x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Distribuit in eternitate

0
Autor: Dana Andronie 17 Oct 2005 - 00:00
Distribuit in eternitate


LE-A ARATAT SECURISTILOR SOPARLITA
Ii placea sa-l lasi singur, de capul lui, sa faca ce vrea. S-a impus prin monolog, care era cel mai greu gen artistic de realizat. Doar Constantin Tanase si Mircea Crisan au putut sa-l abordeze cu succes! Lui Tomita i-a fost scris sa aiba parte ba de Soparlita Libera, ba de "tipeuza" Anda Calugareanu, ba de Mefisto (adica Dracu’), ba de sarpele Costica... A avut roluri care l-au distribuit in… nemurire.

Dan Mihaescu a avut un cuvant greu de spus in cariera lui Toma Caragiu. El a fost cel care i-a scris Soparlita, lansandu-l in lumea scheciurilor. Tot el i-a facut cunostinta cu Mefisto, monolog ce va ramane definitiv in arhiva memoriei noastre. Alaturi de "Calatoria muzicala" cu Anda Calugareanu…

INCERCARI. "Anda a fost norocul meu si al telespectatorilor. Show-ul era gandit sa se intample cu sotia lui, cu Mimi. Ea era insa plecata cu iubitul ei, un regizor, la Cluj si am tot cautat varianta de partenera. Am vrut cu Rodica Tapalaga, cu Gina Patrichi, cu Stela Popescu etc. Nici el, nici eu nu eram prea fericiti de aceste incercari. Mie imi placea ce facea Anda Calugareanu cu Alexandru Bocanet. Am «furat-o» si am repetat impreuna, acasa, toate replicile. «Mi s-au inmuiat picioarele. Cum sa joc eu cu Toma Caragiu? Ma striveste», imi spunea coplesita Anda", isi aminteste regizorul. Toma avea o parere foarte proasta despre cantarete, carora le spunea "tipeuze".

DE LA ETICHETELE BORCANELOR. Dar Anda s-a prezentat cel mai bine la repetitii. Doar Toma nu o suferea! "La un moment dat se si vede cum o impinge cand ea voia sa-l ia de brat. I-am zis ca n-are nici o eczema, dar el mi-a raspuns ca nu suntem la Savoy!" Intr-adevar, nu erau la teatru, erau la televiziune! Putina decenta!

"Soparla a avut un destin ciudat. Trebuia sa fie intr-un spectacol cu public, la Sala Radio, in februarie ’69", imi spune putin obosit de atata ras Dan Mihaescu. A devenit serios, pentru ca trebuia sa iasa… Soparlita! "Eu si cu Grigore Pop (redactor la «Unda vesela») eram tineri si inconstienti. Voiam sa lovim cu orice arma in tovarasi. Se deschisese o fereastra ceva mai luminoasa catre satira. Toma era nimeni la ora aia. L-am vazut intr-o satira nevinovata despre etichetele de pe borcane (nu-ti primeau borcanele daca nu erau curatate). Mi-am dat seama imediat ca are forta satirica. Am mers cu Grigore la el sa-i propunem sa facem un trio: el sa joace, noi sa scriem. A fost de acord."

"Ai nai, pleci, n-ai nai, stai!" a fost primul material, care a avut mare succes. A urmat apoi Soparla Dosaris, cu care Dan Mihaescu a fost scos de pe generic. Era prea "vulgara", asa cum spuneau securistii. Scheciul a fost filmat abia cateva luni mai tarziu, la insistentele lui Tudor Vornicu. "Intr-o noapte a iesit Soparla! Printr-o minune, a trecut de vizionare si a intrat in programul de Revelion. A fost o bomba care l-a facut cunoscut pe Toma."

SSSSST! Ultimul monolog difuzat la TVR, in programul de Revelion 1977, a fost "Toma si sarpele". Ulterior banda a fost luata din videoteca si stearsa, din motive si de catre persoane necunoscute. Toma aparea cu un turban de fachir si cu un cosulet. Incepea sa cante la flaut si din cosulet iesea un sarpe (butaforie) care se ondula intr-un dans: "… Intr-un orasel, la o «Alimentara» erau un vanzator foarte bisericos si un primar foarte laudaros. Intr-o zi vine un client si intreaba: «Banane aveti?». «Multumita lui Dumnezeu, banana avem», zice vanzatorul. «Dar masline aveti?» «Multumita lui Dumnezeu, masline avem.» Primarul, care era in control, aude si se supara: «Nu mai tot spune multumita lui Dumnezeu, cand de aprovizionare ma ocup eu, primarul!». Vanzatorul da din cap, adica a inteles, iar clientul il intreaba mai departe: «Malai aveti?». Si vanzatorul ii raspunde: «Multumita primarului, malai n-avem!». Sarpele: «Sssst!». «Ce vrei Costica?» Sarpele ii sasaie ceva la ureche. «Cum? Esti nebun? Cum o sa spun asa ceva? Pe asta spune-o tu si o sasai eu!… Element provocator si veninos, ce esti! Din cauza unuia ca tine, stramoasa mea, Eva, a fost gonita din rai si stramosul meu, Adam, a ramas cu reumatism intercostal».
Tomita a interpretat angelic rolul Dracului
Orice ar fi spus, tot era ascultat de securisti
Cu sorcova de Anul Nou, impodobita cu Soparlita

