x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Invataceii sunt vazuti in negru

0
Autor: Oana Vataselu 12 Sep 2005 - 00:00
Invataceii sunt vazuti in negru


LA PSIHOLOG
Care sunt opiniile romanilor in legatura cu procesul de invatamant la noi in tara? George Cojgar, psiholog la Institutul National pentru Prevenirea si Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap, desluseste opiniile romanilor ce se pot desprinde din rezultatele sondajului realizat de CURS. Pe cat este de provocator, pe atat este de responsabil sa aduci in discutie unul dintre cele mai importante domenii ale vietii, si anume educatia scolara. Despre importanta si necesitatea scolii in viata unui om s-a scris foarte mult, dar niciodata indeajuns, cat sa se spuna ca s-a gasit reteta ideala pentru o educatie perfecta.

Cu toate ca un procent foarte ridicat dintre respondenti sustin ca profesorii sunt bine pregatiti (65%), aproape jumatate (47%) considera ca invatamantul de azi comparativ cu invatamantul de dinainte de Revolutie este mai prost si doar un sfert (25%) il considera mai bun. Motivul poate fi creat de reprezentarea generala, la nivel de masa, pe care o au respondentii fata de elevi, privind atitudinea comportamentala, vestimentara, verbala, si nu rezultatele scolare care, dupa cum stim, sunt un indicator foarte important. Argumentez acest lucru prin faptul ca 72% dintre respondenti nu au copii scolari sau studenti, iar cei care au copii scolari sau studenti au raspuns in proportie de 86% ca sunt multumiti de rezultatele pe care le obtin la scoala copiii lor.

INVATAMANT MAI BUN. Este clar ca raspunsul cu privire la situatia negativa actuala a invatamantului romanesc nu este raportat la calitatea profesorilor sau la rezultatele scolare obtinute, ci la modul general cum sunt priviti tinerii. Faptul ca aproape doua treimi dintre respondenti (64%) considera ca invatamantul din Romania este mai bun sau la fel de bun ca in celelalte tari dezvoltate, si doar 18% cred ca este mai slab, intareste cu mult afirmatia prezentata mai sus.

Elevii sunt perceputi negativ in proportie de 63%, ca fiind obraznici, fara scrupule, libertini, catastrofe, lenesi, prosti, dezinteresati, delasatori si aerieni si doar 14% dintre respondenti vad elevii pozitiv, ca inteligenti, destepti si constiinciosi. Luand in calcul si dorinta introducerii uniformelor scolare in invatamantul gimnazial si liceal, se poate contura mai bine ideea unei opozitii foarte mari fata de comportamentul elevului perceput ca negativ si dorinta respondentilor de a suprima aceasta, prin disciplinarea si mai ales sanctionarea elevilor, cu ajutorul inregimentarii folosind uniforma scolara.

Procentele cele mai mari, unde aproape toti cei chestionati sunt de acord, sunt cele cu privire la rolul cararii in viata unui individ (90%), al progresului realizat in urma studiului, invatarii (93%) si dorinta parintilor ca tinerii peste 16 ani sa continue studiile (93%) decat sa-si gaseasca o slujba (3%). In formarea acestor opinii pozitive, chiar covarsitoare, a contribuit si rolul pozitiv pe care l-a jucat pregatirea scolara in experienta de viata a respondentilor - 75%. Rezultatele arata ca, in ciuda transformarilor si a rasturnarilor de valori, a "descurcarelii" romanilor de a face bani si de a-si gasi o pozitie sociala confortabila, scoala, stiinta de carte raman mijlocul principal de realizare autentica a unui individ. Este un lucru foate imbucurator si destul de optimist pentru viitor.

SAPTE ANI DE ACASA. Un prim loc in opinia celor chestionati ii au cei "sapte ani de acasa", considerandu-i hotaratori pentru viata. Se pot observa aici rolul si importanta educatiei familiale in primii ani de viata. Este adevarat ca atunci se pun bazele personalitatii noastre, insa procesul de formare, de structurare si restructurare a personalitatii continua toata viata. E posibil ca acest procent ridicat, pentru semnificatia acestei perioade, sa fie influentat si de fondul de nemultumire a adultilor fata de comportamentul tinerilor de azi, comportament creat de multe ori artificial, prin exemplele negative ce le sunt imputate tinerilor, vehiculate prin mass-media. Perioadei respective (sapte ani de acasa) ii este data o conotatie strict comportamentala. Atunci adultul spune ca e important sa ai bunul-simt de acasa, cand el nu e perceput in exterior la tinerii de azi, dar aici intervine si greutatea cu care foarte multi adulti se adapteaza noilor tendinte ale vietii sociale, inclusiv comportamentale. Pe undeva e firesc sa respingi valori, comportamente ce nu-ti sunt familiare.

