x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Inchiderea santierului

0
Autor: Lavinia Betea 26 Sep 2005 - 00:00
Inchiderea santierului


In anul 1953, primul semn pentru romani ca Stalin murise a fost inchiderea lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra. Decizia n-a fost publicata in presa, nici macar in Monitorul Oficial. In dimineata zilei de 18 iulie 1953 muncitorii si cadrele tehnice de pe santier au fost pur si simplu trimisi la stransul recoltei din Baragan. Pentru a fi evitate orice complicatii au fost platiti cu salariile de pe santier.

Nu stim ce conversatii particulare au fost purtate mai inainte de decizia inchiderii Canalului. Si mai putin ce spunea si ce gandea Dej.

SE TEMEA DEJ? Dupa moartea lui Stalin izbucnesc miscarile muncitoresti de protest. Muncitorii din tarile Europei Centrale sunt nemultumiti ca in "regimul" instaurat in numele lor li se cere o continua crestere a volumului si productivitatii muncii, fara efectele benefice promise. La Bucuresti in acea perioada se faceau intense pregatiri pentru Festivalul Mondial al Tineretului planificat pentru luna iulie. Conducerea partidului voia sa expuna o imagine idilica a dezvoltarii socialiste a Capitalei Romaniei, dar se confrunta cu mari dificultati de aprovizionare. Se va fi temut Dej ca si romanii ar putea sa se revolte ca est-germanii, cehii si polonezii? Multimea adunata pe santierul de la Canal putea fi periculoasa pentru declansarea unei revolte. Iar Canalul, pe care nu-l dorise, inghitea bucati prea mari din economia nationala intr-o investitie care-i parea fara folos.

LA CONSTANTA. In documentele de arhiva, prima masura care anunta "noul curs economic" a fost inchiderea santierului Canalului Dunare-Marea Neagra. Vioara intai in aceasta actiune a fost Alexandru Moghioros, membru al Biroului Politic si vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Decizia este construita de asa maniera incat sa apara ca fiind pornita "de jos", nucleul central de decizie politica urmand s-o analizeze si s-o aprobe. Astfel ca, la 17 iulie 1953, la Constanta a avut loc o sedinta comuna a Comitetului regional si orasenesc de partid si a Comitetului de partid al santierului Canalului in legatura cu incetarea activitatii acestui santier.

O FALSA DEZBATERE. In deschiderea sedintei, facuta de liderul local de partid Marin Vintila, se mentioneaza discrepantele create intre dezvoltarea industriei si a agriculturii, in favoarea celei dintai. Reflexele trecutului sunt atat de puternice, incat in chiar aceasta constatare Vintila invoca "invataturile lui Stalin". "Marele Stalin, zice el, in legea descoperita a socialismului ne arata ca trebuie sa tinem cont de aceasta lege pentru a asigura oamenilor muncii o viata din ce in ce mai buna." In consecinta si abrupt, numitul Vintila "decide": "Sarcina imediata care sta in fata constructorilor Canalului este de a strange in timpul cel mai scurt si fara pierderi recolta din regiunea Constanta". Chiar de a doua zi, muncitorii si cadrele tehnice urmau a fi dispersati in noua misiune. Problema presanta pentru liderii locali este cea a asigurarii coaselor si secerilor pentru ca nici un santierist sa nu ramana fara unelte de lucru. Falsa dezbatere democratica se incheie cu consensul unamim si cu concluziile emisarului conducerii partidului, Moghioros. De maine, spune el, toata lumea va merge la stransul recoltei - sarcina care nu poate fi "amanata" (precum lucrarile Canalului) si care reprezinta o "datorie patriotica".

"AMANAREA" CANALULUI. Termenul sub care va fi prezentata neasteptata masura va fi cel de "amanare". Motivele ei: ramanerea in urma a agriculturii, dezvoltarea industriei alimentare, a bunurilor de larg consum si a constructiilor social-culturale. In vreme ce santierul e inchis iar "oamenii muncii" au fost deja dispersati la strangerea recoltei, la 21 iulie, in Bucuresti are loc sedinta CC al PMR, unde se decide… inchiderea Canalului! Sedinta este condusa de acelasi Moghioros care-i incunostiinteaza pe cei prezenti ca respectiva hotarare fusese deja luata intr-o sedinta a Biroului Politic. "Ar fi o greseala sa continuam mai departe investitii uriase in aceasta directie" - transmite Moghioros adunarii concluziile de la Constanta si mai ales ale Biroului Politic.

