x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lectia de eros a lui Brumaru

0
Autor: Roxana Roseti 10 Oct 2005 - 00:00
Lectia de eros a lui Brumaru


VOLUPTATEA CUVINTELOR
In poezia lui - spune criticul Alexandru Calinescu - erotizeaza si obiectele din jur, integrandu-le in lumea fantasmelor sale. Unii ar spune: "Blasfemie!". "Obscenitate!" ar striga altii. La Emil Brumaru, considerat astazi unul dintre marii poeti romani si maestrul incontestabil al liricii erotice din Romania, ingenuncherea femeii, a barbatului, unul in fata altuia, descoperindu-si simturile pana la lesin, nu e obscenitate.

Am facut nepermis de tarziu cunostinta cu poezia lui Emil Brumaru. S-a intamplat dintr-o data, cand am constatat ca obsesia mea pentru fluturi si pisici poate fi satisfacuta numai de metaforele lui. Dar, dintr-o data, de la "fluturele de dulap cu parfum de crin" si "de unde-si iau motanii scortisoara" am ajuns la "Si chiar o sa mugi/Cu fermoarul stricat/La blugi!" si la "Oh, tu te-ai fute si cu ochii"...

Ii trimit pe mail lui Brumaru cateva intrebari pe care le intitulez, pompos, "Intrebari pentru «Hobbitul»". Stiam, marsava de mine, ca ii place sa isi spuna asa.

PRIMUL PRELUDIU. Ma suna imediat. "Cum sa raspund eu la toate astea?" Si ia fiecare intrebare la rand. Prima: "Sunteti considerat maestrul liricii erotice din Romania. Cine sunteti dumneavoastra, domnule Brumaru? Va pun aceasta intrebare, care poate parea nelalocul ei, deoarece unii dintre cititorii nostri nu va cunosc sau nu va cunosc indeajuns, si cred ca o mica autobiografie nu strica". "Adica vrei sa-mi fac autobiografia?", ma intreaba cu voce ironic-revoltata. Brusc ii inteleg revolta. A se prezenta celor care nu il cunosc ar insemna sa se justifice. Sa-si justifice bucile, tatele din poeziile sale, dar si fluturii, si motanii. Sa spuna: "Stiti, eu fur un lob de ureche, o farama de sfarc si o bucatica de subsoara de la fiecare femeie. Va deranjeaza? Stiti, de fapt eu nu fac altceva decat sa va arat adevarul. Va supara?".

Alta intrebare la rand: "Poemele din «Infernala Comedie» (volum aparut la Editura Brumar, in 2005, ce poarta o manseta rosie pe care scrie: "18. Aceasta carte contine texte si ilustratii erotice explicite") surprinde prin lipsa tabuurilor. Cum v-a venit ideea sa treceti un anumit prag? Toti poetii «seriosi» canta frumusetea iubitei, chipul iubitei etc., dar nimeni nu canta «pasarica» iubitei! Dorul de «floarea» iubitei e o chestie mult mai reala, autentica?". "Hai ca esti o figura! Auzi: «pasarica» iubitei. Pai nu puteai sa-i spui pe nume, pizda? Si auzi - «floarea» iubitei, desi, mda, suna frumos. Normal ca e o chestie autentica."

AL DOILEA PRELUDIU. "Se poate vorbi despre o cruzime brumareasca?" "Da". Scurt si la obiect. Emil Brumaru nu a scris niciodata de florile marului. A scris cel putin pentru o femeie sau pentru mai multe deodata, carora le trimitea apoi, la toate in acelasi timp, poeziile! Ceea ce, dupa cum spunea el odata, nu e cinic: e brumaresc.

Intrebarile curg in continuare: "Ce e permis si ce nu e permis in limbajul poetic? Unde e limita intre vulgar si nonvulgar? Considerati ca acum, in Romania, are loc o explozie de literatura erotica? Se defuleaza literatura romana?" "Offf, ce intrebari. O sa vad cum raspund la ele." Abia mai tarziu ii inteleg oftatul, cand citesc o declaratie a lui ce suna asa: "Cand intrebarea e ingrozitor de savanta nu stiu ce sa raspund". Ce greseala: l-am incorsetat in intrebari. Memoria mi-aduce iar pe tava o declaratie de-a lui: "Nu eu sunt marele pericol pornograficesc in Romania!".

