Executia de la Targoviste a declansat o reactie in lant, iar Ceausescu i-a chemat parca dupa el pe multi dintre fostii sai colaboratori.

Victoria Revolutiei din decembrie ’89 a adus moartea multora dintre generalii comunisti

Executia de la Targoviste a declansat o reactie in lant, iar Ceausescu i-a chemat parca dupa el pe multi dintre fostii sai colaboratori.

O data cu prabusirea regimului comunist, Romania a inregistrat un "record" pe cat de ciudat, pe atat de dramatic: cele mai multe decese ale unor generali in timp de pace. Proveniti din Armata si din MI, majoritatea acestora a murit fie din cauza unor accidente produse in conditii neclare, fie a unor sinucideri ciudate ori in urma unor boli incurabile declansate peste noapte. Fiind vorba despre personaje cu functii inalte, aceste disparitii suspecte au alimentat zvonurile ca fostii generali comunisti, morti "pe banda rulanta", ar fi fost victime ale unor asasinate politice. Altfel spus, ca ei au murit pentru ca stiau prea multe. Prea multe despre faptul ca, inainte de 22 decembrie 1989, Armata a fost una dintre principalele forte de represiune. Dar si multe despre trecutul unora dintre reprezentantii puterii nou-instalate la Bucuresti.

COLEGII "TERORISTI". In decembrie ’89, Ceausescu a trimis la Timisoara un "Comandament de criza", compus din activisti de partid si generali ai MApN si MI. Respectand ordinele ministrului Milea, pana la 22 decembrie, Armata a fost principala forta de represiune. Fuga "Odiosului" a produs insa o rasturnare ciudata. Demonstrantii au inceput sa scandeze "armata e cu noi", iar oamenii de la MI au devenit brusc "teroristii". Plecati la Timisoara ca sa reprime miscarile de protest, generalii V.A. Stanculescu, Mihai Chitac si Stefan Gusa s-au intors la Bucuresti ca "salvatori" ai Revolutiei. In schimb, fostii lor colegi de "Comandament", generalii de la "Interne", deveniti brusc "dusmani ai poporului", au fost "vanati" peste tot. Considerati teroristi, doi dintre acestia au avut parte de un sfarsit dramatic: au murit cu catusele pe maini, arsi intr-un elicopter doborat langa Alba-Iulia.

NUTA SI MIHALE. In decembrie 1989, generalii Constantin Nuta si Velicu Mihale erau loctiitorul ministrului de Interne, respectiv loctiitorul sefului IGM. In plus, Nuta fusese candva seful contrainformatiilor militare. Functie importanta, care ii oferise ocazia sa stranga multe informatii despre romanii racolati de serviciile secrete straine. Amandoi au facut parte din "Comandamentul" trimis sa restabileasca ordinea in Timisoara. Dupa fuga Ceausestilor, Nuta si Mihale au incercat sa-si piarda urma. Dati in urmarire generala, ca "teroristi", cei doi au fost prinsi, la 23 decembrie ’89, undeva langa Deva. Din ordinul noii conduceri de la Bucuresti, ei trebuiau sa fie trimisi, pe calea aerului, la Sibiu. Urcati intr-un elicopter, generalii au fost legati de scaune, cu catuse la maini. Intr-o perioada tulbure, in care peste tot se vorbea despre "teroristi", pilotii elicopterului au primit ordin de la gen. Iosif Rus, comandantul aviatiei, sa zboare la mica altitudine si cu luminile de semnalizare stinse. Ajuns undeva intre UM 01033 Alba-Iulia si UM 01496 - Blandiana, aparatul a fost lovit de o salva de pistol-mitraliera. Atins de 12 gloante calibru 7,62 mm, care au avariat instalatia de combustibil si comanda hidraulica, elicopterul a luat foc in aer si s-a prabusit langa o podgorie. A urmat o explozie puternica in care cei trei membri ai echipajului elicopterului au murit pe loc, aruncati prin hublouri. In schimb, generalii, legati fiind de scaune, au ars de vii impreuna cu epava aparatului. Moartea lor a fost anchetata de tanarul procuror militar Ilie Botos. In 1994, cel care peste un deceniu avea sa ajunga procuror general al Romaniei a dat rezolutie de neincepere a urmaririi penale (NUP). De curand, procurorii Sectiei Militare din cadrul Parchetului General au decis redeschiderea acestui dosar si refacerea anchetei privitoare la moartea generalilor Nuta si Mihale.

