Intre poezie si inchisoare

Autorul volumelor "Jurnal de sex" si "Poemul invectiva", Geo Bogza, a fost judecat de trei ori si inchis de doua ori pentru poemele care deranjau pudoarea, spiritul burghez, academismul si "existenta linistita" a unora.

Pentru a scrie acest articol aveam nevoie de volumul de debut al lui Geo Bogza, "Jurnal de sex", publicat in 1929, la Paris, in colectia Integral, dar cautarea prin biblioteci nu mi-a fost de nici un folos. Aceasta carte este o raritate bibliofila si doar la Biblioteca Academiei Romane se poate consulta o copie xerox a sa, dupa cum aveam sa aflu.

Atunci mi-am amintit ca Nicolae Tzone detine manuscrisele, documentele si fotografiile scriitorului cunoscut de cei mai multi mai ales ca autorul "Cartii Oltului". In plus, Nicolae Tzone este si directorul Institutului de Cercetare a Avangardei Romanesti si Europene (ICARE), prin urmare, aveam mari sperante. Am mers la tinta. Mai mult, materialul documentar pe care mi l-a oferit ar ajunge pentru a scrie un ziar intreg. Despre volumul "Jurnal de sex", Nicolae Tzone afirma ca "nu este atat celebru, cat este inconjurat de o aura foarte speciala, adusa in epoca de continutul sau in total raspar cu morala vremurilor. El nu a avut, de altfel, decat o mana de cititori, tirajul fiind foarte mic, 118 exemplare. Va inchipuiti, prin urmare, ce mare primejdie nationala putea el sa constituie, raspandirea lui fiind, practic, aproape confidentiala. Pe urma, versurile din cuprinsul sau nu aveau inca incarcatura exploziva a celuilalt volum, din 1933, «Poemul invectiva»".

TATE SI JURNAL DE SEX. Cand a scris celebrul volum, Bogza avea doar 21 de ani, traia la Bustenari, judetul Prahova, si, impreuna cu unul dintre fratii sai, Ovidiu, se ocupa de o fabrica de sifoane. Tiparea insa pe proprie cheltuiala si revista de avangarda "Urmuz", care ne dezvaluie un scriitor teribilist, plin de surprize pentru cei care nu i-au citit decat reportajele, geniale, de altfel. Directorul ICARE povesteste ca titlul cartii de debut a lui Bogza era initial "Tate", dar ca Ilarie Voronca, cel care a ingrijit editia, i-a sugerat ca ar putea fi mai prudent titlul "Jurnal de sex". Revista "Unu", pe care o sustinea si o realiza financiar Sasa Pana, unde publicau si Voronca si Bogza, anunta in numarul 12 (aprilie, 1929) ca "Va apare Tate - poeme ultrasexuale, de Geo Bogza (Colectia Integral)", dar in numarul 13, din mai, se precizeaza in aceeasi rubrica, "Vestiar": "Jurnal de sex este in realitate titlul volumului ce se va pune sub tipar peste cateva zile cu 17 poeme inedite de Geo Bogza intr-o maniera noua, constituind ciclul complect al unui erotism descompus de un bacil inca necunoscut pana azi in poezia noastra. Colectia Integral".

LAUDE SI ACUZE. In presa vremii, versurile lui Bogza au primit laude in cronici scrise de Stephan Roll, Sasa Pana, Alexandru Tudor-Miu, B. Iordan, dar si de respingere. Sub semnatura unui anume Nicodim apare in "Vremea" un articol in care se spune ca "Indecenta este primul atribut al poeziei lui Bogza". Poetul care, la doar 18 ani, scria intr-un caiet: "In mine zac latent fortele uriase ale unui poet universal", avea sa fie calificat aspru si de "divinul critic" George Calinescu, in paginile "Vietii literare" din 1929, numindu-l pe Bogza "cam nepotolit la simturi". De altfel, Calinescu nu indragea deloc avangarda, asa ca nu ne miram. Bogza insa avea sa scrie poeme contra tuturor academismelor si asteptarilor, cu toata "forta borsului national" pe care o simtea in el, de fapt, opunandu-i-se, dupa cum scria el insusi intr-un manuscris. Pentru "Poem", publicat in revista "Unu" in 1933, reluat apoi in volumul "Poemul invectica", avea sa fie condamnat si trimis in inchisoare de doua ori. Cine s-a suparat cel mai tare pe scrisul lui? Academicieni, in frunte cu Nicolae Iorga, I.Al. Bratescu-Voinesti sau Octavian Goga, care au si cerut pedepsirea "pornografului". Este edificator ce crede poetul despre scrisul sau: "Daca pornografie e sa pictezi o femeie goala intr-o pozitie lasciva, atunci «Poemul invectiva» e femeie jupuita de vie intr-o sala de disectie unde se mai gasesc si alte cadavre de femei cu maruntaiele scoase afara, cu oasele sfaramate pana la maduva".

