x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

In "deal" la Sorescu

0
Autor: Sidonia Silian 26 Iun 2006 - 00:00
In "deal" la Sorescu


BULZESTI
In Bulzesti sunt doua tabere: una care-l preaslaveste pe Sorescu si alta care crede ca "a facut satul de ras".

Cine mai trece pe drum: "Al lui Fletu,/ Ai lui Fleasca,/ A lui Garla,/ A lui Tiuga,/ Al lui Basina,/ Ionete al lui Fasiu,/ Al lui Desca,/ Roncioaica... Ai lui Patenta,/ Mitele,/ Natarau al batran/ Si astia sunt." Nea Ilie, vecinul de casa al poetului, aude poezia si intervine brusc: "Ei... da’ au murit. Roncioaica era la dial, Ionete a lu’ Fasui tot la dial. Marin asta cu poeziile lui! Sunt culese de la mama lui, mama’sa i le povestea. Da’ a fost baiat bun, nici nu ziceai ca-i ministru, nu se tinea mare ca ministru". Cel mai bine si-l aduce aminte pe Mihai al Balii, caruia poetul i-a inchinat o poezie, "era prieten cu Marin si Marin i-a facut crucea cand a murit". Plus ca nu mai e obiceiu’ ca-n poezie, sau poate, poezia-i alta: "Acu’, in lada de zestre nu mai gasesti velinta tesuta in ite multe, cu flori, cu boboci. Fata tine acu’ in sifonier plapumile, paturile si pernele, iar in lada gasesti malai si faina. Ca s-au modernizat."

TATA FLOAREA. Sorescu a scris despre Floarea asa: "Daca ne durea capul, ne duceam la Floarea". "Ma duc la Foarea, mi s-a desfacut capul". Ea zicea: "Stai sa ti-l strang eu,/ Sa ti-l masor". Te lega cu o ata la cap,/ Lua un carbune si-ti facea Patru semne pe ata.

Unul in frunte, in dreptul nasului,/ Doua la urechi si unul in ceafa pe vana gatului.

Si facea patru semne acolo...". Tata Floarea, alta floare, Vlad Floarea, asculta si iar asculta. Asculta cu bagare de seama. "Ia zi, ia zi... asa-i!", spune gatuita de nerabdare. Apoi raspunsu-i vine navalnic, i se revarsa ca apa prin teava de robinet, un pahar, va rog: "Ei! Floarea a murit da’ io cu ochii mei de la mama mea am vazut cum facea ea. Lua un ou proaspat din cuibar si-l tragea pe piept adica pe pieptu’ copilului care il durea burta. Si cand galbenusu’... nu stiu cum... Galbenusu’ ii spunea iei unde-i junghiu’ si zicea: uite aici e junghiul. Si-i trecea copilului. Sau ii facea o mamaliga si i-o punea in cap. Si la fel, ii trecea capul. Io am vazut". N-a citit cartea, nici n-ar avea cum, n-are scoala dar stie ea sigur ca "Marin" a scris "si de Veta lu’ Iedu", adica mama "lu’ Mitrea", cuscra ei. Si o spune pe un ton clevetitor, usor tainic, incluzand, parca, sssssssst!-ul soptit specific barfei si parerea-i preconceputa ca e de rau sa te regasesti in cartea despre satenii lui Sorescu. Nu sta picior peste picior, ba din contra, si le leagana usor, lasand sa i se intrevada perechile, multele perechi de ciorapi negri. E pe bancuta din fata casei si soarele bate, e cald. "Asa mamaie!"

Fratele poetului, Nicolae Sorescu, crede ca poezia in familia lor se transmite genetic

NICOLAE. Om "trecut prin amandoua razboaiele, si cand a luptat contra rusilor, si cand a fost cu ei", fratele cel mare al poetului vorbeste si arata ca un copil batran. "Pentru ca nu plang, de aia nu am riduri. Am zis ca Eminescu: ce e val, ca valul trece!". Si s-a ferit "toata viata de litera «s», adica de soare, de suparare si de soacra". Lui i-au placut "toate poeziile lu’ Marin, toate", marturiseste el apasand nabadaios pe cuvantul "toate". Si crede el ca din tata-n fiu s-a transmis harul "asta" pentru poezie: "Tatal meu, Stefan Sorescu a fost in razboi, in 1916-1917, si pentru ca il apuca pe front facutu’ de poezii, ofiterii ii spuneau poetul din transee", isi aminteste el. Cat despre lirica lui "Marin" ce sa zica: "Daca nici lautari nu mai sunt... cantau din gura, era frumos. Acu’ nu mai sunt, si nu mai sunt hore".

