Intalnirea

Georgeta Loch a scapat cu viata dintr-un bombardament, in 1944. Destinul ii programase o intalnire pe care nu avea voie s-o rateze.

Georgeta Loch este astazi doamna Tudor. Pe unde se duce nu spune niciodata cine este. La concertele domnului Tudor nu sta in sala. Il asculta din culise, din spatele scenei. Ea este ea, el este el. Daca stim cine este el, sa aflam cine este ea.

DANS FOLCLORIC. "In 1944, cand ne-au bombardat americanii, stateam pe Calea Vacaresti, in aproprierea fostului abator. A cazut casa pe noi. Era in ajunul Pastelui. Bunica facuse plamada de cozonaci si apucase sa o puna intr-un lighean, pe pat. Printr-o minune dumnezeiasca, din acoperis a ramas o bucatica, atat cat sa ne fereasca pe mine, pe sora mea, pe bunica, pe mama. Proprietarul a facut o gaura in zidul din spate, a tras cu grija cateva caramizi si a inceput sa ne scoata ca pe niste sobolani. A fost salvat si ligheanul cu cozonaci. Probabil, am scapat pentru ca aveam intalnire cu domnul Tudor." Pana la marea "confruntare", Georgeta Loch a facut dans folcloric, a intrat intr-un ansamblu care i-a asigurat biletul spre Franta, Elvetia, Italia, Germania. A devenit actrita in 1963. "Am ales Teatrul din Craiova, pentru ca era cel mai aproape de Bucuresti. Neavand tata, mort in razboi, am vrut sa nu fiu prea departe de mama. Am venit sa-mi fac stagiul la Craiova, sa stau un an, doi, trei si iata ca s-au facut 48. Pot sa spun ca sunt olteanca, cu buletin de Bucuresti." A devenit olteanca dupa barbat! "Daca n-as fi mers impreuna cu domnul Tudor la o prajitura si la un film, m-as fi intors in Bucuresti. De atunci tot mancam prajituri impreuna si vedem filme si nu ne mai saturam... Ne-am casatorit abia dupa opt ani, cand a venit copilul." Cum e traiul cu domnul Tudor? "Acum, cand actritele de varsta mea nu prea mai sunt folosite in teatru, cel putin jumatate de an sunt singura. Cand eram tineri si lucram foarte mult amandoi, aveam momente cand ne intalneam in gara, la Bucuresti. Abia atunci reuseam sa stam de vorba, vreo zece minute, pana venea trenul."

RROMUL SI TIGANCA LUI. A fost ceva de schimbat la domnul Tudor? "Nu. Are un fond prea bun, ca sa-l schimbe cineva. Eu am fost toata viata cazuta in butoiul cu melancolie. El m-a schimbat pe mine. M-a facut sa fiu mai vesela, mai deschisa cu oamenii. Daca se duce la piata sta de vorba cu oricare precupeata, cu oricare tiganca. Pardon, rroama. Imi cer scuze, dar nu stiu care e femininul cuvantului rrom. Rromul e rrom, dar femeia lui e tiganca." Cat de bine se intelege domnul cu doamna Tudor (asa cum isi spun in fata musafirilor)? "Mai sunt si incompatibilitati... Eu sunt foarte friguroasa, iar el nu suporta caldura. El e mort dupa peste, eu nu. Dar l-am invatat sa gateasca si acum si-l face singur. " Stie doamna Tudor cu cine sta in casa? "Mi-a scris doua cantece... Pai, pai, mi-e dor de ea ca nimanui/ Ca unui vechi nomad de drumul lui... Dar asta nu inseamna ca mi-a dedicat toata viata lui, toata opera lui. Trebuie sa recunoastem, n-avem incotro, e mare! Daca n-ar fi fost un sot bun, un tata minunat si un om deosebit, n-as fi avut de ce sa raman langa el. Sa stau cu el doar pentru ca lumea se ploconeste in fata lui? Numai pentru ca poetii tarii noastre il iubesc si doresc sa fie cantati de Tudor Gheorghe?"