"Sugerez sa se verifice daca nu chiar sefii Armatei au provocat diversiunea pentru a acoperi faptele lor de la Timisoara. Nu este exclusa nici o incercare de a acapara puterea. (…) Personal, apreciez ca doborarea elicopterului in care s-a aflat generalul Nuta s-a facut pentru ca acesta sa fie inlaturat si sa nu poata vorbi despre cooperarea sa cu Armata in legatura cu evenimentele de la Timisoara. Nuta era apropiat de generalul Stefan Gusa, pentru ca i se adresa acestuia cu «mai Fani» si tot timpul au cooperat strans" gral. Emil Macri - declaratie de inculpat

Moartea ministrului Primul militar de rang inalt, mort cu putin timp inainte de fuga Ceausestilor, este generalul locotenent Vasile Milea, fostul ministru al Apararii Nationale. In dimineata de 22 decembrie 1989, cand a fost anuntat despre decesul lui, Nicolae Ceausescu a afirmat in fata colaboratorilor sai ca Milea s-a sinucis pentru ca este un tradator. Imediat dupa anuntarea mortii fostului ministru, opinia publica a fost insa convinsa ca Milea a fost asasinat, executat din ordinul lui Ceausescu. Acela a fost si momentul psihologic in care Armata a capatat aura de victima a regimului, iar Milea a devenit unul dintre eroii Revolutiei. Motiv pentru care, dupa restabilirea linistii in Capitala, a si fost inmormantat cu onoruri militare. Abia dupa fuga sotilor Ceausescu s-a aflat ca generalul Vasile Milea a murit in drum catre spital, impuscat in inima. Anumite zvonuri privitoare la aspectul ranii care i-a provocat moartea, dar si la atitudinea pe care au avut-o fata de el atat Elena, cat si Nicolae Ceausescu pareau sa confirme varianta asasinatului. De atunci si pana acum, imprejurarile mortii ultimului ministru comunist al Apararii Nationale au fost cercetate penal de doua ori. Prima ancheta, deosebit de superficiala, a inceput in anul 1990. Fara sa se incurce in detalii criminalistice, procurorul militar Vasile Pantea a stabilit, la finalul acelei prime anchete, ca Milea s-a sinucis. Cercetarile au fost reluate, in conditii judiciare cu mult mai vitrege, in 2005. Desfasurata dupa 17 ani de la moartea lui Milea si in lipsa unor probe materiale care nu au fost "exploatate" la prima ancheta, si cea de-a doua a confirmat sinuciderea fostului ministru. Cu toate acestea, exista si acum oameni care mai cred ca, in realitate, Milea ar fi fost "sinucis".

GENERALUL PUIU In decembrie 1989, generalul aviator Dumitru Puiu era comandant al Aeroportului Otopeni. Acolo fiind, a fost martor la masacrul caruia i-au cazut victima cei peste 50 de soldati adusi de la Campina ca sa lupte contra "teroristilor". In seara de 24 decembrie ’89, el a anuntat pe postul de televiziune ca are niste casete pe care sunt filmate acele evenimente dramatice. Aceasta a fost ultima lui aparitie publica. Dupa cateva zile, cel care era considerat unul dintre cei mai buni piloti militari romani a fost internat intr-o clinica de psihiatrie din Timisoara. A murit acolo, in primele zile ale anului 1990, in conditii care nu au fost clarificate niciodata. Ulterior, apropiatii lui au afirmat ca ultimele cuvinte ale generalului Puiu ar fi fost: "Salvati-ma, astia vor sa ma omoare!".

PILOTUL LUI CEAUSESCU Vasile Malutan a fost pilotul elicopterului cu care au fugit Ceausestii de pe terasa CC-ului. Colonel in rezerva, el era un zburator de elita, cu zeci de mii de ore petrecute la mansa mai multor tipuri de avioane. A murit in mai 1995, in urma unui accident stupid, greu de inteles pentru un pilot exceptional. Pe atunci, era angajat al unei firme care asigura ierbicidarea unei parcele de vie a Institutului Agricol de la Fundulea. Malutan pilota un elicopter Robinson-22 Beta si s-a prabusit cu aparatul dupa ce s-a agatat intr-un fir electric de inalta tensiune. Ciudatenia acestui deces este amplificata de faptul ca a survenit la doar o zi dupa ce Malutan a relatat in fata unei Comisii Parlamentare ca, la plecarea sa de pe CC, Nicolae Ceausescu a luat cu el o valiza plina cu documente.

EMIL MACRI - "GAZAT" IN MASINA SALVARII In decembrie 1989, generalul Emil Macri detinea functia de sef al Directiei a II-a din cadrul Securitatii. Si el a facut parte din grupul de oficiali comunisti trimisi la Timisoara ca sa restabileasca ordinea. Asta pentru ca trecutul sau il recomanda ca un specialist in reprimarea revoltelor. In 1977, Macri a participat la reprimarea revoltei din Valea Jiului, iar in 1987 - a celei din Brasov. Arestat si trimis in judecata, el a pierit in conditii neclare in aprilie 1991. Oficial s-a anuntat ca el ar fi murit din cauza unui infarct. Neoficial s-a afirmat ca in realitate ar fi murit intoxicat cu gazele de esapament lasate, cu buna stiinta, sa intre in masina Salvarii care l-a plimbat de la un spital la altul.