"Doamna Bogza, Elisabeta (Geo o numea Bunty), femeia care a trait simplu si fara nici un fel de zgomot in umbra sa, i-a asigurat o discretie pe care muntele de om care era scriitorul (avea aproape doi metri inaltime) cu siguranta ca o pretuia foarte mult. S-au cunoscut la Bustenari, foarte devreme, si zaboveau in escapade adolescentine sub protectia dealului Maciucul, de deasupra asezarii intesate de sonde ca pielea unui arici de tepi. S-au iubit si in tinerete Bogza o ducea oriunde cu el, existand o multime de fotografii care le atesta existenta de cuplu si tandretea reciproca" - Nicolae Tzone

Poem

pupila e arc femeia isi stie sageata privirii efebii in trupuri goale unse cu untdelemn ingalbenesc pe plaja unde pupila e arc si femeia stiindu-si sageata privirii isi suna oasele de silex si osul obscurul os ravnit cu dintii ranjiti de ceata efebilor unsi cu untdelemn. fantomatic, superiorul vaginurilor trece in mana cu siragul de chei nu il cunosti, dar trebuie sa i te prosterni te binecuvanteaza cu un zambet, cu o descuiere; De acuma poti sa lingi virginalele porti si poti sa plangi dezamagirea dezgustului trupesc. Pe plaja coapta de soare, femeile goale incearca sa-si usuce umeda rana mostenita din scripturi; si cum masculii pierisera toti in razboaie femeile goale si inca flamande au ademenit ceata efebilor unsi cu untdelemn nemaisperand in vindecarea ranii de sub pulpe, gura lor cu dintii frumosi ca ingerii a supt din fructul cilindric si caldut, crescut pe trupul unsilor cu untdelemn, efebii de azi si din mitologie. Acesta este celebrul poem publicat in revista "Unu", in 1933

