x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lagare de bebelusi

0
13 Feb 2005 - 00:00

LeagAnele pentru copii
In leaganele de copii, bebelusii mureau cu sutele. Erau imbracati in haine ude si li se faceau injectii cu acelasi ac.

ALEX NEDEA

"Acesta este Treistrei-Biluta", zice medicul pediatru Sanda Gancevici, aratand o poza color cu un copil blond, institutionalizat prin 1980. "Ii ziceam asa pentru ca pe vremea aceea copiii din leagan primeau nume cam dupa un an. Asa ca ii strigam dupa numerele cu care veneau aici din maternitate." Gancevici e angajata a Leaganului nr. 1 din Bucuresti din 1979. Sta la biroul ei si scoate, rand pe rand, dintr-o cutie de carton, fotografii cu zeci de copii institutionalizati pe vremea lui Ceausescu. Ne arata o poza cu o fetita mulatra, fata unei studente de culoare care nu o putea creste. Pe fetita negresa, cei de la leagan o botezasera Marghioala. Urmeaza o fotografie cu o fata numai zambet: Virgil, alt baiat abandonat. A fost unul dintre cei mai destepti baieti pe care i-a dat leaganul. Cand venea SANEPID-ul in control, baga capul pe usa cabinetului medicilor si striga cat putea "Fetelooor! Sa-ni-pi-duuu’!". O rupea si in frantuzeste pustiul de trei anisori. Zicea: "Paltonasu - lu manto!". Rand pe rand, din cutia de carton a doctoritei ies povesti despre copii. Unele, amintiri de cosmar.

STRANGULARE. Bebelusi tinuti in haine ude, micuti gasiti morti pentru ca tanti supraveghetor nu a catadicsit sa-si arunce un ochi si la patutul lui, mancare cu care mureai de foame sunt lucruri care au existat pe vremea comunismului in Leaganul nr. 1 din Bucuresti. Opt sute de micuti ajunsesera la un moment dat aici in ultimii ani ai lui Ceausescu. Medicii care au lucrat in institutie in acea vreme isi amintesc ca numarau si o suta de decesuri pe an. Asta ar insemna, in medie, ca aproximativ un copil din sase isi dadea duhul. "Mureau foarte multi din cauza bolilor respiratorii. Hainele spalate nu aveau timp sa se usuce si copiii erau imbracati cu ele ude", spune Sanda Gancevici. Daca nu mureau de boala, decedau din cauza neatentiei ingrijitoarelor. Este cazul unui bebelus gasit spanzurat in pat. O supraveghetoare i-a legat o jucarie cu ata deasupra capului. "Era tarlaua de copii atat de mare, incat nu aveai cum sa ii supraveghezi pe toti. Statea cate un ingrijitor la 20 de copii." Multe din ingrijitoarele din centrul de plasament nu aveau calificare, veneau de la Politehnica sau de la Agronomie. Si amatoarele trebuiau sa faca injectii! "Imaginati-va ce se mai pricepeau si ce bine stiau ele, ca nu trebuie sa faci la mai multi bebelusi cu un singur ac. Asa s-a transmis la unii hepatita sau poate chiar HIV", crede medicul pediatru. O alta parte insemnata dintre cei care mureau o reprezetau malformatii genetic. "Venise la un moment dat un nou-nascut care nu avea creier, si in loc de calota craniana avea o pielita. A trait trei luni."

MANCARE EUROPEANA. Programul din leagan era ca la o cazarma militara. Orele trebuiau respectate fara nici o abatere. La ora cinci dimineata se facea desteptarea si pentru copiii de doua saptamani si pentru cei de 3 ani. Era interzis sa scoti copiii la plimbare. Mai ieseau in curte, la aer, cand era vreme frumoasa. Si atunci cele trei femei care erau pe tura ii aduceau in brate pe toti, cate trei-patru deodata, cati apucau. Se facea o padure de sute de pitici in curtea leaganului.

"Nu aveai voie multe si copiii aveau multe nevoi", conchide Gancevici. La inceputul anilor ’80 strainii au inceput sa se cam foiasca prin Leaganul nr. 1 - se mai deschisese nitel surubul la adoptiile internationale, care si acelea erau aprobate doar prin decrete prezidentiale. Asa se face ca zeci de europeni au venit in Romania, la leagan, pentru a-si vizita posibilul copil adoptiv. Si cu ei aduceau geamantanele pline cu mancare, dulciuri, care mai potoleau foamea bebelusilor. Si parca i se parea personalului ca mancarea europeana ii facea pe copii sa creasca aproape instantaneu: "Ne laudam apoi la raportul de garda ca, «Uite, mie mi-au crescut bebelusii saptamana asta ca niste cozonaci»".

Intr-un an mureau si o suta. Sufereau foarte des de boli respiratorii, pentru ca ingrijitoarele ii imbracau cu haine ude. Sau se intampla sa mai gasesti unul spanzurat de o jucarie legata de pat. Erau prea multi copii si personal putin. Nu te puteai ocupa de toti - Sanda Gancevici, medic pediatru la un leagan de copii
Citeşte mai multe despre:   copii,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de