x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dulcea pasare a adolescentei

0
Autor: Loreta Popa 12 Sep 2005 - 00:00
VRAJA
Am atins prima castana pe care toamna si-a pus amprenta. Atat de intens colorata in brun, atat de superb invelita in coaja ei. Am atatea amintiri legate de toamna. La fiecare inceput de septembrie mi-aduc aminte cum mama ne lua de mana, pe mine si pe fratele meu, si colindam magazinele in cautarea rechizitelor pentru scoala. Atat de clara imi este amintirea aceasta, incat pentru o clipa am senzatia ca o pot atinge.

Fericirea pentru mine atunci avea mireasma caietelor nou-noute care aveau sa fie coplesite de scrisul meu de copil. Mi-am schimbat scrisul, caligrafia, de atatea si atatea ori. Ma distra sa scriu de fiecare data altfel, scriam drept, intr-o parte, rotund, alungit, legat, de tipar. Nu pot uita iarasi primul ierbar pe care l-am umplut cu florile vacantei petrecute cu bunica mea in Bucovina. Adunasem atatea flori ca tin minte si acum cat de mare mi se parea nota de 10 care se tinea tantosa in carnetul meu. Tin minte apoi ultima seara de vacanta, cand pe spatarul scaunului uniforma proaspat calcata de mama imi zambea numai mie, la fel si ghiozdanul pregatit pentru cartile pe care avea sa le ocroteasca de atunci incolo. Mirosul carpei arse care indeparta tantarii din locul unde ne strangeam copiii de pe strada pentru ultima seara de vacanta si acum imi persista in nari. O luam de coada a doua zi si trebuia sa nu uitam ce vacanta frumoasa traise fiecare dintre noi.

PRIMA ZI DE SCOALA. Mirosul bancilor proaspat vopsite, tabla neagra ca taciunele care astepta infiorata atingerea timida a cretei, totul ne facea fericiti atunci. Eram copii, trebuia doar sa invatam si sa ne jucam. Ii vad si acum pe colegii mei tremurand sub imperiul emotiilor unui nou inceput de an scolar. Acum, de exemplu, am facut un gest necugetat. M-am oprit din iuresul zilei, m-am asezat pe o banca in parc, am privit lumea si am atins cea dintai castana coapta a acestei toamne, care de pe acum se anunta superba. "Ai innebunit, mi-ar spune o prietena, pierzi vremea uitandu-te la frunze care cad, in loc sa mergi la serviciu sa faci bani." Fac bani cat sa supravietuiesc si nu am fost mai fericita ca in aceasta clipa de tacere pe care am trait-o in parc. Clipa in care m-am oprit sa miros toamna, sa vad culoarea frunzelor care ingalbenesc fara ca noi sa avem timp sa le vedem. Mi-am folosit nasul pentru a da o avanpremiera sufletului, iar aroma intensa, concentrata a toamnei pune incet stapanire pe mine. Da, copiii vor incepe curand gradinitele, scolile, liceele, colegiile, facultatile. Ce vor gasi ei acolo? 39% din barbati cred ca in prezent invatamantul din Bucuresti este satisfacator, la fel si 37% din femei. Doar 8% din barbati si femei cred ca este foarte satisfacator. Profesorii au salarii mizere, sunt mai prost imbracati decat elevii, nu au masini ultimul racnet, nu sunt la moda si nu ies in evidenta prin nimic. Bucuria pe care o incercam eu la fiecare inceput de an scolar nu are acelasi gust cu vremurile de azi.

