x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Doua istorii urate

Doua istorii urate

de Catalin Pruteanu    |    08 Ian 2007   •   00:00
Doua istorii urate
DISTRUGERI
Arhitectul Camil Roguski, in varsta de 82 de ani, a fost unul dintre cei mai importanti martori ai demolarilor din anii 1970-1980.

Roguski s-a numarat printre arhitectii apropiati ai cuplului Ceausescu. Ne-a povestit despre doua dintre mult-discutatele demolari: Biserica Manastirii Cotroceni si Manastirea Vacaresti. "Ceausescu a fost in Anglia si regina trebuia, prin reciprocitate, sa vina in Bucuresti. Unde sa fie cazata? Si a spus: refaceti Palatul Cotroceni. Palatul Cotroceni, inceput pe timpul Cantacuzinilor, n-a fost terminat, el era, de fapt, o biserica, Biserica Manastirii Cotroceni, care a fost inconjurata de o serie de chilii. Trebuia sa refacem vechiul palat si langa el sa mai facem un palat, ceea ce este si astazi, presedintia. Insa acolo era o biserica. In primul plan care s-a facut de catre arhitectul Vladescu, intotdeauna a existat aceasta biserica. Intr-una din aceste incinte exista Biserica Manastirii Cotroceni, care era intr-o stare acceptabila, pot sa spun. Avea niste picturi frumoase si avea o catapeteasma interesanta, care, sub regimul comunist, a fost scoasa din biserica si dusa la muzeul religios. Deci a fost considerata o lucrare de arta importanta si a fost pusa intr-un muzeu", isi aminteste arhitectul.

S-O DARAMATI! "Ceausescu intotdeauna se uita acolo si spunea: «Da’ o s-o daramati». Noi dadeam din cap. Dar proiectul a tinut seama de biserica. A venit marele cutremur din ’77, cand intreg palatul a fost daramat. Marea sansa a noastra a fost ca atunci nu a venit Ceausescu, pentru ca, daca ar fi vazut in ce stadiu a adus-o cutremurul, ne spunea: «Dati jos tot!». N-a venit. Tot palatul era mutat cu 15 centimetri. Noi am refacut toata cladirea veche pana jos, pana in subsol, ridicand-o din nou, dar pe segmente. Daca o singura data ar fi venit ar fi spus: «Dati-o jos!». Biserica era aproape distrusa", spune Camil Roguski.

FARA AJUTOR. Totusi, demolarea bisericii nu a putut fi evitata. Arhitectii au reusit doar sa lase fundatia si un metru de ziduri de la nivelul solului. Era vorba sa se construiasca acolo un bazin, dar Ceausestii au fost "pacaliti" cu igrasia si eventualele inundatii care s-ar fi putut produce la subsolul palatului. "Vazand in final ca nu putem s-o scoatem, ca trebuie s-o daramam, eu personal am scris conducerii Patriarhiei urmatoarea scrisoare: «Va rugam sa ne spuneti ce se va intampla cu ce este in interiorul bisericii, cu aceasta biserica a Manastirii Cotroceni». Patriarhia mi-a spus urmatorul lucru: «Biserica Manastirii Cotroceni nu apartine Bisericii Ortodoxe Romane. Va rugam sa va adresati Comisiei Monumentelor Istorice». Comisia Monumentelor Istorice era deja de trei ani desfiintata. Eu atuncea am raspuns telefonic. Am spus asa: «Preafericirea Voastra, n-am auzit ca Partidul Comunist Roman sa fie proprietar de biserici». A luat mana. Frica! Lucrul asta ne-a facut sa intelegem ca noi n-avem nici un sprijin. Biserica a fost foarte apropiata de partid", afirma Roguski. Fara nici un sprijin din partea patriarhului Iustin Moisescu, arhitectii au incercat sa salveze ce se mai putea.

Manastirea Vacaresti a fost distrusa in totalitate

CAPETE DIN CUTII. "Atunci am facut o deturnare de fonduri, ca, daca eram prins, nu mai eram astazi, si, din dotarea cu utilaje si cu o serie de bunuri pentru Palatul Cotroceni, am platit artisti plastici care au scos tot ceea ce se putea scoate. Toate frescele, piesele importante, au fost conservate. Adica am scos cel putin vreo 20 de metri patrati de pictura. Am sapat pana in fundatia bisericii ca sa vedem ce gasim acolo. Am gasit sapte capete unul peste altul. Mormintele fiind profanate, la un moment dat au fost aruncate capetele tuturor domnitorilor unul langa altul", spune arhitectul.