Stimati telespectatori, fie ca anul care vine sa va aduca numai bine! Ma duc si eu, Costica, la masa de revelion, unde am invitat si o mangusta. Dumneavoastra beti, mancati, petreceti, cu Tomita sa ciocniti intru multi ani fericiti!". Autori: Dan Mihaescu, Octavian Sava, Grigore Pop.

SEFUL E UN SPANAC! "Un morcov al zilelor noastre" este un scheci de Dan Mihaescu, scris la insistentele lui Tomita, pe care l-a amuzat teribil ideea si indicatia lui Ceausescu de a se face gradini in curtea intreprinderilor, pentru aprovizionarea cantinelor. O asemenea gradina exista si in curtea Televiziunii. Trecatorii de pe Calea Dorobanti se uitau peste gard si se inchinau! Acest monolog a fost rostit de Toma doar intr-un spectacol la Arenele Romane, cu ocazia unor manifestari artistice, intr-o "Saptamana Culturala a Capitalei". In ziua spectacolului a plouat, iar oficialitatile din primele randuri au fugit la masini. Numai asa a fost posibil ca Tomita sa-si faca numarul. La Televiziune a fost respins, cu scandal, desi autorul l-a imblanzit, pe ici pe colo, prin partile esentiale: "(Toma vine la microfon si il ridica in dreptul gurii). Mare inventie microfonul. Vorbesti aici si se aude peste tot. Nu stiu cine a inventat microfonul, dar am aflat cine a avut ideea cu gradinile de legume din curtea intreprinderii. Tovarasul Priceputu, care mi-a zis: «Nea Boboc, ocupa-te!». «Dar cum? Noi n-avem decat un vas mare de ceramica albastra, in care cresc leandri roz, in fata portii principale. E frumos, dar neproductiv. N-o sa manance tovarasii, la cantina, ciorba de leandru cu zdrente de ou sau stufat de leandru cu carne de crevete. Avem nevoie de legume… Intr-o functie de conducere ar trebui numita o leguma neaosa. Cineva cu mana de fier. Fier are spanacul, dar cum sa spui: «Seful nostru e un spanac!»… Mararul, patrunjelul, leusteanul sunt prea mici, fara prestanta, au o existenta superficiala, de suprafata. Fasolea are multi fani, dar e ingamfata, isi da aere, desi se lasa batuta. E cam vulgara, fasoleum vulgaris! Castravetele? … Fire acra! Prazul? E pe specific, zona de obarsie e buna, dar s-a abuzat prea mult de el in muzica… Sa nu se gaseasca nici o leguma a zilelor noastre, una fara probleme, capabila, necesara, care sa merite sa stea in frunte, dar nici sa nu faca corp strain langa celelalte, in oala cu ghiveci? Exista, tovarasi! Se numeste morcov! … Morcovul te stimuleaza, te face sa-ti intaresti disciplina liber consimtita, de sefii tai, te ajuta sa-ti revizuiesti atitudinea si sa-ti dezvolti constiinta. Sa devii un adevarat om nou, bine morcovit! Sa ai in permanenta un morcov la purtator, un morcov al celor multi. Un morcov al zilelor noastre! Sa militam pentru ideea de morcov, tovarasi!"

"Stimati tenismeni, stimate tenismene, ingaduiti-mi sa va fac o confidenta. Am o noua dragoste: iubesc tenisul. Mustata pe care o vedeti mi-am lasat-o in semn de omagiu pentru cel care a fost la mustata de Salatiera. Debutul meu in tenis nu s-a produs nici pe Progresu, nici la Wimbledon, nici la Forest Hills, ci la cineva de la federatia de incalzire centrala. Am asteptat patru seturi pana sa intru in audienta, dar cum persoana arbitra in deplasare, am intrat in prelungiri. In finala m-a privit, i-am inmanat memoriul si, dupa ce l-a studiat cu toata atentia, mi-a facut memoriul ghem. Am luat ghemul, deci am castigat intalnirea, si am ramas la incalzirea cu lemne, ca asa e in tenis. Depinde foarte mult cu cine joci…"

