x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eugen Cristescu

0
Autor: Florin Mihai 15 Ian 2007 - 00:00
Eugen Cristescu


SEFUL SIGURANTEI
A fost sau nu "asul" Sigurantei ucis in inchisorile comuniste in anul 1950?

In viziunea opiniei publice, un sef al serviciilor secrete, de oriunde ar proveni, nu poate avea o moarte normala. Intotdeauna spionii, agentii secreti au dus o viata ascunsa, dincolo de privirile curiosilor. Asa s-a intamplat si cu cel mai important om al Sigurantei romane - asa cum se intitula serviciul secret inainte de 1945.

LA MOSCOVA. Viata lui Eugen Cristescu dupa evenimentul de la 23 august 1944 a fost una plina de aventuri. Impreuna cu fostul sef al Jandarmeriei romane, generalul Constantin Tobescu, s-a perindat prin mai multe localitati ale tarii, evitand astfel contactul cu noile autoritati. Dupa o saptamana, facandu-si curaj, si-a inaintat demisia din functia de director general al Serviciului Secret de Informatii. In acelasi moment, Ion Antonescu era arestat de sovietici si dus pentru ancheta la Moscova. Aceeasi soarta l-a asteptat si pe Eugen Cristescu, dupa ce fusese preluat de Comandamentul Aliat Sovietic. In luna aprilie a anului 1946 a fost "returnat" autoritatilor de la Bucuresti. A inceput un joc periculos cu noii stapani ai tarii. Mai-marii timpului i-au usurat viata in temutul penitenciar de la Vacaresti, in schimbul pretioaselor informatii pe care acesta le strecura la interogatorii. In acest sens exista numeroase marturii. Gabriel Balanescu - colegul sau de celula - isi amintea cu invidie de "cafeaua cu lapte si cornurile" pe care detinutul Cristescu le primea, in conditiile in care ceilalti erau tinuti la limita foametei.

VARIANTA OFICIALITATILOR. La data de 12 iunie 1950, ofiterul de serviciu al inchisorii Vacaresti a intocmit raportul cu privire la moartea lui Eugen Cristescu: "Astazi, la orele 15, am fost anuntat de plutonier major Dinca Gheorghe, care face post in raza celulei cinci, unde se gasea detinutul Eugen Cristescu. Mi-a comunicat ca detinutului i-a venit rau si ca trebuie anuntat medicul. Dupa aceea m-am deplasat la fata locului sa vad cum e cazul si l-am gasit pe detinut mort, cazul a fost fulgerator".

O nota adaugata ulterior pe acest dosar cerea stabilirea cauzelor mortii prin efectuarea unei autopsii. Rezultatele acesteia, in urma muncii medicului legist Mihai Condurateanu, a confirmat varianta unei morti instantanee - scleroza cardiovasculara, cu mentiunea "cadavrul nu prezinta semne de violenta".

IPOTEZE DIN EMIGRATIE. Ioan Varlam a avansat o ipoteza interesanta in legatura cu data mortii agentului Eugen Cristescu. Pentru a-i acoperi urmele, comunistii l-au "dat" mort pe Cristescu in anul 1950 in inchisoarea Fagaras, specializata in detentia politistilor regimului dinainte de 1945. Dupa afirmatia lui Ioan Varlam, aflat in exil la Paris, in timpul iernii dintre anii 1956 si 1957, Cristescu s-ar fi aflat inchis la sediul Ministerului de Interne alaturi de unii studenti arestati cu ocazia tulburarilor produse la 5 noiembrie 1956. Cu alte cuvinte, la sase ani dupa moartea sa oficiala, Eugen Cristescu era viu si nevatamat! Adica, din "umbra" inchisorii, ii ajuta pe comunisti la treaba.

"Este foarte racit si nu mai aude deloc. Sunt cincisprezece zile de cand nu mai are aer. Doarme tot timpul pe jos si crede ca dupa cinci ani si jumatate nu mai este cazul sa fie pedepsit in acest fel, deoarece nu este vinovat"
Raport din Penitenciarul Vacaresti
Citeşte mai multe despre:   eugen,   cristescu,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de