x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fomeia Suca

0
Autor: Dana Ciobanu 20 Iun 2005 - 00:00
Fomeia Suca


Nepotu’ Suca a’ lu’ nea Marin fu practic tata Suca. Cam asta intelesei dupa ce terminai de sapat printre amintirile si randurile de arbori genealogici bailesteni, in cautarea adevaratului Suca. Si sunt tare multi Atanasie, Tanasie, Tanasica, Sache, Suca in tara lui Amza Pellea!

DISPUTA. Pana mai acum vreun an trai ciobanul Suca, care zicea la straini ca el ar fi inspirat personajul cu pricina, dar pe care oltenii il numesc impostor. Transfer de identitate, s-ar putea spune, pentru ca mai toti bailestenii sustin ca eroul din poveste era de fapt bunic in vremea in care l-a cunoscut Amza. I se zicea tata Suca, era un mos fara carte, dar glumet, si-i umplea capul de povesti lui Amzulica, sa le treaca timpul mai usor in noptile in care pazeau via de hoti. Tata Suca s-a dus de multa vreme, dar Amza nu i-a uitat balivernele, pe care le-a pus in gura unui "nepot Suca".

MOSTENITORUL. Acu’, ca lamuriram cum veni treaba cu adevaratul Suca, sa va povestesc despre nepota-su, Misu Colan. Sta la vreo cativa metri departare de casa lui Amza, batranul, si-l gasiram, pe la pranz, dormind. Femeia lui il trezi iute si pana intraram in curte, omul era deja imbracat. N-apucaram sa zicem "ziua buna!", ca ne-o lua inainte: "Fomeieeeee, ada si tu zaibaru’ ala, nu vezi ca le e sete la oamenii istea?". Incercaram sa-l domolim, ca nu adastam mult in batatura lui, ci doar cat sa ne lamureasca despre cum era in realitate bunicul lui. "Ma, fata mea, ce sa va spui eu despre Suca? Pe tata lu’ tata meu l-a chemat Atanasie Colan mic. De ce i-a zis asa? Erau doi frati de acelasi nume: Atanasie Colan. Lu’ unu i-a zis «mic», lu’ celalalt i-a zis «mare». Vedeti dumneavoastra cat era lumea de inapoiata pe atunci: daca erau doi intr-un nume, nu stiau sa descifreze si plateai tu impozit si pentru celalalt. De-aia i-a definicizat (n.r. - deosebit) Atanasie Colan al mic si Atanasie Colan al mare". Misu Colan a ramas sa locuiasca in rostul bunicului sau. Aflaram ca lu’ tata Suca "tare-i mai placea zaibarul, o-le-leeei!". Nu-i era urata nici munca. Da’ cel mai mult ii placeau cartile de joc.

NOROCOS LA CARTI. "Fomeieeee! Sucooo! Adu, ma, o carafa de zaibar, n-auzi?!", se intrerupse batranul din povestit, cand o zari pe nevasta prin curte. "Din cate stiu eu de la altii, tata mare n-a stiut sa se iscaleasca. Dar eu nu stiu cum, nu stiu cum, ca cica juca carti, tablanet (pe romaneste, tabinet) si rar il batea ci-neva. Cum le facea, cum le invartea, cum le socotea, castiga aproape mereu. Da’ cum dracu’ stia sa le socoteasca, daca nu stia carte?"

Adusai vorba de Amza si intrebai cum se cunoscu el cu tata Suca. Atat imi trebui! Batranul cu fata dura si voce rastita (nu era nervos, dar nu mai sta bine cu "difuzoarele", adica urechile) se inmuie intr-o clipita. Ochii ii jucara in lacrimi si-abia ii mai auzii glasul: "Ma, fata tatii! Amza..., Dumnezeu sa-l ierte!...". Apoi tipa: "Pai daca mai ierea Amza dupa returnarea (n.r. - rasturnarea) comunistilor si cu Dem Radulescu, faceau minuni!". Statea Amzulica la baliverne si glume cu mosul, la pazit de vie, ca erau vecini in camp. "Tata-mare ii umplea capul de povesti, asa cum imi umplu mie Amzulica capul de zaibar odata!". Nici n-apucai sa clipesc, pana auziram din nou: "Sucoooo! Cand aduci, fomeie, zaibaru’ ala?".

TANASUCA DIN FUNDU’ CURTII

Misu Colan sustine ca Suca, omul care l-a inspirat pe Amza Pellea in construirea personajului omonim, a fost bunicul sau, Atanasie Colan mic. Actorul a pus poantele batranului in gura unui Suca imaginar, a carui identitate a fost totusi insusita de un alt Suca, a lu’ Tafalan. "Cand era mare, actor, Amza n-a avut nici o tangenta cu tata mare. Dar aicisa la mine-n fundu’ curtii traia un Tanasuca a lui Tafalan, de muri anul trecut. Amzulica nu-si permitea sa zica «fir-ai al dracu’» de batranul si zicea de astalalt Suca", ne-a povestit Colan.

SPAIMA COPIILOR

"Ma, daca vazu si vazu ta-su ca nu poate lasa narodu nici-un ceas zlobod fara sa faca fro dracovenie, facu rost di-un lant si-l lega di-un pom in mijlocu curtii, ca pa cata. Sta Suca trist, si copilasii dupe linie pi la gard, il intaratau: «Suca, nebunu, trage cu tunu... Impusca ratele, le mananca matele...» (...) Si-asa i se dusa vestea lu Suca de mic. Cum ierea cate un copil mai sui, mai narod, odata-i zicea ma-sa: «Ma, il chem pe Suca!» si sa potolea pe loc, auz?! Ce mai, bagase Suca spaima-n iei, da lu ta-su-i manca zalele." Fragment preluat din monologul lui nea Marin intitulat "Suca si meseriile"

SUCA A FOST LASAT LA VATRA PE MOTIV CA E NEROD

Nea Marin povesteste cu mult haz, in monologul "Suca la armata", aventurile "nepotului", care in cele din urma e lasat la vatra ca "inapt pentru serviciu militar" pentru ca e narod. Ceea ce se observa si din "scrisoarea" redata mai jos: "«Dragele mele, Aflat despre mine ca sunt sanatos, ceia ce va doresc si voua, ca la catanie ie bine si frumos, ca sunt in acelas pluton cu Suca si dorm cu patu alaturi, cu care ma-ntaleg foarte bine. Suca ie tot narod cum il stit, da’ ie sanatos si nu-i pasa, ca de altminteri nici mie. Io cred ca o sa izbandesc sa ma intorc gradat, Suca nu cred ca prea le face boacane. Cand s-o limpezi vinu sa-m trimitet si mie fr’o trei chile si sa-i spunet lu nea Marin sa-i trimeata si lu Suca, ca poate i-l da majurului si scapa si iel, saracu, sa mai doarma-n pat, ca de cand a venit, ie aproape nedesfacut, ca iel s-a mutat la arest. Aia ie! Sanatate! Al vostru, Suca». Pe urma aflaram noi ca Saiche a lu’ Zapacitu scrisa acas’ si Suca louasa si iel scrisoarea ca sa aiba model, stii? Da’ narodu sa louasa cuvant cu cuvant dupa scrisoarea lu Saiche".
Citeşte mai multe despre:   amza,   tata,   luâ,   editie de colectie,   suca,   colan,   atanasie colan

Serviciul de email marketing furnizat de