OPTIMISM. Mie nu-mi pasa ca merg la scoala imbracata la fel ca si colegii mei. Era ceva normal, si asta nu mi-a afectat deloc personalitatea. Nu-mi pasa ca nu am pantofi de firma. Aveam o singura pereche pentru tot anul. Nu aveam telefon mobil, nici calculator acasa, nu stateam pe chat toata noaptea, iar despre sex abia acum aflu lucruri noi, desi dupa spusele unor colegi de-ai mei sunt la varsta a treia (am 36 de ani) si nu ar trebui sa mai practic asa ceva. Jucam handbal, mergeam la teatru, in excursii, la muzee, citeam, citeam si citeam. Respondentii din mediul urban sunt totusi optimisti. 59% cred ca invatamantul este satisfacator, 16% nesatisfacator, 14% nu au raspuns, 7% foarte satisfacator, 4% foarte nesatisfacator. Nu am pus piciorul in discoteca nu pentru ca nu as fi fost lasata de ai mei, ci pentru ca imi placea sa dansez la ceaiuri, unde ne simteam mai bine decat intr-un loc unde nu puteai sa respiri din cauza fumului si a zgomotului infernal. Nu sunt de acord cu comunismul din trecut, dar nici situatia actuala nu mi se pare prea buna.

Cum credeti ca este in prezent invatamantul...?
59% cred ca invatamantul este satisfacator, 16% nesatisfacator, 14% nu au raspuns, 7% foarte satisfacator, 4% foarte nesatisfacator.

Cum credeti ca este in prezent invatamantul de diferite tipuri...?
Invatamantul de tip primar (I-IV) este considerat de 59% din respondenti ca fiind satisfacator, 14% foarte satisfacator, 12% nesatisfacator, 12% nu au raspuns, 3% foarte nesatisfacator. Doar 13% din barbati cred ca invatamantul primar este nesatisfacator, la fel si 11% din femei.

DIRIGA! BLONDA, MARUNTICA, O MANA DE FEMEIE
La sfarsit de vara terminam de vizitat un muzeu din Bucuresti. La iesire eram pregatita sa-mi notez impresiile, rasfoiam fara graba cartea plina de mii de semnaturi, cand privirea mi-a fost atrasa de una dintre file. Cateva randuri, urmate de un sir lung de semnaturi. Pentru ceilalti parea o fila oarecare. Eu insa nu-mi puteam lua ochii de la acel scris pe care nu aveam cum sa il uit. Il cunosteam bine, eram prieteni. Ne uitam unul la altul si ne bucuram amandoi ca ne revedem. Era scrisul dirigintei mele, Eugenia Radulescu... Dintr-o data, am auzit harmalaie in jurul meu si m-am trezit purtata in trecut pentru cateva clipe. Eram in banca alaturi de colega mea, Nelly, imbracate in sarafanul bleumarin, pe care il mai am si acum pe undeva, printr-un sertar. In jurul nostru, toti colegii mei faceau o galagie de nedescris. Apoi, ca prin farmec, am auzit: "Atentie! Vine diriga!" Linistea s-a lasat peste clasa noastra. Printre lacrimile care mi-au aparut involuntar o zaresc. Da, era diriginta mea draga. Asa cum o stiam, blonda, maruntica, o mana de femeie in ai carei ochi albastri m-am pierdut de atatea ori. Ora de dirigentie... Un mic extemporal care sa ne pregateasca pentru viata. Trebuia sa raspundem la cateva intrebari cum ar fi: "Care este colegul cu care va intelegeti cel mai bine?", "Pe care dintre colegi nu il suportati?" Atunci am primit o lectie importanta. Am scris cu rautatea specifica varstei ca nu ma inteleg cu o colega oarecare, nu dau nume, pentru ca este urata. Diriginta mi-a recunoscut scrisul, a citit clar si raspicat lucrarea mea, subliniind ca mai tarziu, in viata, ne vom da seama ca oamenii care nu sunt neaparat frumosi au un suflet mai bun decat cei care sunt aratosi. Viata ne va demonstra ca a fi bun uneori este mai important decat sa fii frumos. Am priceput ca mie mi se adresa, iar lectia mi-a servit de-a lungul anilor. Diriginta mea draga. Nu am invatat doar sa scriu, ci, mai ales, cum sa simt romaneste, in respect pentru tot ceea ce facusera pentru tara inaintasii. Draga mea profesoara cu care am parcurs atatia ani a stiut sa ma apropie de Eminescu, de Nichita, de Vasile Voiculescu, de Blaga si Arghezi. M-am intrebat adeseori ce as fi ajuns daca nu ar fi existat aceasta profesoara daruita, pe care o evoc adeseori cu colega meu din liceu, Nelly, atunci cand stam de vorba la telefon sau pe chat. Unde sunt acum profesorii nostri? De cele mai multe ori in strada, cerandu-si drepturile. Au salarii mizere, conditii de munca uneori imposibile, unii practica meseria la marginea lumii. De unde atata lipsa de interes fata de situatia reala a invatamantului romanesc? Am pierdut ideea de carte, lectura, de morala, de etica, acestea toate la un loc fiind in acceptia membrilor societatii actuale ceva desuet. Pentru generatia de azi respectul fata de tot ce inseamna istoria acestei tari a disparut de mult. Datorita celor care ne-au invatat buchiile suntem azi oameni.