"Asa e in tenis"
scheci de Dan Mihaescu, Grigore Pop, Octavian Sava (1973)
"De ce va mirati? Eu sunt Mefisto, adica Dracu’. Nu stiu daca va mai amintiti, dar anul trecut am visat ca am ajuns in rai. Anul asta m-am mutat mult mai jos… Nu stiti ce ponoase trag acum, ca drac. Daca as fi stiut, daca as fi stiut… Cum face vreunul o prostie, gata si scuza: «Nu e el de vina, saracu’, Dracu’ l-a pus!». Eu? Eu, va dau cuvantul meu de onoare, ca aflu faptul petrecut dupa ce s-a consumat. Nu stiu atunci de ce ma amesteca pe mine… Nimereste cate unul o slujba grasa, cu leafa mare, si munceste, munceste… Pleaca cu o hartie la semnat, la ora opt, si se intoarce la birou la ora trei. Si ii merge. Ii merge! Toti se intreaba: «Ma, cine-l tine p-asta in brate?». «Dracu’ stie!». Va jur ca nu stiu nimic! De unde? Ei, ei stiu toti, dar tac. Tac, pentru ca tacerea e de aur"
"Mefisto"
scheci de Dan Mihaescu, Grigore Pop, Octavian Sava (1973)
"Toma ich danke son ca m-ai salvat! Io-la-ri-hi, io-la-ri-hi, iuuu-huu!… «O sole mio!». «Auzi, Giovanni, la Mamaia, mi-ai spus ca ai o Alfa Romeo, aicea vad ca ai o barca Romeo. Remizier!» «O sole mio!». «Mi-ai aratat o poza cu vila ta, proprietate personala, si, cand te-am cautat, mi-a zis portarul ca la Palatul Dogilor e zi de vizita numai joia si duminica. Dogi, ai?» «O sole mio!» «Auzi, Giovanni, daca stii sa canti asa frumos, de ce ai plecat si cu tranzistorul meu?» «A canta te…» «Mi-ai zis sa te caut la telefonul unchiului tau si, cand am intrebat la Informatii, mi-a zis ca Leornardo Da Vinci nu mai are telefon de mult!» «O sole mio!» «Te-am cautat si acasa, Giovanni. Si-a iesit Romulus, si a iesit Remus, si a iesit si Lupoaica, Giovanni!»"


"Calatorie muzicala"
scheci de Dan Mihaescu, Grigore Pop, Octavian Sava (1971)

MARE PUTERE DE INSINUARE


In "Petrecerea continua", secretarele trebuia sa se pupe cu… sotiile ministrilor! "Domne’, este Anul Nou, sa ne impacam, sa ne sarutam. Vanzatorii de seminte cu sectoristii, secretarele cu sotiile de ministri." La vizionare s-a taiat cheia scheciului, dar Toma a gasit solutia salvatoare! A zis, uitandu-se in sus: "Si secretarele cu… puncte puncte". "Petrecerea" a fost difuzata doar de revelion, la "Daca doriti sa revedeti" a fost scoasa.
Pesemne ca cineva de mai sus vazuse si auzise tot! "Toma avea o putere de insinuare care ma uimea si pe mine. Era de ajuns sa miste o spranceana si lumea sa zica «ba, unde a dat-o!»", a recunoscut Dan Mihaescu.

DE CE VA MIRATI? EL ERA CEEA CE SPUNEA CA ERA


"Democratia talentului lui Caragiu - spre care veneau bucuroase toate popoarele de spectatori, cu mic cu mare - tinea de miracolul lui Chaplin, cel care stia sa se faca inteles de toate fiarele si ganganiile acestui secol… Caragiu facea din ele (din scheciurile lui) capodopere de observatie sociala, morala, ridicand nimicul la esential, glumita la paroxism: stia sa duca situatiile pana la exacerbare, pana-ti crapa capul - ca lui, vana de pe frunte, in «Revizorul» - de forta sensurilor…
Toate textele lui, fie si cele usurele, capatau - din doua respiratii, dintr-un accent necunoscut pana atunci - un falfait dracesc si angelic, un flux de maretie in care se turnau toate datele omului, de la «buletin» la tot ce e intim. Nimic nu era fleac. Nimic nu batea in mediocru. Nimic nu fumega inutil. Tot ce spunea si lui Dumnezeu ii placea. De ce va mirati? El era ceea ce spunea ca era." Fragment preluat din "O clipa cu Caragiu", de Radu Cosasu.

N-A VAZUT NICI DRACU’!


Toma a mai castigat notorietate cand a dat de… Mefisto. Adica de Dracu’. "Am auzit odata o discutie intre doi pamanteni. Zice unul: «Baaa, m-am intalnit la Cucuietii din Deal cu cineva din conducerea ministerului». «Fugi, ca minti!», zice celalalt. «Cineva din conducerea ministerului, la Cucuietii din Deal n-a vazut nici dracu’!». Asta avea dreptate. Sa ma aghezmuiasca cel de sus daca l-am vazut pe teren!"
Citeşte mai multe despre:   toma,   editie de colectie,   mihaescu,   dracuâ,   grigore pop,   dan

Serviciul de email marketing furnizat de