GEO BOGZA A FOST INCHIS DE DOUA ORI LA VACARESTI

Se crede ca Bogza a facut puscarie pentru volumul de debut "Jurnal de sex", dar realitatea a fost ca pentru "Poemul invectiva", cel de-al doilea volum, scos in 1930, a fost scriitorul detinut. Nicolae Tzone declara: "Geo Bogza intra in atentia autoritatilor in urma publicarii in revista Unu, numarul 22, din decembrie 1930, a poeziei «Poem», ulterior republicata in volumul «Poemul invectiva»". Desi il rugase pe Ionel Teodoreanu sa-l apere in proces, pana la urma avocat i-a fost Ionel Jianu. Dupa trei ani de proces, Tribunalul a pronuntat insa achitarea scriitorului. Bucuria a fost mare din moment ce Bogza si prietenii veniti sa-l sustina s-au fotografiat pe malul Dambovitei. Mai mult, poetul a scos carti de vizita pe care era scris doar atat: "GEO BOGZA/ ACHITAT / 28 NOEMBRIE 1932". Dar foarte curand il vom gasi pe autorul "Poemului invectiva" intre zidurile inchisorii Vacaresti. REPORTER IN INCHISOARE. In 1934, Bogza a ajuns in puscarie. Cauza a constituit-o publicarea, in 1933, a celui de-al doilea volum al sau, "Poemul invectiva. Cu amprentele digitale ale autorului". Nicolae Tzone detaliaza: "Exista deja o zona de fundal, intesata cu texte de un teribilism fatis ale sale, care-l transformasera, din punctul de vedere al situarii fata de justitie, intr-o fiinta extrem de fragila, de vulnerabila. De pomina este propozitia pe care a strecurat-o, cu cateva luni inaintea demararii procesului de care am vorbit pe larg, in paginile revistei Unu (nr. 26, iunie 1930) si care suna in felul urmator: «ACADEMICIENI, BARBIERITI-VA PE CREIER!»". Bogza este "umflat" pur si simplu de pe strada si dus la Prefectura, apoi la Tribunal. A intrebat pentru ce este acuzat si i-au pus pe masa volumasul cu coperte verzui pe care scria "Poemul invectiva". A fost trimis la Vacaresti. Geo Bogza trimite din inchisoare articole la revista Vremea, printre ele, reportajul cu titlul "Viata lui Tata Mosu", in care povesteste cu lux de amanunte atmosfera din puscarie. La trei ani dupa aceasta prima detentie, in 1937, au urmat o noua arestare si inchiderea poetului tot la Vacaresti. Motivul a fost acelasi "Poem invectiva". Nicolae Tzone povesteste din nou: "A fost, de altminteri, o intreaga campanie din partea Academiei Romane, numele forte de academicieni doritori sa izbaveasca statul romanesc de invazia asa-zisei pornografii si decadente fiind sobrul Nicolae Iorga, povestitorul I.Al. Bratescu-Voinesti si poetul national, convertit deja de ani buni la politica, Octavian Goga. Am gasit in revista lui Nicolae Iorga, Cuget clar, nr. 41 din 1937, reprodus, sub titlul «Lupta impotriva pornografiei», procesul-verbal al sedintei Academiei Romane de la 26 martie 1937. Este o capodopera de stupizenie". In timpul celor sase zile din a doua detentie la Vacaresti, poetul a trimis la ziarul la care lucra, Tempo, cateva reportaje scrise cu mult talent. Scriitorul detinut, devenit "coleg de puscarie" cu asasinul din Galati, renumitul Berila, care ucisese cu sange rece nu mai putini de sase oameni, i se confeseaza acestuia, vorbindu-i despre "iubirile" vietii sale, doamnele "Academia" si "Pornografia", ironizand fin mentalitatea lumii de pe urma careia avea de suferit.

CREZUL ARTISTIC AL POETULUI "Cred in varsta mea, in atributele fiecarei varste, in datoria intensificarii acestor atribute!/ (...)/ Cred in absurd. / Cred in perversitatea florilor, fecioarelor. / Cred in orizonturile estetice deschise de psihanaliza. / Cred intr-o finalitate cu forme inimaginabile, dar cu repercusiuni anticipat retroactive asupra sufletului contimporan. / Cred in sex. / Cred in tipete. / Cred in galosi si prezervative. / Cred in vocea stramosilor insinuata in fluxul inimii. / Cred in sabia penitei. / Cred in visuri. / Cred intr-o viziune sexuala a intregului univers viu." (Dintr-un articol semnat de Geo Bogza in revista "Unu", 12 aprilie 1929, pag. 3) A NU SE CONFUNDA MAMALIGA CU DINAMITA "«Poemul invectiva» este, fara indoiala, capodopera poeziei lui Geo Bogza. O carte unicat, cu un lirism subteran mereu proaspat, mereu viu. Cei care vor confunda lumea frusta surprinsa in geografia ei marginala din cuprinsul textelor cu ceea ce inseamna lirismul subiacent vor ajunge, inevitabil, la aceleasi concluzii cu ale lui George Calinescu. Bogza a ales cele mai dificile subiecte si a reusit sa le subordoneze poeziei, cu mijloace proprii poeziei. Cea mai buna caracterizare a sa o da chiar poetul, care gasea si doua comparatii de neuitat. In prima dintre ele ii atentiona pe cei care negau «Poemul invectiva» sa nu care cumva sa confunde «dinamita» din el cu… mamaliga. Si mai spunea ca deosebirea dintre cartea sa si pornografie e «deosebirea de substanta si de tensiune dintre fulger si o farfurie cu dulceata»", spune Nicolae Tzone. CALINESCU NU L-A APRECIAT "D. Geo Bogza sufera de priapism. Ca si Jurnalul de sex, aceasta noua culegere de poezii contine chinul si obsesia sexuala sub toate formele. (...). Incest, sadism, vitii, venerice, demente sexuale, acestea toate sunt tratate in cuvinte tari, care sunt, precum recunoaste chiar autorul, specialitatea dlui Geo Bogza. (...) Sfatuim pe tinerele fete cu pian sa nu primeasca pe d. Geo Bogza in casa." (G. Calinescu, "Viata literara", nr. 115, 1929).