x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Glorie apusa

0
Autor: Anca Aldea Oana Vataselu 08 Ian 2007 - 00:00
Glorie apusa


SPITALUL BRANCOVENESC
La 29 martie 1984, o veste cumplita a strabatut Bucurestiul. Se ordonase demolarea Spitalului Brancovenesc…

Situat in centrul istoric al Bucurestiului, langa Gradina Domnitei Balasa, Spitalul Brancovenesc a cazut victima grandomaniei urbanistice a lui Nicolae Ceausescu. N-a fost nevoie decat de o singura zi pentru a transforma in moloz 150 de ani de istorie... Considerat cel mai modern si mai bine utilat spital al Capitalei din prima jumatate a secolului al XIX-lea, Ansamblul Brancovenesc a fost construit din averea Saftei (Elisabeta) Brancoveanu, nascuta Bals, sotia marelui ban Grigore Brancoveanu.

ISTORIE. "Anterior construirii spitalului" - ne spune istoricul Constantin Balaceanu Stolnici - "au aparut Asezamintele Brancovenesti. Acestea au avut drept obiectiv construirea institutului de medicina si a unui camin de batrani. Safta Brancoveanu a donat astfel un numar de opt sau zece mosii. Prin veniturile lor, membrii trebuiau sa asigure functionarea spitalului. Era un spital gandit ca la inceputul secolului al XIX-lea, cu sectii sau divizii, cum erau atunci numite, de chirurgie, medicina interna si, in general, orientat spre boli acute, nu cronice. Spitalul aparea ca o anexa a Bisericii Domnita Balasa, infiintata cu 100 de ani inainte chiar de fiica domnitorului Constantin Brancoveanu. Aceste doua asezaminte au fost puse prin testament sub aceeasi conducere (eforie) din care faceau parte un reprezentant al Bisericii, unul al Patriarhiei si doi membri din familia Brancoveanu. Pe atunci, actul de constituire trebuia intarit prin hrisov domnesc.

SOARTA. In decursul vremurilor au aparut cutremure. Biserica a fost inlocuita cu o alta, apoi cu alta… care este si cea de azi. Spitalul a fost refacut in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca servise drept spital militar. Era un spital universitar privat, ca de altfel toate spitalele din perioada interbelica realizate de boierii romani. Detinea o clinica de medicina interna, balneologie, ortopedie, doua clinici de chirurgie, un ambulatoriu si spatiile pentru personal. Asezamintele erau amplasate undeva in spatele Palatului Justitiei de acum.

In 1948 a aparut nationalizarea spitalelor private, soarta pe care a cunoscut-o si Asezamantul Brancovenesc. Pentru ca in testamentul Domnitei Balasa era prevazut ca gestiunile sa nu fie amestecate, Biserica a scapat cu toate mosiile ei. Mai mult, si-a pastrat mosiile pe toata perioada comunismului. Spitalul a fost preluat deci de Ministerul Sanatatii, iar caminul, desfiintat. Cand a inceput refacerea Bucurestiului, dupa cutremur, Ceausescu pusese ochii pe zona in care se aflau Asezamintele Brancovenesti. Vreau sa mentionez ca spitalul era invechit, avea nevoie de renovari majore, dar anexele lui erau in stare buna".

BAZA DE INVATAMANT. "Dupa ce s-a daramat tot, continua Balaceanu Stolnici, la 29 martie 1984, Ceausescu a negat ca ar fi comandat distrugerea intregului complex, ci doar a spitalului. In urma acestei neintelegeri au fost destituiti si primarul Capitalei de atunci, si toti cei care au participat la actiune. Se pare ca totul a pornit de la celebra scena cu pisica si cainele sau. Exista legende cum ca Elena Ceausescu ar fi vrut sa-l darame si ca, la vizionarea machetei dinainte de daramare, ea ar fi scos planul Bisericii si Ceausescu ar fi reasezat-o… cert este ca Biserica a ramas in picioare. Este pacat ca a fost daramat spitalul, pentru ca era foarte operativ, cu echipe de medici foarte buni. Printre acestia se numara si profesorul Baltaceanu, la balneo-fizioterapie, profesorul Dumitrescu Mant, la medicina interna, profesorul Iacobovici, la chirurgie, doctorul Porumbaru, doctorul Covali, doctorul Paraipan, oculist, profesor Al. Radulescu, ortopedie etc. Spitalul avea o conventie cu Facultatea de Medicina conform careia sefii de divizii urmau sa fie si profesori. Asa ca reprezenta si o baza de invatamant. Avand laboratoare de analize performante, a fost intr-un timp si spital de urgenta. De ce l-au daramat? Ceausescu incepuse procesul de urbanizare zonala.

