Al doilea an de razboi parea sa aduca noi victorii pe frontul de est pentru trupele germane si aliatii romani.
|
|
La sfarsitul lui august comandantul Armatei a 3-a Romana, generalul Petre Dumitrescu, primeste ordinul de aparare a Donului Mijlociu. Intrarea in dispozitiv s-a facut intre 12 septembrie si 1 noiembrie, realitatea din teren fiind foarte dificila. Cooperarea cu armata germana a fost precara, generalilor romani neaducandu-li-se la cunostinta datele esentiale ale operatiilor. Venirea iernii in stepa kamnuca - teritoriu arid, lipsit de vegetatie, fara surse de aprovizionare - a adus greutati suplimentare pentru trupele romane prost echipate pentru gerurile Rusiei. Maresalul Antonescu a protestat in fata comandamentului german fata de masurile gresite ale acestuia, avertizandu-l pe Hitler de pericolul unei contraofensive a rusilor din capetele de pod pe care acestia le detineau pe malul vestic al Donului.
Situatia speciala a frontului din cotul Donului ar fi impus un dispozitiv puternic cu rezerve in special motorizate si blindate, armament antitanc, lucrari de geniu de protectie. Aproape nimic din toate acestea nu existau, Armata a 3-a fiind surprinsa de atac in conditii complet defavorabile.
In al doilea razboi mondial tancurile au provocat groaza printre combatanti
|
RUPTURA. Cand rusii au inceput uraganul de foc la 19 noiembrie, trupele romano-germane au incercat cu eroism sa suplineasca lipsa mijloacelor. Presiunea de la Stalingrad cu atacuri pe Donul Mijlociu pentru a incercui armata germana si cele doua armate romanesti la cotul Donului a adus una din marile infrangeri care au schimbat cursul razboiului.
Armata romana a intampinat rezistenta sovietica pe toate fronturile
|
Loviturile puternice date de rusi au spart frontul si-au incercuit o buna parte a trupelor Armatei a 3-a. Gruparea Lascar a fost sacrificata pe campul de lupta pentru a intarzia ofensiva rusilor si a permite altor unitati sa iasa din incercuire. Romanii au pierdut in batalia de la Stalingrad circa 140-150 de mii de morti, raniti si disparuti. Armata a 4-a si Armata a 3-a au fost total scoase din lupta la 3 si respectiv 5 ianuarie 1943.
ARMATELE GERMANE SI ROMANE AFLATE IN DEFENSIVA PE TERITORIUL URSS
| |
|
MARTURII DESPRE RETRAGERE
|
Tensiunea luptelor de la Cotul Donului si din Crimeea se regaseste si in marturiile ofiterilor care au trait acele zile cumplite. Presiunea coplesitoare a Armatei Rosii nu a putut fi stavilita cu efective si mijloace de lupta reduse.
"Spre dimineata am ajuns in lunca Donului. Pretutindeni forfota, injuraturi, nechezat de cai, zgomot de motoare. Frig. Tremuram si de frig si de frica. In jurul pranzului, dupa ce am organizat observarea pentru noaptea urmatoare si modul de actiune, am cazut intr-un somn adanc, supravegheat pe rand de unul dintre noi... Gerul a inceput insa spre finalul misiunii, mai ales ca ne aflam departe de punctul stabilit si nu aveam nici un mijloc de legatura cu ai nostri. In final, am nimerit intr-o pozitie de aruncatoare de mine ale inamicului. Dupa o lupta extrem de dura, am reusit sa lichidam rezistenta." Gen (r) Marin Popescu "Ordinul de retragere din Crimeea (mai 1944 - n.r.) ne-a fost adus de catre un maior german, la cateva zile dupa respingerea ofensivei sovietice in care au suferit grele pierderi. El prevedea urmatoarele: ariegarda va fi asigurata de trupele germane; munitia de artilerie va fi detonata sau trasa in Marea de Azov; retragerea coloanelor va fi protejata de aviatie, in cazul in care aviatia sovietica va ataca; replierea se va executa prin nodul de cale ferata Djankoi, cu transport pe calea ferata de la Sevastopol. Dar ariegarda germana, cu tot echipamentul si armamentul ne-a depasit si dusa a fost." Col (r) Eugen Emil Percea |