"E unu’ Valica a lu’ Conita care bea. Nu fura, bea banii lui, se duce la tine, la mine, face cate ceva si apoi sta doo zile si bea. Paine nu-si ia, da’ ia beutura. Si Dumitru, tot la fel bea si ala. Ete asta-i cu vecinii mei. S-a boierit lumea acu’... Aliga-aliga! Liga-liga!" - tata Floarea

Tata Maria, dictionarul de porecle

"Pai... ii stiu pe Mitrofan din Soresti, Focu’ din Soresti, Spanu din Soresti, Gogolete, Ionelete... Maria din neamu’ lui Nebunu’, asa i se spune: Maria din neamu’ lu Nebunu’. Ete astea sunt poreclele noastre de prin sat. Aia de care scrie Marin au murit" - tanti Maria

VECINII LU’ TANTI MARIA

Soarele bate, e cald. " Pai... ii stiu pe Mitrofan din Soresti, Focu’ din Soresti, Spanu din Soresti, Gogolete, Ionelete... Maria din neamu’ lui Nebunu’, asa i se spune: Maria din neamu’ lu Nebunu", turuie ultimele porecle care se regasesc in sat, tata Maria. "E unu’ Valica a lu’ Conita care bea. Nu fura, bea banii lui, se duce la tine, la mine, face cate ceva si apoi sta doo zile si bea. Paine nu-si ia, da’ ia beutura. Si Dumitru, tot la fel bea si ala. Ete asta-i cu vecinii mei. S-a boierit lumea acu’", zice tata Maria cu ochii atintiti pe puii de curca: "Aliga-aliga! Liga-liga-li!". Asa ca "bine" a facut "Marin" c-a scris ce-a scris, ca "asa era, mamaie, asa era!". Si asa e si acum. Singura suparare care o apasa e ca nu mai au "tineret" in sat. " De trei ani n-am mai avut o nunta, s-a dus si cu rugatu’ ploii, ca tinerii faceau asta. Deh! Au ramas acolo, la munca lor pe care au invatat-o!". Iar fara ei, "totul" i se pare sters si rece, asa ca o stire.

SOARELE BATE, E CALD, EA E FURIOASA

"Al naibii Marin, ne-a facut satu’ de ras! Si de-ai lui nu scrie!.. da’ de-ai lui nu spune! Ei! Asa era pe timpuri, inainte! Da’ ce, el nu se ducea sa ceara o mana de malai?". Tata Leana asculta cu ochii cat cepele poeziile lui Sorescu. Si e furioasa. Si polemizeaza cu tanti Ioana pe marginea poeziilor "paracioase" ale lui Sorescu. Tanti Ioana contraataca, face pe tamponul conciliator intre ea si spusele lui "Marin": "Eiii... ca nebun a mai fost! Da’ ce Marie, Cismaroaica nu facea ce facea?! Ca facea farmece, de-o stia tot Bulzestiul!"

"ACT DE PREZENTA"

"Liliecii" lui Sorescu nu inseamna rima, poezia lui Sorescu nu inseamna metafora, poezia lui Sorescu este pur si simplu viata. O fresca de viata: "Maica, pupa-ti-as talpile, vazusi vacile mele?" sau "mai la vale e cimitiru’ cu tufele de lilieci, du-te mama, sa vezi de unde i se trage numele cartii lu’ Marin". Si ne-am dus. Pe drum... da’ mai bine sa ne spuna poetul: "Esti sasait de gascani,/ Privit peste uluca de ochi curiosi./ Femei cu burta la gura si cu furca pe umeri/ Iti zic buna ziua,/ Fara sa te cunoasca - / In Bulzesti totul se desfasoara/ In modul cel mai normal,/ Fara surprize".
Citeşte mai multe despre:   maria ,   floarea,   daâ,   marin,   tata,   luâ,   facea,   editie de colectie,   sorescu

Serviciul de email marketing furnizat de