"AVEM ORDINE!". Academicianul Dinu C. Giurescu isi aminteste la randul sau de Spitalul Brancovenesc. "Era un monument construit intre anii 1835-1837. A fost, la fel, distrus de paranoia lui Ceausescu. Daramarea cladirii, constructie arhitectonica in arcade, a inceput in decembrie 1984 si s-a terminat in februarie 1985. In ianuarie 1985, ducandu-ma cu diferite petitii, am urcat dealul patriarhiei si m-am uitat la echipele care intr-o zi cu zloata daramau cladirea. Ceausescu a dat dispozitii sa fie daramata, dar nu a fost prezent. Scopul era largirea Caii Rahovei. Am intrebat pe unul din maistri: «Chiar nu va este rusine de ce faceti?». «Ce sunteti?», ma intreaba el… «Profesor de istorie»… «Avem ordine, n-avem incotro!»".

COMEMORARE. La 20 de ani de la demolarea Asezamintelor Brancovenesti, Fundatia Academia Civica si Centrul International de Studii asupra Comunismului au organizat o dezbatere-evocare consacrata fostului monument arhitectonic. Fiecare din cei prezenti a adresat cateva cuvinte despre ceea ce a reprezentat lucrarea brancoveneasca.

Profesorul si arhitectul Aurelian Triscu a vorbit despre atmosfera umana si ambianta arhitectonica a acestei zone, cazuta in anii ’80 sub lama buldozerului. Mai mult, a propus plasarea unui insemn in bronz chiar in zona unde s-au aflat Asezamintele Brancovenesti, pentru a arata tuturor ca acolo a existat o institutie care "ar fi putut dainui si astazi pentru folosul oamenilor si spre cinstea orasului".

Profesorul inginer Nicolae Noica a descris cercetarile sale semiclandestine intreprinse asupra structurii de rezistenta a acestui monument istoric si arhitectonic. Rezultatul lor a spulberat pretextul subrezimii cladirii: Spitalul Brancovenesc ar fi rezistat inca 100 de ani!

"EXISTA BRANCOVENII". In cuvantul sau, profesor doctor Dinu Antonescu a evocat personalitatile si scolile medicale dezvoltate sub cupolele ilustrului asezamant, trecand in revista o constelatie de nume care au scris istoria medicinei romanesti: Nicolae Kalinderu, Daniel Danielopolu, Ioan Moscu, Dimitrie Gerota, Ernest Juvara, Victor Gomoiu (fost presedinte al Societatii Internationale de Istoria Medicinei), Oleg Medrea si multi altii. Gloria medicilor de aici nu a fost doar profesionala, ci si morala: "Intr-o lume in care valoarea era negata (...) au stiut sa pastreze traditia spitalului (...), sa respinga demagogia politica".

Doctor Theodor Ionescu, fost director al Spitalului Brancovenesc pana in ziua fatidica a demolarii, a marturisit ca a trait "ani de zile cu emotia ca in zidurile acelea exista Brancovenii". Demoland Asezamintele Brancovenesti, gandul lui Ceausescu nu a fost "sa faca niste blocuri", ci "sa stearga istoria acestui oras". Eforturile disperate de a salva spitalul au fost zadarnice… soarta sa fusese pecetluita.

Doctor Ionescu isi aminteste scene apocaliptice: "Pentru ca demolatorii erau foarte grabiti, s-au aruncat paturi si dulapuri pe geam, iar o parte din aparatura nu a mai putut fi demontata si evacuata...".

MOMENTE EXCEPTIONALE. Doctor Mariana Florian, care a lucrat la Institutul National de Medicina Fizica si Recuperare Medicala, a evocat, la randul sau, momentul demolarii Spitalului Brancovenesc si consecintele funeste ale acestui act pentru lumea medicala romaneasca.

Interventia doamnei doctor Florian a avut doua momente emotionante, cu totul exceptionale. Primul avea la baza relatarea discutiilor dintre surori, vegheate de spiritul tutelar al fondatoarei: "Vezi ca n-ai facut bine, te vede Safta..." sau cand murea un bolnav: "Iar s-a suparat Safta..." si cel de-al doilea moment: imaginea tigancilor florarese din Piata Unirii venite in curtea spitalului, unde, inaintea demolarii, l-au bocit ca pe un mort.

BLESTEMUL. Safta Brancoveanu lasase in testament un blestem pentru cel care va indrazni sa se atinga in vreun fel de ctitoria ridicata pentru nevoiasi. Ea scria: "Cel care va instraina si cel care va primi sa adauge la avutul sau vreuna dintre aceste (ceiace apartine spitalului) sa fie departat de fata lui H(ri)s(to)s si socotit in veci de hrapitor celor sfinte".