"Decat un car de carte, mai bine un strop de noroc" si "multa carte inseamna multa prostie" sunt doua "mituri" cu care noi suntem familiarizati. Primul se mentine, si nu oricum, ci intr-un procent destul de ridicat (75%), iar cel de-al doilea este sustinut doar in proportie de 31%. Se pare ca norocul inca vine de undeva, iar contributia noastra de a ne construi norocul deocamdata "someaza".

19% din cei chestionati sunt inca de acord cu aplicarea pedepselor corporale/batai. Este un procent foarte mare, tinand cont de problema ridicata. Merele pe care le bati devin mai dulci pe moment, dar in timp se vor strica.

FORMATORI DE OAMENI. Cred ca timpul disciplinarii prin bataie a apus de mult. Zicala "bataia este rupta din Rai" nu mai functioneaza si nu cred ca a functionat vreodata, atat timp cat urmele bataii lasate in sufletul unui copil trec cu greu sau uneori niciodata. Invatatorul, profesorul sunt in primul rand formatori de oameni, in acceptiunea larga a cuvantului, si dupa aceea instructori si pedagogi. Elevul de clasa primara are nevoie de o scoala care sa-i ofere in primul rand un mediu unde respectul, afectiunea, increderea si libertatea sa fie manualele de baza ale acestei perioade, mai ales pentru copiii ce au cunoscut partial sau deloc aceste notiuni in mediul lor familial.

"Elevii sunt perceputi negativ in proportie de 63%, ca fiind obraznici, fara scrupule, libertini, catastrofe, lenesi, prosti, dezinteresati, delasatori si aerieni si doar 14% dintre respondenti vad elevii pozitiv, ca inteligenti, destepti si constiinciosi. Luand in calcul si dorinta introducerii uniformelor scolare in invatamantul gimnazial si liceal, se poate contura mai bine ideea unei opozitii foarte mari fata de comportamentul elevului perceput ca negativ si dorinta respondentilor de a suprima aceasta, prin disciplinarea si mai ales sanctionarea elevilor, cu ajutorul inregimentarii folosind uniforma scolara" - George Cojgar, psiholog

"Analisti moderni ai actului de educatie au ajuns la concluzii radicale, considerand ca scoala, ca institutie, este rigida, pietrificata, imposibil de racordat la exigentele noilor evolutii din societate. Ea este raspunzatoare de «relele» sociale, cultivand in mod daunator: mitul valorilor institutionalizate, invatand oamenii sa devina clientii obedienti ai altor institutii; mitul progresului etern, stimuland tineretul sa consume informatii care costa, sporind preturile educatiei. Desi multe concluzii ale specialistilor in educatie sunt nu tocmai optimiste, nu trebuie «descolarizata» societatea, ci reorganizata scoala" - George Cojgar, psiholog

SCOALA, CA INSTITUTIE, ESTE RIGIDA, PIETRIFICATA...
Analisti moderni ai actului de educatie au ajuns la concluzii radicale, considerand ca scoala, ca institutie, este rigida, pietrificata, imposibil de racordat la exigentele noilor evolutii din societate. Ea este raspunzatoare de "relele" sociale, cultivand in mod daunator mitul valorilor institutionalizate, invatand oamenii sa devina clientii obedienti ai altor institutii; mitul progresului etern, stimuland tineretul sa consume informatii care costa, sporind preturile educatiei. Desi multe concluzii ale specialistilor in educatie sunt nu tocmai optimiste, nu trebuie "descolarizata" societatea, ci reorganizata scoala si diversificate functiile ei, atat la nivelul continuturilor transmise, cat si la nivelul resurselor umane.