FARA PUBLICITATE! "Construirea Canalului a fost mandria noastra si ca sa incetam acuma lucrurile nu este asa usor", spune Gheorghe Vasilichi cu referire la ecourile si speculatiile ce vor fi facute pe plan intern si extern. Raspunsul il ofera acelasi Moghioros: "Ceea ce am discutat noi aici este o problema interna de partid. Desi tovarasii au ridicat o chestiune ca aceasta nu va ramane un secret strict intern de partid, pentru ca inainte de toate, lucratorii care au muncit acolo, intreprinderile care au muncit pentru Canal vor afla acest lucru, aceasta masura. Noi trebuie sa dam un raspuns si raspunsul nostru va fi clar si toata lumea va fi de acord cu el. Insa noi nu trebuie sa lucram cu toba, aceasta situatie nu trebuie sa fie folosita de dusmanul de clasa, desi dusmanii vor incerca acest lucru".

UNANIMITATE. Toate propunerile sunt aprobate cu unanimitatea cunoscuta. Rezultatul acestor "dezbateri democratice" este "hotararea interna" elaborata de Consiliul de Ministri al RPR si CC al PMR din… 17 iulie 1953 (inainte de "democratica" sedinta de la Constanta si inca mai inainte de dezbaterea din CC!). Conform documentului, cele doua instante de decizie ale Romaniei hotarasc: "Lucrarile Canalului Dunare-Marea Neagra vor inceta la data de 18 iulie 1953. Mijloacele financiar-materiale, utilajele si forta de munca vor fi indreptate spre alte sectoare ale economiei nationale si in primul rand spre agricultura, industria alimentara si cea producatoare de bunuri de larg consum". Se specifica, in mod expres, ca documentul are caracter intern si nu va fi publicat. Ca si cum nu si-ar fi dat, fara comentarii, acordul la acele hotarari, Ceausescu va redeschide santierul. In aceeasi maniera "democratica" a inchiderii sale: va hotari reluarea lucrarilor, apoi va "consulta" specialistii si in cele din urma va decide ca investitia va aduce mari beneficii. O eficienta decisa de vointa si planurile sale.

"NOUL CURS" AL ECONOMIEI
Ceausescu si Dej pe vremea cand cel dintai nu iesea din cuvantul "sefului"
La data mortii lui Stalin (5 martie 1953), delegatii ale tarilor comuniste, in frunte cu liderii lor, se aflau la Moscova, in sedinta Biroului Comitetului de Asistenta Economica Mutuala. Sedinta neterminata din cauza mortii lui Stalin. In Biroul Politic de la Bucuresti care urmeaza, se fac cunoscute continuturile ei ingrijoratoare: mari lipsuri in domeniul energiei electrice si termice in toate tarile comuniste, viitoare masuri de crestere a planurilor impuse de sovietici sovromurilor. Nimeni nu-si expune deocamdata opiniile, asteptand reluarea discutiilor la Moscova.

PROTEST. Nu se sting insa bocetele si manifestarile de eternizare a lui Stalin, ca mari multimi de muncitori din "citadele proletare" organizeaza miscari de protest si greve. Cele dintai sunt in mai-iunie 1953 in Cehia si la Poznan (Polonia). Miscarea izbucnita insa in iunie in Berlinul de Est s-a extins in peste 250 orase din RDG si s-a soldat cu aproximativ 500 de morti.

AUTOCRITICI. Discutarea situatiilor nou aparute datorita revendicarilor muncitoresti s-a facut, dupa traditie, la Moscova. Consecinta a acestor discutii sunt masurile care se iau in domeniul economic (printre care, in Romania, inchiderea santierului Canalului).

Stenograma discutiilor sedintei Biroul Politic al CC al PMR din 3 august 1953 pe tema "indreptarii cursului politicii noastre economice" este de un interes aparte.

Fara a se sufla vreun cuvant despre orientarile stabilite la Moscova ori miscarile de protest care le-au generat, cu referire strict la situatia Romaniei - ca si cum altul fusese pana acum la conducerea ei - Dej mentioneaza greselile: cresterea nejustificata a volumul investitiilor fata de venitul national; fortarea ritmului industrializarii; crestea continua a sarcinilor de aparare.