Safta Brancoveanu intocmise si "Asezamantul ocarmuirii dinlauntru a spitalului mieu Brancovenesc", regulament de organizare interioara in care relata "Datoriile dohtorului": "Dohtorul va cauta bolnavii cu toata silinta si va vizitarisi neaparat de doua ori pa zi, dimineata si pa subt seara, le va orandui in toate zilele dohtoriile si dieta trebuincioasa, scriindu-se de hirurg dupa a sa dictatie in condeca retetelor si adeverindu-se cu a sa iscalitura (...). Dohtorul cand i se va intampla neaparata trebuinta a lipsi pentru cateva zile marginite de la Spital, insus va insarcina alt Dohtor in care va putea a’si avea toata incredintarea sa-i implineasca toate datoriile sale. La intamplarea de vre-o epidemie, Dohtorul nu va parasi Spitalul (...). Va lua in bagare de seama de se pazeste curatenia trebuincioasa, si buna oranduiala, si de se cauta bolnavi cu silinta de catre poslusitori lor. Va cerceta hrana ce se da bolnavilor si darea dohtoriilor, si totdauna va povatui pa hirurg, si pa ipohirurg, si pa toti poslusitorii bolnavilor ce sint subt a sa ascultare. Va arata cele de lipsa si de trebuinta Iconomului a le indeplini; iar pentru vre-o deosebita masura ce se va socoti folositoare, pentru bolnavi, se va intelege cu Direcsia si cu Eforia. La sfarsitul fiecaruia an Dohtorul va infatisa Direcsii lista de numarul bolnavilor ce s’au cautat in Spital impartita dupa felul boalelor".

CALITATI. Profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila", remarca actualitatea contractului redactat si semnat de Safta Brancoveanu, care scoate la iveala calitatile manageriale ale acesteia. Safta Brancoveanu hotaraste ca spitalul sa aiba 60 de paturi si, ca sa nu ramana la "cheremul bugetului statului", doneaza patru mosii din ale caror venituri sa poata fi intretinut noul spital. Ea lasa prin testament randuiala spitalului, precizand ca, "daca dupa vremi, aceste venituri se vor mai adauga sau vor mai scadea din ceiace se afla acum, atunci numarul paturilor se vor mai adauga sau vor mai scadea".

Pacientii care apelau la serviciile Spitalului Brancovenesc erau bine primiti "fara deosebire de orce natie, stare si religie si vor fi, parte barbateasca si femeiasca, potrivit cu numarul paturilor", arata Safta Brancoveanu in regulamentul de organizare interioara.

MENTALITATE. Fara orice alt comentariu, este evidenta nocivitatea mentalitatii ceausiste care nu admitea alta provenienta romaneasca decat aceea de la scaunul de cismar improvizat; nicidecum de la scaunul domnitorilor romani. Multe dintre cladirile incarcate de istorie au fost demolate. Disparitia Spitalului Brancovenesc a dus la imprastierea personalului medical de elita, precum si a logisticii, in cele patru colturi ale Capitalei.

Vizita nostima

O intamplare tragic-comica a facut ocolul Bucurestiului in timpul demolarii spitalului, nota Gheorghe Leahu in volumul "Bucurestiul disparut". Intr-una din vizitele "de lucru" prezidentiale, aproape zilnice, Ceausescu, secondat de suita sa de sustinatori cu carnetelele in mana si cu paza personala de ofiteri de securitate, a intrat inopinat in curtea Spitalului Brancovenesc, insotit de cainele sau preferat, labradorul Corbu. O amarata de pisica ratacita prin cotloanele dintre pavilioane a fost remarcata de Corbu, care, neputandu-si stapani instinctele, s-a repezit fulgerator dupa ea. Ajunsa de vajnicul Corbu si tintuita cu frica de moarte intr-un colt, pisica a reactionat in disperare ca orice animal incoltit; l-a scuipat si l-a zgariat pe cainele dictatorului, care s-a retras schelalaind langa stapan. Marele strateg, rosu de furie, indignat de intamplare si infricosat sa nu-i turbeze uriasa odrasla canina, a dispus pe loc sa fie cautat faptasul.
Ridicolul si grotescul situatiei a fost ca o ceata de securisti, unii cu grade mari, s-au repezit in patru labe sa caute victima. Prinsa dupa multa cazna si dusa la analize de laborator, "prizoniera" a fost din pacate executata.

Serviciul de email marketing furnizat de