x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fan de peste patru decenii

0
06 Noi 2006 - 00:00
Fan de peste patru decenii


CARTE DE MUNCA
Puiu Munteanu si-a ales o meserie care implica multa rabdare, daruire, satisfactie si chemare. Se afla in campul muncii inca de la varsta de 6 ani.

De curand s-au implinit 47 de ani de cand este admiratorul Margaretei Paslaru. Activitatea sa de fan poate fi incadrata in cartea de munca. Este o meserie pe care Puiu Munteanu din Constanta a luat-o in serios inca de la 6 ani. L-am rugat sa ne scrie cateva randuri despre meseria lui de fan. Cele "cateva randuri" s-au materializat in doua pagini de editie de colectie.

MARGARETA, DESENATA. "Am vazut-o prima data la tv intr-o emisiune de varietati, fiind in vizita la o cunostinta de-a mamei mele. Melodia interpretata se numea «Mandolina mea» (compozitor George Grigoriu). Margareta era in rol de asistenta care opera pe cordul unei… mandoline. Dupa primele acorduri orchestrale si-a dat halatul jos si a inceput sa cante. Retin si acum acea imagine, foarte draga mie, dar pe care nu am mai revazut-o.

Din clipa aceea, viata mea a capatat alt sens, un scop, un ideal. Incet, incet mi-a venit ideea sa fac un caiet de cantece. Din dorinta de a fi cat mai deosebit acest album, m-am apucat de desenat. Fiecare melodie era redata prin ceea ce exprima. La un moment dat am simtit nevoia sa o desenez chiar pe Margareta… Am incercat si... am reusit. Ajunsesem la performanta de a o desena chiar cu ochii inchisi. La scoala eram rugat de colegi sa le-o desenez chiar si in timpul orelor. Intr-o pauza am desenat portretul Margaretei pe tabla, dar profesorul orei urmatoare a sosit mai devreme. «Indignat» de aceasta indisciplina, a investigat cine este autorul si m-a condus la cancelarie, la directoarea scolii. Intamplator, aceasta a apreciat talentul meu si m-a rugat sa-i fac si dansei unul pentru fiica sa, care o iubea pe Margareta."

LA SCHIMB. "Intr-una din zilele urmatoare am zarit pe geam, la un coafor, o coperta cu Margareta din revista Flacara. Mi-am facut curaj si am indraznit sa cer sa cumpar acel poster. Mi s-a promis ca ar fi posibil, dar cand vine sefa din concediu. Acel afis servea ca model pentru cliente. Incepand cu acel afis, mi-a venit ideea de a colectiona tot ce se gasea cu M.P. Prin librarii erau semne de carte, fotografii de 1 leu cu «scolarita» in diferite ipostaze. Am improvizat un album foto dintr-un caiet de geografie. A devenit o mica afacere care se extindea. Faceam schimb de fotografii cu alti colegi. Pentru o poza cu M.P. dadeam altele doua cu artisti straini sau romani."

"In anul 1965 am descoperit primul disc… 45- EDC- 678 MARGARETA: «Nu mai plange baby», «Oricare baiat e un Romeo», «Toata tineretea mea esti tu», «Nu-mi pasa de luna si stele». «Nu mai plange baby», prelucrare moderna in interpretarea M.P., a fost slagarul anului respectiv, fiind ceruta si de doua ori pe zi la radio. Pentru a intra in posesia acestui disc am fost nevoit sa economisesc 14 lei din banii pe care-i primeam de la parinti pentru eugenii. Nu aveam curent electric, ci o lampa cu gaz, dar dragostea pentru Margareta nu avea margini. A trebuit sa treaca ceva timp pana sa am posibilitatea sa-l ascult, deoarece putini aveau un pik-up. Am tratat cu un coleg si, cand parintii lui erau plecati la serviciu, mergeam si ascultam discul la el. Erau vremuri «intunecate» si foarte greu obtineai o autorizatie pentru lumina... Am continuat sa-mi completez colectia de discuri. Cand aveam ocazia cumparam si trei placi deodata. Astazi, ele reprezinta copilaria si visele mele, in ele ma oglindesc... Prin anul 1968 a reusit mama sa faca o rata pentru televizor si pik-up. Conditia era sa invat si sa iau note mari. Odata, cand am luat nota 4 la mate, mama s-a repezit sa-mi ia albumul cu M.P.. M-am repezit si eu, disperat. Desi primeam si bete peste maini, am reusit sa-l recuperez si sa ma cocot in copacul din curte. Mama ma ameninta cu batul ei fermecat, doar-doar revin cu picioarele pe pamant. Acum, privind in urma, ma amuz si parca-l vad pe Ion Creanga in «La cirese».

Cativa ani buni am pierdut informatii despre activitatea Margaretei din cauza «deplasarilor» prin scoli si armata... La «Cerbul de Aur» din 1969 ma aflam la Buhusi. Eram elev la Profesionala si eram disperat ca nu pot viziona recitalul Margaretei. Fiind o ora tarzie, programul de internat nu ne permitea sa avem acces la tv. Eram atat de disperat, incat mi-a venit ideea sa escaladez gardul vecinilor (de langa internat) si sa urmaresc recitalul de la geam. O ora am stat afara in ger, dar ce satisfactie!"

