x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iris, o iubire fara sfarsit

0
Autor: Catalina Iancu 13 Mar 2006 - 00:00
Iris, o iubire fara sfarsit


CEI CE VOR FI
"Incepi cu «A fost odata»/ Povesti ce poate s-au mai spus"… Nu ne vom satura niciodata de muzica sau de povestile lor. Fiindca ne-au daruit o "Floare de Iris".

Salile erau arhipline. Fanii ii aclamau in picioare. Le stiau versurile pe dinafara. Umbla vorba, inainte de Revolutie, ca Iris isi isterizeaza fanii in asa masura, incat ii aduce in pragul sinuciderii colective. De isterizat se isterizau, intr-adevar, dar n-aveau de gand sa-si puna capat zilelor. Fiindca nici nu se termina bine show-ul, iar admiratorii intrebau cand va fi viitorul concert.

A FOST ODATA. In 1977, in plina iarna, Nelu Dumitrescu s-a intalnit cu Nutu Olteanu si cu Emil Lichinteanu, care i-au zis ca fac o trupa si i-au propus sa cante cu ei. Cel care a deschis usa Iris-ului se numeste Aurel Gherghel. "Ne-a introdus intr-un spectacol la Polivalenta. Am cantat doar trei piese, dar sala s-a ridicat in picioare si a strigat «Iris!». In acel moment s-a stiut ca exista o trupa de baieti, cam toti in varsta de vreo 18 ani. Chiar de-a doua zi ne-au chemat sa inregistram piese la radio. Apoi la televiziune. Au inceput sa curga concertele", ne-a declarat Nelu Dumitrescu.

Buna seara, prieteni! In Iris a venit Cristi Minculescuuuuuuu! La 7 ianuarie 1980, chiar de ziua lui Nelu. Isi aminteste de parc-a fost ieri. "Am dat o proba si am ramas. Peste cateva saptamani am avut primul concert." Venea din trupa Harap-Alb si canta mai mult pe la petreceri. Spre disperarea parintilor, a renuntat la Facultatea de Constructii. "M-as fi lasat oricum. Nu eram facut pentru inginerie. A fost mare deranj in familia mea din cauza asta."

INTERZISI. Erau in plina glorie, dar pericolul plutea in aer, caci Iris strangea prea multa lume pe stadioane si era considerata un "pericol". "Unii au renuntat din motive obiective sau subiective, altii n-au rezistat presiunii, haituielii si cenzurii si au fugit din tara. In astfel de momente te agati de orice. Iris s-a agatat de public", ne-a declarat Cristi. Asadar, Iris a ales sa ramana. Dar erau cu sabia lui Damocles deasupra capului. Au fost interzisi de trei ori. In primele doua randuri au scapat. "Primele doua au fost ca niste semnale de alarma. Stiam ca daca vine si a treia, va fi ultima." In 1988, inevitabilul s-a produs. Membrii trupei au fost avertizati ca li se pregateste interdictia definitiva, tocmai de aceea au compus "Floare de Iris", melodia care a devenit imnul trupei. "Daca noi nu vom mai fi/ Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris!"

Cristi Minculescu n-ar spune nici sa-l pici cu ceara cine le-a purtat sambetele. "Nu mai conteaza, nici macar nu le purtam ranchiuna celor care ne-au facut rau." "Prietenii" insa il arata cu degetul pe Mihai Tatulici, pe atunci angajat al UTC. Acesta ar fi scris, se pare, ceva despre o sala devastata si sugera interzicerea rockului. Iar autoritatile atata asteptau. Noroc c-a venit Revolutia!

Ce mai freamat, ce mai zbucium la concertele Iris! Au cantat in cluburi, in sali de sport, in teatre, in camine culturale, pe stadioane arhipline cu Cenaclul Flacara. Aveau peste 180 de concerte pe an. Prin ’86 au avut un turneu prin Valea Jiului: Anina, Uricani, Lupeni. Au cantat chiar si in comuna Pui din judetul Hunedoara, la Caminul Cultural! S-a strans o multime de spectatori. O intamplare de pomina au trait la Hateg.

"Ni s-a stricat masina pe drum si n-am putut s-o reparam decat dupa cateva ore. Credeam ca lumea a plecat de mult, dar nimeni nu s-a miscat din sala. Concertul a inceput dupa ora 2:00 noaptea si-a tinut pan’ la 5:00 dimineata. De la concert oamenii au plecat direct la serviciu. A fost extraordinar! Absolut emotionant", povestesc Iris-ii.

