Folkul nou, folkul, noi

De la primul festival de folk, in 1971 la Studio 303, cu Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Nicu Vladimir, Mircea Popa si atatia altii, au trecut ani. Varfurile folkului de atunci. Dar ce e cu voi acum?

"Folkul anilor de-nceput a fost posibilitatea de a te exprima altfel, de a nu fi ca toti ceilalti. Era un mod de a comunica dublat de o mare solidaritate si prietenie. Daca la un concert nu putea veni Mircea Florian, era Doru Stanculescu, daca lipsea Doru Stanculescu, venea Mircea Bodolan. Si cu asta vreau sa subliniez si calitatea formidabila a celor care veneau sa cante in aceste spectacole.

FARA APLAUZE. Dar lucrurile evoluau treptat, din punctul de vedere al formei de exprimare. In plus, se simtea deja nevoia unei imbogatiri a modului de exprimare in muzica. Asa se face ca m-am decis sa cant cu trupa intr-un concert la Sala Palatului, alaturi de Bazorelief. A fost un moment formidabil pentru mine. Pai sa nu uitam cine era trupa Bazorelief. Era un Mugurel Vrabete acolo, un Relu Bitulescu… Dar socul a fost ca, la final de recital, n-am fost absolut deloc aplaudati! De ce? Nu m-au recunoscut! Nu l-au recunoscut pe acel Mircea Vintila care venea pe scena, se aseza pe un scaun si canta la chitara. Dar eu stiam ca nu gresisem, iar asta s-a probat in urmatoarele spectacole, cand deja lumea se obisnuise cu noua formula. Aceeasi reactie a publicului a existat si cand, peste ani, am aparut cu trupa Brambura, niste muzicieni formidabili, de altfel. Abia dupa un timp mi s-a confirmat ca din nou nu gresisem.

FORMULA ACCEPTATA. Dar e vorba de o evolutie, nicidecum de un fel de «m-am plictisit de mine, hai sa schimb ceva»! Eu am tinut seama mereu de lucrul asta si am incercat sa aduc din cand in cand ceva nou. La inceput a fost un spectacol de muzica si poezie facut impreuna cu Florian Pittis. Apoi a venit Colibri. Vezi tu, nu e adevarat ca trebuie sa te reinventezi mereu pentru a ramane proaspat in ochii publicului. Trebuie doar sa imbogatesti ceea ce esti deja. Exemplul cel mai elocvent este albumul «Madama de pica», lansat de mine prin 2000.

Asta e motivul pentru care incerc mereu in spectacole sa cant si «Pamantul deocamdata», un cantec din 1974, dar si «Madama de pica». Surpriza este ca oamenii le canta impreuna cu mine pe amandoua. E minunat! Asta inseamna ca au acceptat noua formula si au inteles-o.

SINCERITATE. SA FII TU! "Atitudinea celui de pe scena e esentiala pentru a reusi sa comunici. Eu sunt linistit, aproape impasibil, dar comunic. Privesc oamenii in ochi si comunic. Asa am fost intotdeauna. Si oricine trebuie sa ia seama la asta cand e pe scena. Totul vine din interior. Daca joci asta, nu te crede nimeni. De exemplu, eu n-am putut sa cant niciodata colinde. Lui Hrusca ii ies, mie nu. Cum ar fi sa vina Vintila sa cante «Deschide usa, crestine»! Nu m-ar crede nimeni. Sau, n-ai sa ma auzi niciodata cantand «Codu’ penal» ca Mircea Bodolan." PACAT CA TOTUL DEVINE O CHESTIUNE DE CANTITATE "Eu imi doresc din toata inima sa cant cu trupa. Aceasta formula ma reprezinta, desi cu anumite ocazii nu resping ideea omului cu chitara. Minunea care s-a intamplat luna asta pe Litoral poate fi considerata exceptia care confirma regula. Din punctul de vedere al organizatorului de spectacole, lucrurile stau insa altfel. Gandeste-te ca e vorba de sapte oameni de platit, patru camere de hotel, transport, instalatie de scena. Pai, doar pentru tobe ai nevoie de sapte-opt microfoane! Iar cand mai ceri alte patru si pentru voci… Decat sa-l iau pe Vintila mai bine le chem p’alea doua! Baga CD-ul si le dau microfoane de plastic luate din piata. Asta e ca atunci cand te duci la magazin si vezi kilogramul de ceapa cu 50.000 si pe cel de banane cu 100.000. A, pai e prea scump! Mai bine iau ceapa, ca tot un kil e! Pai, nu conteaza CAT iau, ci CE! Da’, fa-i sa priceapa! N-au capacitatea sa faca o diferenta de calitate! Vad foarte bine la fiecare spectacol ca in oameni este o sete extraordinara pentru aceasta muzica. Dar nu-i asa ca scapi mai ieftin cu doua microfoane de jucarie si un CD-player?!" REVOLTA SI EXPRIMARE "Cand am inregistrat ultimul album, am avut ocazia sa-i cunosc pe cei de la B.U.G. Mafia. Ei aveau programarea de dimineata si pana la ora 4, eu, toata dupa-amiaza. Evident ca atunci cand veneam la studio, inevitabil ne intalneam, schimbam cateva vorbe. Si am ajuns sa-i cunosc. Intr-un fel, in ei i-am revazut pe tinerii de odinioara, noi, cei care ne revoltam impotriva sistemului prin vorba si muzica. Si i-am inteles. Putem sau nu sa fim de acord cu modul lor de exprimare. Dar revolta exista si realitatile impotriva carora ei canta exista."