"Am facut niste cutii de lemn, le-am imbracat intr-o catifea rosie, am pus capetele acolo si, cu de la sine putere, am facut niste etichete de plastic si i-am botezat pe fiecare asa cum am gasit eu deasupra pe lespezile de piatra. Noi ne-am adresat Bisericii, am dorit sa le ingropam la Biserica Manastirii Mogosoaia, pentru ca a fost construita cam in aceeasi perioada. Nu ni s-a permis. Aproape noua luni am stat cu aceste capete in biroul meu. Frica era asa de mare, ca nu a permis nici unei alte biserici sa primeasca aceste capete". Intr-un final, povesteste Camil Roguski, capetele au fost ingropate la Fundenii Doamnei, sub o lespede cu scrisul in jos, ca nimeni sa nu stie. "Si asa au stat aceste morminte pana acum vreo trei ani. Asta a fost istoria acestei biserici: o istorie urata, fara sprijinul nimanui", ofteaza arhitectul.

PLANURI DE INMORMANTARE

Manastirea Vacaresti n-a fost daramata din cauza vreunui plan de sistematizare. "Noi stiam ca Ceausescu este bolnav si ca va muri. Si stiam si de ce va muri: de cancer la prostata. Si, intr-un cerc foarte inchis, s-a hotarat sa studiem unde sa-i facem mormantul. Este foarte greu sa-i spui unui sef: «Fii atent, sefule, ca ma gandesc la mormantul tau»", spune Roguski. Planul "cercului restrans" era construirea unui monument comemorativ pentru eroii socialismului pe locul clopotnitei de la Mitropolie, clopotnita urmand sa fie mutata cu 40 de metri mai in spate. Monumentul era, de fapt, mormantul dictatorului.

AM INCEPUT SA NE JUSTIFICAM

"Am primit niste informatii prin organele Securitatii ca de ce vrem sa tinem biserica si am inceput sa ne justificam. Noi am intrat in panica si am cautat fel de fel de motive sa demonstram ca trebuie sa stea. Primul lucru pe care l-am facut: am vorbit cu colegii nostri care erau la Paris, pentru ca, pe vremea lui Ceausescu, Uniunea Artistilor Romani era foarte puternica la Paris. Au inceput astia cu familia descendentilor Cantacuzinilor, cu istoricii francezi sa vorbeasca in presa. N-au impresionat, mai ales pe madam Ceausescu", spune Camil Roguski despre demolarea Bisericii Manastirii Cotroceni.

NU SA MAI SCOTI CEVA DIN EA, NU TU FRESCE, NU TU NIMIC

Ceausescu a fost de acord cu acest plan, ba chiar l-a dezvoltat. Camil Roguski povesteste: "Zice Ceausescu: «Foarte bine v-ati gandit. Dar, daca tot facem acolo, hai sa luam si locuinta patriarhului si facem acolo un muzeu al victoriei socialismului. Si pentru patriarh refacem Biserica Manastirii Vacaresti asa cum era ea, facem un institut teologic, facem o facultate pentru preoti, facem palatul lui, locuinta lui si mai facem si un institut de relatii cu tarile ortodoxe». Dom’le, daca patriarhul (n.r. - Moisescu) nu s-a suparat ca daramam Cotrocenii cand a auzit ca-l dam afara din casa! Biserica incepuse sa fie refacuta, era intr-o stare foarte buna. Incepusera deja studiile". Nemultumirea patriarhului a ajuns la urechile Elenei Ceausescu: "Atuncea a auzit cucoana ca nu vrea sa se mute. Si-a zis: «Nu mai facem nimic, daramam biserica si facem un centru sportiv». Si primaria, cu unitatile ei de constructii, a intrat cu buldozerele. Nu sa mai scoti ceva din ea, nu tu fresce, nu tu nimic!", isi aminteste arhitectul.
×