Filme bune? Americane

"Ce film avem deseara?" "Unul american." "Aha, e bun." Cam asa decurgea in anii socialismului o discutie asupra programului tv.

Asta bineinteles, daca nu era noiembrie si vreun congres, toamna si araturi, primavara si campanie de semanat, aprilie si teze. Si, vrand-nevrand, te uitai la telejurnal, nu mai mult de doua ore.

In afara filmelor americane, aveam filmele sovietice. Bulgaresti, iugoslave sau chiar coreene. Tematica era asemanatoare cu cea a productiilor romanesti, asa ca ele nu contau. Tot ceea ce contau erau "filmele americane".

SERIALELE. Sa vorbim despre micul ecran. Evident, ii spunea asa nu din cauza programului redus de emisie. Daca acum se poarta telenovelele, atunci erau la moda serialele. Evident americane, daca facem abstractie de "Bulevardul Paulista". "Kojak", "Evadatul", "Om bogat, om sarac", "Columbo" si, la creme de la creme, "Dallas". Schemele financiare ale lui JR, aventurile bahice ale nevestei sale, dar si ale aleia mici, Lucy, incercarile educative ale lui Bobby, ei bine, toate acestea au apropiat publicul romanesc de cel american. Daca ar fi existat in acel moment in Romania un instrument de masurare a audientei, probabil ca episodul "Cine l-a impuscat pe JR?" ar fi dobortat recordul anilor ’80.

... SI FILMELE. Westernurile erau cele mai interesante filme americane. Corecte din punct de vedere politic, intr-un western, niciodata o femeie nu lua bataie, totul se termina cu triumful eroului si, bonus, mai apareau si bietii indieni pe post de "clasa oprimata". Americani asupritori, de... Comediile erau si ele suficient de inofensive si conveneau conducerii de partid. Daca Stan si Bran si Buster Keaton erau aparent fara mesaj propagandistic, Chaplin - vezi "Timpuri noi" - putea fi reinterpretat in cheie proletara. Extrem de convenabil.

SA NU MAI VORBIM DE CENZURA. Traducerile schimbate, scene taiate - fie ca era vorba de secvente care puteau fi rastalmacite sau de simple saruturi, prea putin pe placul Academicienei, filmele erau cu atentie "prelucrate" inainte de a fi difuzate poporului.

Situatia era asemanatoare si in cinematografe. Vizionate aspru de comisiile de cenzori, productiile care intrau in salile de cinema nu aveau decat rara calitate de a fi difuzate "pe ecran lat".

Visul american era transformat intr-un vis romanesc.

A DOUA CADERE A TITANICULUI De la Revolutie incoace continuam sa vizionam in salile de cinema filme americane. Un top al ultimilor 14 ani arata ca, daca facem abstractie de doua exceptii, in fiecare an cel mai vizionat film a fost unul american. De fapt, in fiecare an, primele zece filme, in ordinea incasarilor, au fost tot... americane. Singurul film care a batut in aceasta perioada un film american a fost pelicula lui Mircea Muresan, "A doua cadere a Constantinopolului", care, cu 1,3 milioane de spectatori, a scufundat insusi "Titanicul" lui DiCaprio (1,2 milioane spectatori).

FILMELE ISTORICE, INTRE EROISM SI PROPAGANDA Majoritatea filmelor romanesti de la televizor erau "cu basti", "cu casti" sau istorice. Aventurile agronomului reintors in satul natal, care nu vrea sa se mai intoarca la oras, in ciuda parerilor tovarasilor ca va ceda, taria de caracter a unor santieristi care fabrica o elice pentru a nu o astepta pe cealalta, de la japonezi, a facut ca filmele istorice sa mearga bine la public. In fond unde se termina eroismul si incepe propaganda? Ideea a fost speculata de mai multi regizori, autori ai "epopeei nationale"... 75% FILME AMERICANE Filmele americane conteaza si acum. Cel putin pe piata cinematografica. Din cele 164 de titluri intrate in salile de cinema in anul trecut, 122 au fost americane sau britanice. Primul film neamerican, unul romanesc, "Moartea Domnului Lazarescu", se afla abia pe locul 35 (din 164, repet) in topul incasarilor. Filmele europene au fost in general franceze (16). Un singur film rusesc, un singur film chinezesc. Sase sau sapte premiere romanesti. Atat. O piata cinematografica dominata, in continuare, intr-o proportie de 75% de americani.