Falsificatorii de tablouri

In artele plastice, plagiatul are denumirea specifica de fals. Iar aceasta problema dateaza in Romania de pe vremea lui Grigorescu.

Cei mai valorosi autori de falsuri au fost chiar marii artisti, care au cota ridicata pe piata de arta din Romania, inclusiv la licitatii. Ipolit Strambu si Gheorghe Petrascu, de pilda, l-au falsificat pe Grigorescu, Dan Ialomiteanu pe Ioan Andreescu, Jean Cheller pe Gheorghe Petrascu s.a.m.d. Acestia din urma - iata cum se-nvarte roata! - se numara printre artistii cei mai vanati de falsificatorii de tablouri. Sau, altfel spus, falsificatorii au fost si sunt, la randul lor, falsificati de altii.

AVALANSA. Nicolae Grigorescu a pictat in timpul vietii 4.600 de tablouri. Si, totusi, pe piata romaneasca erau inregistrate inainte de 1989 12.500 de lucrari. Intre timp, tablourile sale s-au mai inmultit. Deci, in momentul de fata, exista pe piata romaneasca de arta cel putin 7.900 de falsi Grigorescu, majoritatea cu titulatura "Car cu boi". Ioan Andreescu era si el inregistrat cu 1.200 de lucrari, desi in realitate n-a pictat decat vreo 300.

Avalansa de falsuri, in cazul lui Grigorescu, ne-a fost explicata de cunoscutul critic de arta Tudor Octavian prin aceea ca, pe de-o parte, artistul este o legenda nationala, iar pe de alta parte, pentru ca dupa moartea acestuia a devenit un fel de practica didactica sa fie copiat la examenul final de absolvire, la Belle Arte, ca o proba de maiestrie. Pe tablou scria: "Dupa Grigorescu". Dupa aceea era relativ usor ca altcineva sa stearga cu diluant acel "dupa", ca sa ramana numai "Grigorescu". Acelasi lucru s-a intamplat si cu Samuel Mutzner, care a avut inainte de razboi o scoala particulara, unde era imitat de elevii sai. A ramas astfel un stoc de tablouri ale acestor imitatori, lasate mostenire urmasilor, care le-au pus in circulatie ca lucrari originale.

MUTZNER & SOTIA. In cazul lui Mutzner exista si un alt aspect al problemei falsurilor, si anume "plagiatul cu acordul partilor", ca sa-i spunem asa. Artistul era casatorit cu Rodica Maniu, care era si ea pictorita. Avand o cota de piata mai ridicata, Mutzner accepta sa semneze tablouri facute de sotia sa, pentru ca si ea sa-si poata vinde lucrarile si astfel sa castige amandoi din vanzare. In final, beneficiul era al familiei.

Problema falsurilor in artele plastice (avem in vedere si sculptura) e vasta, dar e bine de stiut ca "plagiatul" in acest domeniu nu a avut intotdeauna caracter infractional, dimpotriva. Primele falsuri au aparut in Renastere, o data cu descoperirea antichitatii: "Atunci a inceput sa fie si imitata antichitatea - spune Tudor Octavian - , ca etalon maxim de calitate. S-au produs sculpturi in maniera antica, pe care astazi e foarte greu sa le identifici ca fiind antichitati sau creatii renascentiste. Era o adevarata intrecere intre artistii extrem de rafinati in a-i pacali pe comanditari cu lucrari facute de ei, dar prezentate ca fiind din antichitate".

Pe piata romAneasca exista cel putin 7.900 de falti Grigorescu, majoritatea cu titulatura „Car cu boi"

FALSIFICATORUL, VENERAT In 2004, la Siena, s-a organizat expozitia "Falsuri autentice". Cap de afis al acestei expozitii a fost Icilio Federico Joni (1866-1946), unul dintre cei mai buni falsificatori ai tuturor timpurilor, originar chiar din aceasta localitate, unde este venerat de locuitori. "Artistul" era specializat in pictura Renasterii. Una dintre cele mai cunoscute falsuri ale sale a fost o lucrare atribuita lui Sano di Pietro (1406-1481), cumparata de Muzeul de Arta din Cleveland. Nu s-a stiut ca este un fals pana in 1948, la doi ani dupa moartea "autorului". SIMPLU, DAR SOFISTICAT Strategiile de a scoate bani de pe urma falsurilor sunt uneori extrem de simple. Un dealer din New York a achizitionat lucrari autentice ale unor pictori celebri (Chagall, Auguste Renoir, Paul Gauguin) doar pentru a pune in vanzare pe piata copii de pe acestea, la preturi mult mai mari. In 1990, el a cumparat un Chagall cu 312.000 de dolari, pentru a vinde copia, in 1993, cu 514.000. Iar cinci ani mai tarziu l-a vandut si pe adevaratul Chagall cu doar 340.000 dolari. Mai ieftin decat falsul, dar la un pret mai mare decat cel cu care il cumparase. EXPOZITIA DE FALSURI DE LA GALERIA SIMEZA "In 1993, la Simeza, s-a deschis o expozitie a unui foarte dotat falsificator de gravura, roman stabilit in Occident" - declara Tudor Octavian in Saptamana Financiara. "Expozitia cuprindea falsuri Juan Miro, Salvador Dali si alti cativa artisti in voga, fara a fi prezentate drept falsuri. Nu a reactionat nimeni, toata lumea a crezut ca lucrarile sunt autentice, iar el, autorul falsurilor, caruia n-am sa-i dau numele, a avut hazul sa povesteasca mai tarziu aceasta cacealma. In America e cunoscut pentru virtuozitatea sa in materie de reproducere de gravuri. Iar in Romania, inainte de a parasi tara, era un gravor suprarealist foarte pretuit. Eu nici nu i-as spune falsificator, ci mai degraba un imitator cu mare har. Era un baiat fara scoala, fara studii de specialitate. Ca si multi alti falsificatori, s-a razbunat dovedind ca poate fi la fel de bun ca oricare dintre cei cu studii complete de Belle Arte. In general, orice falsificator de exceptie razbuna ceva: ori o saracie, ori o nerecunoastere, ori o soarta artistica potrivnica."