Puiu Munteanu a primit primul autograf de la Margareta in 1968. Nu implinise 15 ani

VOCE DE OM MARE... "Prima intalnire «live» a avut loc in primavara anului 1968 la Sala Sporturilor din Constanta, unde Margareta avea un concert alaturi de Savoy. Nu implinisem 15 ani. Ajuns la locul cu pricina, ghinion!, nu mai erau bilete. Am intepenit la intrare si cam dupa o ora a aparut un actor caruia i s-a facut mila de mine si m-a luat cu el inauntru.

Parca visam... Pana sa ma trezesc a fost anuntata Margareta: «O figura de copil, cu voce de om mare! Margareta Paslaruuuuu»... Sala vuia si aplauda... Dupa ce spectacolul s-a terminat m-am decis sa merg la cabina pentru un autograf. Era un portar care, foarte respectuos, mi-a explicat ca nu este voie. Am ramas ca paiul in mijlocul furtunii. Ma tineam strans de album si de registrul de cantece si plangeam. Paznicul s-a inmuiat si m-a condus in cabina Margaretei. Am ajuns mut in fata ei. Am intins albumul si registrul cu melodii. M.P. a rasfoit albumul fila cu fila. M-a intrebat daca eu il realizasem. Dadeam din cap ca un magarus. Mi-a scris o dedicatie pe acel registru, la pagina cu melodia «Trandafirii tai». Astazi doar atat a mai ramas din acel «catalog»... primul meu autograf de la zana cea buna, Margareta."

"Am ramas acelasi fan, deoarece acesta este sensul vietii mele... Ce poate fi mai frumos cand, dupa o viata de om, poti realiza si vizualiza roadele muncii tale, aceasta meserie de colectionar, de fan Margareta. De un an lucrez la un «ITINERAR» al carierei Margaretei"
  • Puiu Munteanu
  • "La varsta de 4 ani, fiicei mele, Emanuela, i-a aparut o alunita pe acelasi obraz cu al M.P. De aceea, M.P. a facut (si face) parte din familia noastra. La spectacolele ei mergeam tot familionul, iar copiii ii duceau mereu flori pe scena. Copiii mei au crescut cu imaginea unei Zane bune"
  • Puiu Munteanu
  • NU-I SINGUR, NU-I CEL MAI TARE!

    Puiu Munteanu. De meserie: decorator-vitrinier. Actualmente: pictor iconograf (pictura divina) la inceput de drum, in cadrul Arhiepiscopiei Tomisului. Nu este singurul si cel mai tare fan al M.P. "Eu am fost mai motivat si am infiintat fan-clubul Margareta Paslaru. Site-ul M.P. www.margareta.com/ a inlesnit reintalnirea cu vechi si devotati fani ai M.P., de pe diferite continente, acolo unde viata i-a trimis. Tehnica moderna ne obliga sa evoluam. De aceea, nu mai este necesar un fan club. A fost inlocuit de calculator, sursa sigura si rapida de comunicare."

    STRADA PLINA DE MARGARETA

    "Cele mai frumoase momente din viata mea au fost si sunt cu «Margareta noastra», asa cum imi place mie sa o numesc. Atunci cand Margareta era difuzata la radio (nu aveam mai mult de 5 anisori), nu numai eu umblam la sonorul aparatului, ci si vecinii. Astfel, toata curtea si strada era «plina» de vocea calda care era imposibil sa nu-ti patrunda in suflet!... Cum as putea sa inchei mai frumos decat sa va citez: «Cheia fericirii e dragostea de oameni/ Ce-o dai fara sa ceri nimic in locul ei" (Riza Dorina, admirator din Galati)

    LOC FRUNTAS IN IERARHIA MARILOR VALORI

    "Ma incanta aceasta pasiune pentu muzica de calitate, oferita cu multa dragoste si seriozitate de doamna Margareta. Am intrat in acest joc cand lucram in proiectare ca un conductor arhitect intr-un institut din Iasi. Atunci am cunoscut familia de arhitecti Ghitulescu. De la ea am avut sansa sa o cunosc pe doamna Margareta prin 1970... Artistii trebuie iubiti si apreciati pentru actul de creatie, pentru daruirea si seriozitatea cu care se prezinta in fata celor care ii admira. Am crescut intr-o familie de intelectuali, cu o mama armeanca, frumoasa si sensibila, Eranui se numea. Copilaria a fost leganata de frumoasa muzica a exceptionalei voci de opera, Magda Ianculescu, buna prietena a mamei mele. Aceste influente m-au facut sa pretuiesc marii artisti. Doamna Margareta detine un important loc fruntas in ierarhia marilor valori ale muzicii usoare romanesti" (Iulian Frunza, admirator din Iasi)
    Citeşte mai multe despre:   margareta,   editie de colectie,   puiu munteanu

    Serviciul de email marketing furnizat de