Domnisoara Polly, sefa gangsterilor

Regizorul Liviu Ciulei a deschis portile teatrului pentru Margareta. Polly Peachum, din "Opera de trei parale" - primul rol in valuta forte.

In piesa scrisa de B. Brecht trebuia sa joace si Maria Tanase. "Trebuia sa fie Jeny Spelunca, dar s-a prapadit inainte de a apuca sa faca un personaj memorabil din acest rol", isi aduce aminte Margareta.

CANDOARE TRIVIALA. In 1964, Liviu Ciulei a introdus-o in scena pe Paslarita, "sustragand-o muzicii usoare pentru a-i releva insusirile dramatice. Pentru Mackie-sis a fost adus de la Ploiesti (unde este si actor, si directorul teatrului ploiestean) Toma Caragiu, si alegerea s-a dovedit fericita. Langa el, cantand cu vocea-i plina songurile disonant si caricatural, asa cum se cerea, Margareta Paslaru se descopera si ni se descopera ca avand contingente reale cu teatrul: scena n-o intimideaza, Brecht n-o inhiba. Polly realizata de ea are dezinvoltura, are candoarea vag triviala a fiicei lui Peachum, e «domnisoara virtuoasa» care, devenind sefa gangsterilor, ii pune la respect cu vorba racnita, dar si cu pumnul.

Si tot acest amestec de ingenuitate, ferocitate si vulgaritate Margareta Paslaru il aduce pe scena sub o imagine care ne aminteste oarecum de cea lansata de Brigitte Bardot", scria Sanda Faur in Flacara.

UN GLADIATOR CREDUL. "Aceasta Betty Boop, cu voce de Inger Albastru inaltat din apa-marii-de-pe-ntregul-litoral, se parea ca e pe cale sa devina ea insasi un record. Ma uit la afis, si vad prin el scenele din «Insula», taranca asudata, carand de la rasaritul soarelui si pana la innoptat apa cu galeata, o galeata, doua galeti, cate galeti? Cu galetile in mana, ea a lasat in urma ceea ce parea sa fie predestinarea ei profesionala; o papusa miscata de resorturi mecanice si tafne dulci.

Cu galetile in mana, ca un gladiator credul, ea a coborat in arena «Opera de trei parale» si a supravietuit cu onor printre lei-paralei, cu galetile in mana, ea a trecut peste voga altora si a ei, reinnoita de folclor, sacaita de insuccesul brasovean, revitalizata de recital, adica de maratonul acela temerar, cand un ceas, doua ceasuri, interpretul ramane in mijlocul multimii neajutorat si insingurat, in acea alba insingurare a alergatorului de cursa lunga.

Cu galetile in mana, gafaind ambitios, ea a jucat cel mai important rol al vietii ei. Rolul de self-made-man, ar spune unii. Noi l-am numi altfel. Noi am spune ca rolul ei e de fapt un rol dublu, pentru ca, pe rand sau in acelasi timp, ea a fost de-a lungul carierei sale si Pygmalion, si statuia".

Aceasta evaluare a fost divulgata de Ecaterina Oproiu intr-un numar al revistei Contemporanul din 1969. Si totusi, asa cum s-a vazut deja, Margareta Paslaru n-a fost doar propriul ei Pygmalion. Au cioplit-o si-au slefuit-o, de-a lungul carierei, compozitori, regizori, actori, prieteni si, intr-o oarecare masura, chiar dusmanii care sunt de neevitat in lumea spectacolului.

"Revelatia serii a fost cunoscuta cantareata de muzica usoara, Margareta Paslaru, care a interpretat-o pe Polly Peachum. Aplomb exceptional, miscare scenica intocmai ca «la mama acasa», haz irezistibil, care-l scuteste pe spectator de orice analiza" Magazin, 1964

"Margareta Paslaru (Polly) debuteaza promitator in teatru, dovedindu-se o talentata actrita in formare, cu o mimica amuzanta; inflexiunile dramatice ale vocii au avantajat-o mai ales in interpretarea songului despre «Jenny, logodnica piratilor»" Scanteia, 1965