STRATEGIA DE LA LISABONA. Exista la ora actuala directii, intentii in vederea reformarii invatamantului la toate nivelurile. Nu mai este o noutate faptul ca sistemul de invatamant romanesc superior urmeaza cursul firesc de schimbare si adaptare la sistemul de invatamant european atat la nivel de organizare, cat si la nivel de conceptie, de viziune, conforma cu Strategia de la Lisabona elaborata de Consiliul European in martie 2000. Strategia de la Lisabona, alaturi de obiectivele fixate ce trebuie atinse pana in 2010, urmareste imbunatatirea competitivitatii intr-o societate bazata pe cunoastere. Deja prin aceasta strategie suntem obligati sa gandim si sa actionam in baza unor standarde si orientari europene privind asigurarea calitatii in cadrul invatamantului romanesc. Asta inseamna a ne familiariza si opera cu anumite concepte ce tin de managementul calitatii, competitivitate, capacitate institutionala, eficacitate educationala, indicatori de performanta, inovare, diversificarea si specializarea cunoasterii etc.

EDUCATI PENTRU A EDUCA. Cand viata sociala se afla intr-un proces dinamic, de continua schimbare, startul trebuie dat de sistemul de invatamant. El este producatorul de valori si totodata beneficiarul. E necesar ca invatamantul sa-si contureze mai clar pozitia de orientare a societatii in care traim. Dar toate acestea se realizeaza numai cu si prin oameni, prin aceia care doresc sa dea un exemplu de reusita in viata, la toate nivelurile, aceia care sunt educati pentru a educa si care simt nevoia de a deveni creatori de destine, facand din aceasta scopul vietii lor.

Rolul scolii nu trebuie minimalizat, tocmai pentru ca educatia scolara are in sine o semnificatie psihologica, intrucat sensibilizeaza elevul, il motiveaza si ii determina o anumita atitudine fata de el si fata de ceilalti.

Pentru anumiti elevi, cei sapte ani de acasa se consolideaza aici, iar pentru altii acestia sunt restructurati sau, mai mult, abia aici se nasc, incercand sa recupereze nu ce s-a pierdut, ci ce nu s-a construit. E necesar ca scoala sa se adreseze atat tuturor elevilor, cat si fiecaruia in parte, mai ales la ciclul primar. Conform principiilor de normalizare, sanse egale, participare deplina, portile scolii de masa trebuie sa fie deschise in aceeasi masura si pentru persoanele cu dizabilitati, indiferent de tipul si de gradul acestora, pentru ca dreptul la participare este nelimitat.

Participarea deplina la mediul scolar si social, fara bariere, creeaza premisele unei dezvoltari normale si a integrarii sociale. Nu exista o metoda mai buna de socializare si integrare decat prin si printre oameni. De aceea rolul scolii este determinant pentru toate persoanele, indiferent de situatia lor.

PSIHOLOGUL. Exista tendinta ca scoala sa-l puna pe copil in situatii placute, cateodata chiar artificial, considerand ca intr-o astfel de situatie el se poate comporta mai satisfacator, insa, cu toate avantajele acestei abordari, e bine ca scoala moderna sa educe si sa antreneze copilul si in pastrarea echilibrului atunci cand apar situatii neplacute, si stiu din experienta ca ele sunt inevitabile. Este cunoscuta complexitatea relatiilor ce se formeaza, pe de o parte, in cadrul familial, scolar si social al fiecarui elev si, pe de alta parte, rolul relatiilor dintre aceste cadre. Impactul poate fi pozitiv sau negativ, in functie de cum percep elevii efectul acestor relatii, de aceea rolul psihologului in scoala este mai mult decat necesar. Nu insistam pe impresionantele si debordantele procese de dezvoltare psihice si relationale, fascinatia, curajul si fanteziile creatoare ce le urmaresc, in toata aceasta minunata perioada a vietii, varsta pubertatii si a adolescentei. Trecem cu o oarecare melancolie spre pasul alegerii mature a drumului pe care hotarasti sa ti-l construiesti prin forta si prin responsabilitate proprie, studiile superioare. Pentru o informare, indrumare si mai tarziu o formare corecta, e necesar ca invatamantul superior sa iasa in intampinarea celor ce, din diferite motive, au ales drumul ce-i poate conduce la realizarea visurilor lor.
Citeşte mai multe despre:   scoala,   invăţămăntul,   viata,   rolul,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de