x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Finalul

0
Autor: Adriana Oprea-Popescu 12 Dec 2005 - 00:00
Finalul


CARP - ORATORUL
A fost cel de pe urma boier de tara. Nu avea titluri, dar era de neam vechi. Stia sa predice si avea in plus, cum spunea Argetoianu, "silueta politica".

Gloria sa se datoreaza si talentului oratoric neobisnuit cu care era inzestrat. In lucrarea sa "Portrete si Amintiri", I.G. Duca noteaza: "(...) puteai sa stii dinainte daca avea de gand sa tina un mare discurs sau sa se margineasca la interventii de ordin secundar. In acest din urma caz, venea imbracat in haine obisnuite si vorbea de la locul lui. In primul caz, isi punea redingota si urca grav treptele tribunei. Se mandrea ca toata pregatirea cuvantarilor lui era pur mintala. In fiecare dimineata, spunea el, dupa ce mi-am sfarsit toaleta, ma intind pe canapea si, timp de un sfert de ceas, imi fac pentru tot restul zilei si toaleta mintala. Atunci si asa imi concep discursurile". "Considera ca un fel de eleganta sa nu apara la tribuna cu note si cu acte. Cel mult, din cand in cand, cateva cuvinte pe dosul unei carti de vizita sau pe un minuscul petic de hartie. Posed printre documentele mele una din aceste hartiute: scheletul marelui sau discurs de la Mesaj din 1909. E scris pe ea: 1) Coroana; 2) Programul; 3) Duca; 4) Politica externa - atat si nimic mai mult".

ATACUL. La 14 decembrie 1915, batranul lider conservator tine ultimul sau discurs politic in fata Camerei. Martor al acestui eveniment, tanarul Argetoianu avea sa noteze in memoriile sale (n.r. - "Pentru cei de maine amintiri din vremea celor de ieri"): "In ziua de 14 a vorbit pentru ultima oara batranul Petre Carp si m-a impresionat adanc; a fost ziua cand a executat pe Take Ionescu, cum n-a fost executat om intr-un Parlament din lume... Citez din memorie: «Domnul Take Ionescu a fost inainte de razboi pentru o politica alaturi de Germania, acum e pentru o politica impotriva Germaniei. Cand a fost domnul Take Ionescu sincer? Atunci ori acum? Domnul Take Ionescu n-a fost sincer nici atunci, nici acum - fiindca nici atunci, nici acum nu talmacea o convingere, ci improviza o pledoarie... Ai, domnilor, talentul nu indreptateste toate palinodiile, dupa cum frumusetea nu justifica toate prostitutiile!»

VICTORIA. "Un ropot de aplauze, scrie Argetoianu, a acoperit vocea batranului, care lasase sa cada aceste zdrobitoare cuvinte cu cel mai desavarsit dispret. Take in primul rand al bancilor s-a sculat, galben-verde, si cu vocea tremurata a inganat un «Cer cuvantul!» care s-a inecat in aclamatiunile majoritatii, aclamatii care se adresau insa din nefericire nu lui, ci lui Carp. (...) Puteai intr-adevar sa nu-i impartasesti ideile, dar nu puteai sa nu-i pretuiesti «linia». De cate ori n-am evocat cu Duca aceasta formidabila iesire a taiosului batran (...). A fost o sedinta memorabila intre toate si ultima cuvantare parlamentara a celui mai inzestrat om de stat din cati a avut Romania vreodata..."

"Acum se odihneste in pace. Fie ca Domnul sa-i odihneasca sufletul si tie sa-ti dea curaj si resemnare, ca sa-i poti indura plecarea care te-a lasat ingrozitor de singura. Iti trimit tot sprijinul meu, primeste-l ca de la femeie la femeie. Dumnezeu sa te ajute"
Regina Maria
fragment din scrisoarea trimisa Sevastei la moartea lui P.P. Carp (25 iunie 1919)

APARATORUL EVREILOR


Trimis la Viena ca agent diplomatic al Romaniei pe langa Statele Austro-Ungariei, in 1871 s-a intalnit cu Bismark, stapanul Germaniei si arbitrul Europei. Se spune ca Bismark i-ar fi spus lui Carp "sunteti niste salbatici. Mi s-a spus ca aruncati cu pietre in evrei si le spargeti capetele". Conservatorul a raspuns: "Excelenta Sa nu trebuie sa uite ca Romania a iesit de curand din Epoca de Piatra". Aparator al evreilor, Carp a sustinut mereu ca ei trebuie incetateniti cu incetul, iar pentru asta unii l-au numit "strain de aspiratiile neamului".

ULTIMII DESCENDENTI AI BOIERULUI CARP


Olga Racovita este fiica lui Petre, cel de-al doilea baiat al lui P.P. Carp. Avea 4 ani cand a murit bunicul si nu si-l aminteste. I-a citit povestea in cartea lui Constantin Gane - "P.P. Carp si rolul sau in istoria politica a tarii", aparuta in 1936. Biografia, destul de partinitoare, fusese comandata si platita lui Gane de Sevastia Carp, spune Olga Racovita. Ca un omagiu post-mortem.
Parintii Olgai au murit in 1948. Pe atunci, ea era profesoara de germana si franceza, dar venirea comunistilor la putere a silit-o sa se "reprofileze". S-a angajat desenatoare tehnica la o fabrica de ventilatoare, de unde a si iesit la pensie. Are doi copii - baiatul a ramas in tara, iar fata, balerina la Opera Romana, a plecat in Franta. Nepoata lui Carp mai are doi frati: Nicolae, ramas in Bucuresti, si Petre - arhitect stabilit in Germania. Sunt amandoi in varsta si fara urmasi. Dupa ei nu mai e nimeni. "La noi sunt numai fete. La Sturdzesti e un singur baiat, Serban, spune Olga Racovita. Acuma-i gata, s-a terminat. E cam sfarsitul unei povesti."

MARELE NOROC AL TARII


In 1918 e ales pentru ultima oara ca deputat in Parlamentul lui Marghiloman. Nu va participa insa la nici o sedinta, lasand neonorata ultima lui insarcinare politica. Evenimentele de la sfarsitul anului il dau brutal la o parte. Ca o autoaparare, rosteste o replica ce va ramane in istoria discursurilor politice: "Romania are atata noroc, incat nici nu are nevoie de oameni de stat". Spune totul despre intransigenta si inalta conceptie politica a omului Carp deasupra faptelor istorice. Dar e si un mod de a nu recunoaste ca gresise, acceptand sa colaboreze cu cei care ocupasera tara.
Citeşte mai multe despre:   politica,   carp,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de