VINOVATI. In greselile facute, convin participantii, oamenii vor fi informati ca un mare rol au avut "deviatorii de dreapta". Nici un cuvant despre sovieticii care au impus o astfel de politica, nimic despre realitatea ca adevaratul centru de comanda al Romaniei este Kremlinul.

"NOUL CURS..." Ca si cum sedinta ar fi fost rezultatul unei bruste treziri la realitatea tarii, participantii proiecteaza schimbari importante in relatiile si mecanismele economice din Romania. Printre acestea: respectarea zilei de munca de 8 ore, lichidarea muncii voluntare, cresterea salariilor, sporirea de 2,5 ori a volumului constructiilor de locuinte, mai buna aprovizionare a populatiei cu alimente, constructii de obiective social-culturale si abandoneaza lozinca realizarii cincinalului in patru ani.

Desi discuta despre "noul curs", conducatorii decid ca nu este o notiune potrivita si raman la neutra formulare "sarcinile economice ale partidului in etapa actuala".

Pentru aceasta se decide scaderea volumul de investitii de la la 26% la 22%, iar cresterea fondului de consum de la 65% la 72% din venitul national.

Ca si cum n-ar fi facut parte din unanimitatea care a stabilit "noul curs economic", peste doar cativa ani, Ceausescu va repune in functiune vechea politica economica stalinista.

"Noul curs al politicii economice nu inseamna o noua linie in ceea ce priveste construirea socialismului; linia partidului a fost si va ramane construirea socialismului. Notiunea de curs in economie inseamna un complex de masuri. Linia partidului este clara, este justa definita intr-o serie de documente, este linia pentru care muncim s-o indeplinim" - Miron Constantinescu

LA STRANSUL RECOLTEI

In sedinta de la Constanta, Moghioros recomanda activistilor de partid sa le spuna santieristilor: "Tovarasi, trebuie sa mergem la strangerea recoltei, lucrarile Canalului pot suferi amanari si aceasta amanare poate sa fie recastigata in timpul iernii, dar in agricultura pierderea nu mai poate sa fie recastigata si acolo orice intarziere inseamna pierdere. Toata lumea trebuie sa plece la strangerea recoltei. Este o datorie patriotica a fiecarui muncitor cinstit ca sa contribuie la strangerea painii poporului, a oamenilor muncii".

PREZENT SI VIITOR LA DATA INCHIDERII SANTIERULUI

In sedinta CC al PMR din 21 iulie 1953 se decide ca termenul utilizat pentru inchiderea santierului sa fie cel de "amanare" pentru lucrarea ce urma a fi finalizata in 1956-1957. Datele privind viitorul Canalului in acel moment sunt prezentate astfel de Alexandru Moghioros: "Canalul are o suprafata de circa doua mii de hectare care va fi inca marita cu doua sau patru mii de hectare.

O parte a Canalului, vreo 8 km, in care vine deja apa printr-o mica ajustare va fi folosita pentru irigarea suprafetelor cultivate cu zarzavaturi. Iar o alta parte a unitatilor de constructie va fi folosita pentru imbunatatirea litoralului. Trebuie intarit malul Marii Negre, exista acolo de fapt o organizatie a litoralului care inca nu are mijloacele necesare. Cu unitatile sanitare la fel.

Mijloacele culturale vor fi folosite in regiunea Constanta pentru intarirea muncii culturale. Un numar de activisti de partid care au lucrat acolo vor fi lasati tot in aceasta regiune pentru intarirea organizatiilor de partid si de UTM, acelasi lucru si cu activistii sindicali".

MOR CAII DE FOAME

In prima sedinta a Biroului Politic ce-a urmat mortii lui Stalin se discuta situatia grea din tara in domeniul aprovizionarii populatiei cu alimente. Cu acest prilej se poarta acest surprinzator dialog in raport cu succesele raportate si descrise propagandistic in discursul oficial:

"Dej: Stam cu cartele si altii au terminat si va trebui sa vedem problema aceasta bine. Trebuie sa marim randamentul la hectar. Ne mor caii. Nu se pot duce caii in padure, sa-i tina pana primavara? Moghioros: Caii nu pot trai cu frunze".
Citeşte mai multe despre:   partid,   constanta,   stalin,   curs,   iulie,   şantierului,   sedinta,   editie de colectie,   inchiderea,   moghioros

Serviciul de email marketing furnizat de