COVOR DE FLORI. "Buna seara, prieteni!" Este introducerea pe care o auzim, invariabil, la fiecare concert. "Buna seara, Sinaia!" sau "Buna seara, Mamaia!", chiar si "Buna seara, Dalga", daca ar canta acolo. Odata insa, cand au cantat in Lehliu, Cristi a salutat publicul cu: "Buna seara, Lehliu gara!", fiindca acestea au fost primele cuvinte pe care le-a vazut la intrarea in localitate. Circula si o gluma printre artisti: singura localitate in care Cristi spune doar "Buna seara prieteni!" este Baicoi. Acum cativa ani au avut un spectacol unde se agata harta-n cui. La Radauti. "Nu stiam pe unde sa iesim din scena sa nu calcam pe flori. Se facuse un covor gros de-o palma cu flori pe care le aruncau spectatorii", ne-a povestit Doru. "Nu pot sa uit, la una dintre aniversarile noastre, erau oameni care nu mai aveau loc in sala. S-au cocotat pe schelele de metal din apropiere de scena. Chiar mi-era frica sa nu cada vreunul de-acolo", marturiseste Valter. Chiar daca nu va vine sa credeti, toti au simtul umorului. Cristi e o enciclopedie de bancuri si nimeni n-a scapat de pacaleli. "Odata, dar asta n-a fost o gluma - ne-a povestit Doru - ne aflam intr-un turneu in Italia. Eu aveam cheia de la vila. Dintr-o data mi s-a facut rau. Colegii nu stiau ca sunt in casa, au crezut ca am plecat la un chef. S-au dus si-au dormit la niste prieteni, la vreo 20 de kilometri distanta. Dar eu eram in camera si nu mai puteam de rau. Mancasem picioare de broasca si nu mi-au priit." Mai au putin si vor implini 30 de ani. De activitate. Povestea continua.

In 1983, Iris umplea stadioanele
Relaxare inainte de concert, 1987

"Cu exceptia unui an in Totusi si altul in Voltaj, am cantat numai in Iris. Mergeam la concerte cu Phoenix, Rosu si Negru, Sfinx. Nu vazusem nicioata Iris. Veneam din Craiova si vorbeam olteneste, iar baietii faceau glume pe seama mea. Am renuntat la facultate, oricum n-as fi fost un inginer bun. Nu-mi plac stiintele exacte. Dupa ani si ani, regretata mama m-a inteles, dar la vremea respectiva a fost mare deranj in familie. Asa era pe-atunci" - Cristi Minculescu, Iris

"La inceput puteam sa bat doar vreo doua ritmuri, dar am repetat cu Nutu si Emil un an intreg, zi de zi, de la trei dupa-amiaza si pana la zece seara. Studiam de pe un magnetofon. Mai tarziu a inceput balul! Cantam rock, nu puteai sa-i tii pe spectatori pe scaun si sa aplaude ca la teatru. Era nebunie! Un moment extrem de dificil pentru noi a fost atunci cand ne-au ars instrumentele. A fost o grea pierdere" - Nelu Dumitrescu, Iris

IRIS MAXIMA SI BEST OF

Prin trupa au mai trecut Lucian Chivu, Sorin Chifiriuc, Florin Ochescu, Marty Popescu, Anton Hasias, Nikki Dinescu, Nutu Olteanu si Adrian Ilie. Iris inseamna acum Nelu Dumitrescu (singurul dintre membrii fondatori), Cristi Minculescu, Valter Popa, Doru Borobeica si Relu Marin. Au lansat nu mai putin de 14 albume: 1988 - Iris III - Nu te opri, 1990 - Iris IV, 1993 - Iris 1993, The best of Iris, 1996 - Luna plina, 1997 - Iris 20 de ani, 1998 - Mirage, 1999 - De vei pleca, 2000 - Iris 2000, Athenaeum 2002 - Da, da, eu stiu, Matase alba, 2003 - Iris 4Motion, 2005 - Iris Maxima.

CRISTI MINCULESCU NU SE DECOLOREAZA LA SPALAT

In urma cu doi ani, la Mamaia, Cristi Minculescu a stat de vorba cu fanii in spatele scenei. Le-a dat autografe. Toti aveau tricouri cu Iris. "Nu ies la spalat?" "Nu, ca te spalam cu grija", au zis fanii. Toamna trecuta, la Sinaia, Cristi & Co. au umplut Parcul Ghica. Fanii ii adora, fiindca Iris n-a pacalit niciodata publicul. Printre admiratorii lor circula o poveste despre cativa fani care au mers la atatea concerte si a luat atatea autografe, incat trupa s-a obisnuit cu ei. Cica unul dintre tineri a mers intr-o iarna, pe un frig de crapau pietrele, cu personalul, la toate spectacolele din turneul respectiv. La ultimul show nu mai avea bani decat de tren. Cristi i-a propus sa mearga cu microbuzul lor. Au mers la o pizza, la un hotel. Pe drum, a ascultat atatea bancuri spuse de Cristi ca era sa lesine de ras. Sau poate de emotie, cine stie... Dar l-a emotionat pana la lacrimi cand, la una dintre aniversarile Iris, pe ecran a aparut si o poza cu el si cu Cristi, fotografie pe care baiatul i-o facuse cadou idolului sau de ziua lui.

CEL MAI FRUMOS CADOU

Peste 7.000 de oameni au fost prezenti la Sala Polivalenta cand Iris si-a lansat albumul "Iris Maxima". Acesta este un omagiu adus Universitatii Maxima, dar si regretatului Ioan Chirila. Cristi a primit inaintea concertului din partea Universitatii Craiova si a cotidianului Editie Speciala "cel mai frumos cadou": tricoul Universitatii Craiova cu numarul 10 si inscriptionat pe spate "MINCULESCU": "Nu pot sa cred, ma bucur enorm. Va multumesc din suflet!", a spus Cristi, iar baiatul lui, Florin, a confirmat: "Nu l-am mai vazut de mult atat de emotionat pe tatal meu!".
Citeşte mai multe despre:   cristi,   iris,   seară,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de