x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iubit de public

0
Autor: Daniela Cârlea Şontică 22 Mai 2006 - 00:00
Iubit de public


"GENUL" LUI, SLAGARUL
Drumurile lui Dan Spataru, toate, s-au intalnit in ’72 cu ale Sidei, cea care i-a devenit sotie. Doamna Spataru deapana cateva amintiri placute din cariera si viata celui care i-a fost sot.

In viata unui artist sunt importante nu doar marile personalitati pe care le intalneste, care ii influenteaza cariera, ci si oamenii care fac posibila din punct de vedere uman ascensiunea sa, prin suportul lor sufletesc. "Drumurile noastre poate/Se vor intalni vreodata?"… Cine nu cunoaste aceste versuri simple, cu o melodie deosebit de cantabila, ajunsa mare slagar? Drumurile lui Dan si ale Sidei s-au intersectat in 1972 la un spectacol la Constanta, pe cand el facea un turneu prin tara, iar Sida era balerina a Teatrului Fantasio din portul de la Marea Neagra. Sida Spataru a rememorat pentru noi cate ceva despre felul de a fi al fostului sot, atat ca artist, cat si ca om. "El nu canta daca nu putea sa faca din acea bucata muzicala un slagar. Avea acest simt, vedea partitura piesei si aprecia daca scoate din ea un slagar sau nu. A avut o suta si ceva de piese si toate au fost slagare, n-a avut o melodie in interpretare care sa nu fie foarte cantata si apreciata. Cand nu simtea melodia, le spunea compozitorilor: «Domnule, daca piesa asta ti-o cant eu, o stric!». Au fost destui care voiau sa-i scrie piese, dar nici unul n-a fost ca Temistocle Popa, care i-a cunoscut viata", spune Sida Spataru.

MAICUTA. Temistocle Popa stia ca Dan Spataru a ramas orfan de mama de la 12 ani. Asa i-a scris piesa "Maicuta mea", care a fost un succes. Stia ca a tinut enorm la mama lui, ii povestise si l-a inspirat. Pe de alta parte, si el se gandea mult la mama lui, care nu mai era. Compozitorul scrie in cartea "Trecerea fanfara militara…": "Chiar in ziua intalnirii mele cu Sorin Georgescu (regizor - n.r.) m-am apucat, impreuna cu Eugen Mirea, sa compun pentru Dan Spataru cantecul «Maicuta mea», a carui tema o coceam de mult. (…) Dar cand i-am prezentat cantecul lui Dan Spataru, acesta s-a codit. Ideea, mi-a spus, ii placea, ii placeau titlul si cuvintele, dar melodia i se parea prea incarcata. Nu era, mi-a marturisit, «genul» lui". Pana la urma, Dan Spataru s-a prins in mreaja cantecului, care a fost un succes imens. Acelasi compozitor, autor al celebrei melodii ce evoca trecerea fanfarei, istoriceste: "Cand i-am prezentat compozitia lui Dan Spataru, acesta a sarit in sus, convins din primul moment, la fel ca mine, de inevitabilul ei succes".

PUBLICUL. Am vrut sa stim ce premiu l-a bucurat cel mai mult pe Dan Spataru, caci a avut parte de multe in cariera sa. Sida Spataru afirma: "A luat tot felul de premii, dar el s-a bucurat pentru premiul publicului. Publicul nu poate fi mintit. Este o bucurie a solistilor cand publicul ii rasplateste asa. Nu trebuie sa ai voce nemaipomenita, trebuie sa transmiti din primul pana in ultimul rand ceva din trairea ta, altfel, publicul nu te simte alaturi. La el cred ca a fost un har de la Dumnezeu sa fie asa de iubit de public. Nu era cea mai buna voce masculina a timpului sau, cum era Aurelian Andreescu, dar Dan avea priza mai mare la public. Dan a iubit mult ce facea, el mergea cu doua ore inainte la spectacol, sa controleze tot, chiar daca nu se canta cu orchestra". Despre Dan Spataru ca om, sotia lui spune: "A avut numai prieteni, eu nu stiu sa fi avut si dusmani. In atatia ani de cariera artistica nu l-am auzit o data sa se fi certat cu cineva. A fost bun cu toata lumea, incepand cu omul cel mai simplu cu care lucra pana la colegi si compozitori. "

CEA MAI FRUMOASA AMINTIRE
Sida Spataru (foto) relateaza cea mai frumoasa amintire care i-a ramas in suflet de la fostul ei sot, Dan Spataru, pentru noi interpretul atator melodii de succes: "A fost dupa acel turneu cand ne-am cunoscut, la Constanta. Eu nu eram hotarata: sa ma casatoresc, sa raman cu Dan? Nu stiam ce sa fac… Ma gandeam ca a fost o relatie, dar el o sa plece la Bucuresti, in timp ce eu ramaneam la Constanta. Cand s-a terminat turneul, mi-a spus: «Eu ma intorc la Constanta peste trei zile si raman numai daca vrei sa ne casatorim». Si mi-a dat timp de gandire trei zile, dupa care s-a reintors la Constanta si primul lucru pe care l-a facut a fost sa-mi dea telefon si sa vorbim despre viitorul nostru. Daca nu voiam sa ne casatorim, nici nu mai trecea pe la teatru, mi-a spus. Si raspunsul meu a fost «Da». Si ne-am casatorit. Aceasta amintire mi-a ramas drept ceva foarte deosebit din viata noastra. Pe urma a venit copilul, pe care si l-a dorit foarte mult, fata noastra, Dana".
Citeşte mai multe despre:   spătaru,   editie de colectie,   dan

Serviciul de email marketing furnizat de