x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fabulosul

0
Autor: Claudia Daboveanu 17 Oct 2005 - 00:00
Fabulosul


VIATA, CEL MAI MARE SPECTACOL
I-a fost alaturi 15 ani, pe scena si in afara ei. Este regizorul cu care Toma a lucrat cele mai multe spectacole. Valeriu Moisescu vorbeste despre marele sau prieten.

Afland despre intentia noastra de a edita un numar de colectie dedicat lui Toma Caragiu, Florian Pittis mi-a spus: "La documentare, nu-l ratati pe Valeriu Moisescu. E unul dintre regizorii cu care Toma a lucrat cel mai mult!". Nu l-am ratat. I-am cerut o fotografie in care apare cu Toma. S-a uitat in ochii mei, apoi a coborat capul, abia soptind: "N-am poze cu mine si Toma. Eram atat de mult timp impreuna, incat credeam ca asa o sa ramanem mereu". Valeriu Moisescu nu-mi evitase privirea ca sa-si caute vorbe mestesugite, ci pentru a-si ascunde lacrimile…

FARSORUL. "Dintotdeauna Toma Caragiu - pe care l-am socotit ca un frate mai mare, langa care am trait alaturi zile de munca si clipe de ragaz, nedespartiti timp de aproape 15 ani, impartind bucurii si necazuri, succese si indoieli - a fost pus pe sotii, pe farse, pe nazdravanii", isi incepea Valeriu Moisescu acum 20 de ani discursul omagial la 60 de ani de la nasterea artistului. Data si locul: 15 decembrie, Ploiesti, Teatrul de Stat. "Isi schimba glasul la telefon, devenind ba un vechi cunoscut din Moldova, pe care te straduiai sa ti-l aduci aminte cand si cu ce ocazie l-ai intalnit, ba o admiratoare, ba un sfios debutant in dramaturgie, care te ruga sa-ti sacrifici cateva ore pentru a citi o piesa scrisa special pentru… maestrul Caragiu.

Inrobit de teatru, privea viata ca pe un mare spectacol, pe care uneori ii placea sa-l regizeze, sa-l puna la cale… Odata intrat in joc, pentru el, granitele dintre realitate si fictiune se estompau si dispareau pe nesimtite.

REVELION CU FELLINI. Uneori iti povestea intamplari fabuloase, incredibile, al caror martor sau erou devenea, implicandu-se in ele pe masura ce improviza. Una dintre acestea a fost «relatarea» cu lux de amanunte a unui Revelion petrecut la Cinecitta, cu Fellini si Giulietta Massina! Eu stiam ca il petrecuse acasa, cu socrii... Dar il ascultam cu gura cascata, pentru ca era o incantare sa-l asculti. Inventand, cu o fantezie debordanta, inflexiunile glasului, expresia ochilor, a mainilor, a capului sau, dobandeau un surplus de expresivitate - provenit dintr-o supraconvingere, astfel incat in acele momente chiar Fellini si Giulietta Massina, daca ar fi fost de fata cred ca, in ciuda evidentei, nu s-ar fi indoit nici o clipa ca au intampinat si petrecut Noul An in compania acestui clovn de geniu. M-a pacalit de multe ori… M-a pacalit si de data aceasta, punandu-ma in situatia mai mult decat dificila, pe mine, despre care stia ca sunt un foarte prost vorbitor, de a vorbi acum despre el, prietenul de care nu credeam ca ma voi desparti vreodata, de a vorbi la trecut - sau in orice caz de a nu putea vorbi la viitor… Vreau insa sa cred ca dupa ce l-a mai scos din plictiseala pe Dumnezeu, acum se bucura si rade ca un copil, privindu-ma cat de neputincios ma aflu acum, cand sunt pus in situatia de a vorbi despre el."

UNUL LA SUTE DE ANI


Ca om, nea Tomita a fost prietenul tuturor oamenilor, si poate de aceea, ca actor, Caragiu a fost idolul lor. A fost comparat cu Toto, cu Malek, cu Chaplin (in rolul pe care, dupa propriile-i marturii l-a iubit mai mult).
Studentilor sai de la UNATC, regizorul si profesorul Valeriu Moisescu nu le doreste decat ca in teatrele unde isi incep activitatea, sa aiba sansa de a intalni un om si un artist care sa aiba cat de cat ceva din structura lui Toma Caragiu. "Spun cat de cat, pentru ca un al doilea Toma Caragiu nu se naste decat la sute de ani!"

DANSAND CU GIULIETTA MASSINA, INTR-UN FILM DE FELLINI


Nu citea cronicile, motivand ca gusturile si aprecierile unor cercuri restranse ii erau indiferente. Sensul existentei sale ca actor era publicul. MARELE PUBLIC. MARIA SA, PUBLICUL. "Am avut discutii contradictorii, ne-am si certat uneori. Eu, crezand ca prea desele sale aparitii la televiziune, in spectacole de varietati, il pot minimaliza sau devaliza ca actor.
Bineinteles ca m-am inselat. El voia sa fie actor popular si a fost. Era fericit cand putea face oamenii sa rada si i-a facut sa rada si chiar sa planga, ca un clovn de geniu. Poate de aceea se visa jucand in arena circului, poate de aceea se pregatea pentru a fi un actor total. Se visa printre saltimbancii lui Fellini, dansand pe muzica lui Nino Rota, un vals, in compania Giuliettei Massina. Chiar daca inca nu e inscris pe frontispiciul acestei institutii, timpul va face ca acest teatru sa dobandeasca cinstea de a-i purta in viitor numele". Punct ochit, punct lovit, domnule Moisescu: timpul a facut dreptate si de data asta!

ARTIST SI ALCHIMIST


Simpla sa prezenta la repetitii transforma miraculos incordarea muncii de elaborare a spectacolului intr-o sarbatoare a creatiei. "Primea indicatia cu o deschidere totala, o prelucra si o executa cu o bucurie atat de mare, incat la capatul a patru ore de repetitie - pe care le asteptai cu infrigurare de la o zi la alta - ajungeai tu, regizorul aflat la inceput de drum, la convingerea ca esti egal cu Peter Brook si asta te stimula continuu, obligandu-te in a-ti justifica statutul pe care el, cu generozitate, ti-l crea".
Citeşte mai multe despre:   toma,   editie de colectie,   valeriu moisescu

Serviciul de email marketing furnizat de