pentru vioara. Asa s-a nascut iubirea mea pentru chitara, dintr-o interdictie. In clasa a opta am invatat prima piesa, «Esarfa-n dar». De aceea il iubesc eu foarte mult pe Baniciu... Apoi am avut sansa sa ma intalnesc cu Calin Nemes, omul care a cantat «Desteapta-te romane» la Revolutia din ’89 de la Cluj. In 1993 si-a pus capat zilelor".

FAMILIA SI CHITARA

Nica Zaharia ne-a facut din nou sa ne fie pofta de o "galbena gutuie, dulce amaruie". Dar, din pacate, nu s-a simtit prea bine si a cantat doar o singura seara la "Folk you!". Nica s-a stabilit definitiv in Galati, dupa ce vreme de cativa ani a trait cu sotul si fetita, Nanda, in Australia. "Dupa plecarea in Australia am continuat sa compun. Am rezistat insa tentatiei de a intra in showbiz-ul de acolo. Stiam ca, daca ma reintorc pe scena, vor aparea si turneele. Iar ca femeie maritata si cu un copil era imposibil. Nu mai eram doar omul cu chitara. Eram omul cu familie care stie sa cante la chitara."
×
Subiecte în articol: umbra editie de colectie