SATISFACTIE GARANTATA

In ceea ce priveste invatamantul in mediul rural, 39% din barbati cred ca este satisfacator, la fel si 36% din femei. Doar 4% din barbati cred ca este foarte satisfacator si 2% din femei. Despre starea invatamantului din mediul urban, 61% din barbati spun ca este satisfacator, la fel si 58% din femei. 60% din barbati cred ca in prezent invatamantul primar este satisfacator. Doar 13% din barbati cred ca invatamantul primar este nesatisfacator, la fel si 11% din femei. Ideea care se desprinde din acest sondaj de opinie in ceea ce priveste invatamantul de toate gradele este aceea de satisfacator.

INAINTE, PE VREMEA COMUNISTILOR, ERA MAI BINE

34% dintre cei chestionati de CURS considera ca invatamantul actual este mai prost decat cel de dinainte de 1989, 13% mult mai prost, 15% la fel, 21% mai bun, 4% mult mai bun, 13% nu au oferit nici un raspuns. 14% din barbati cred ca invatamantul de azi comparativ cu cel dinainte de 1989 este mult mai prost, iar 12% din femei cred acelasi lucru. Ca in prezent invatamantul merge mai prost cred 35% din respondentii de sex masculin si 34% din cei de sex feminin. 34% din cei de la sate cred ca invatamantul actual este mai prost decat cel de dinainte de 1989; la fel cred si 35% din cei de la orase. Cei cu venituri sub medie cred despre invatamantul actual ca este mai prost in proportie de 33%, iar cei bogati in proportie de 38%. Doar 4% din cei cu venituri sub medie si 3% din cei cu venituri peste medie cred ca invatamantul actual este mult mai bun. Cei cu studii sub liceu cred in proportie de 31% ca lucrurile merg mai prost ca inainte, la fel si 33% din cei cu liceul si 44% din cei cu studii peste liceu. 34% din moldoveni cred ca invatamantul actual este mai bun decat cel de dinainte de 1989, spre deosebire de 64% din banateni care cred ca este mai prost.

SATISFACTIE DOAR PE JUMATATE

39% din respondenti nu au raspuns la intrebarea cum considera ca este in prezent invatamantul din Bucuresti, dar 12% spun ca este nesatisfacator. Despre invatamantul din mediul rural, respondentii cred in proportie de 38% ca este satisfacator, 34% ca este nesatisfacator. Despre invatamantul din mediul urban, 59% din respondenti cred ca este satisfacator, 16% cred ca este nesatisfacator. Despre invatamantul gimnazial, 61% din respondenti spun ca e satisfacator.
Citeşte mai multe despre:   cred,   invăţămăntul,   femei,   prost,   editie de colectie,   barbati,   satisfacator,   nesatisfacator

Serviciul de email marketing furnizat de