"«Cam am vocatia singuratatii», spuneati intr-un interviu. Cum vine asta?." "Tu cati ani ai?", ma intreaba. Brusc, ma simt dezbracata in fata telefonului, rochia mea cu fluturi mov si sutienul cu pisici roz s-au facut ferfenita, iar la celalalt capat al firului nu este Fat-Frumos, ci un barbat batran, dar genial. "34", ii raspund. "Si nu te-ai simtit niciodata singura?" "Nu", ii spun eu razand. "Pai atunci ai nevoie de psihiatru". Ce tampita sunt! Am bravat cand i-am spus ca nu cunosc singuratatea. Are dreptate. Cine nu se simte singur are nevoie de psihiatru. Poti sa fii inconjurat de familie, prieteni, rude si sa simti singuratatea cum iti iese prin fiecare por. "Cate tipuri de femei credeti ca exista?" "La asta ce vrei sa-ti raspund: ca sunt femei romantice, femei cu sani mari, femei cu un cur bombat? De exemplu, imi place de ma prapadesc de Nicoleta Luciu, mor dupa fundul si sanii ei. Ce clasificare vrei? Stii ca si femeile gravide au frumusetea lor? Hai ca prea esti data-n fluturi..."

AL TREILEA PRELUDIU. Isteria intrebarilor nu s-a incheiat. "De ce aveti, intr-o poezie, un personaj, femeie cu trei tate?" (nu-i mai spun ca am uitat poezia). Imi raspunde, gentleman: "Fa-ti rost de Opera poetica, Editura Cartier, vol. I-III, editia a II-a revazuta si mult adaugita, 2005. Acolo, in volumul II, sunt incluse si poemele din «Infernala comedie»... Vei vedea ca femeile au trei sani, nu tate (desi imi place chestia!) si neaparat lindic - nu stiu cum sa iti explic ca sa pricepi... banuiesc ca-i ca la iepi!". Nu l-am citit cu atentie pe Brumaru... "S-a spus ca in poezia dvs. poti gasi un fel de obscenitate care devine aproape religioasa. Cum vine asta?" "Cum poate deveni «obscenitatea» o religie? Dar eu nu vad nimic obscen in asta, in absolut tot ce se poate intampla intre un barbat si o femeie... in ingenuncherea lor, unul in fata altuia, descoperindu-si simturile pana la lesin si isterie frageda... pana la luxura si delir..."

"Afirmati candva ca un interviu presupune un soi de complicitate afectuoasa intre cel care intreaba si cel «interogat». Dar cand cel care intervieveaza este femeie?" "Acu ce vrei, sa iti fac complimente?" Curiozitatea mea bolnava de vina de a fi femeie m-a impins sa-i pun intrebarea. "Si ce, daca este femeie, vrei sa stii daca ma uit la decolteu, la picioare... Ma uit." A intuit capcana, ca vreau sa aflu cum se comporta in prezenta femeilor care vor sa-i stie si ele, culmea, biografia!

PUNCTUL G. "Ce parere au avut femeile din viata dvs. despre poeziile dvs.?" Peste intrebarea asta trece discret. Parca imi spune tacit: "De ce ma zgandari?". Doar anul trecut Ziarul de Iasi a atins acest punct sensibil. Tamara, a doua sotie, a fost cea care, timp de mai multi ani, i-a suportat fantasmele, totul... Despartirea s-a produs in 2002. "Tamara era buna, poate, nu de sotie, ci de amanta. Era extraordinar de inventiva... Inclusiv la scandaluri. Arunca pe geam cu scaune...", zicea el in Ziarul de Iasi. Tot acolo spunea ca nu ea, ci Ultima va fi femeia vietii lui si incheia apoteotic: "E jalnic sa nu iubesti". Alta intrebare: "Mai iubiti?". "Normal ca mai iubesc." Ce putea sa mai imi spuna? Eventual putea sa imi pareze cu deja celebrele "Cate coapse scapara o iubita ideala? Doua, trei, patru, cinci? (Principalu-i ca le onduleaza)".

"Da, o sa incerc sa raspund", conchide, dupa sapte minute de convorbire telefonica. Apoi urmeaza trei zile de tacere, in care ma gandesc: "Poate rumega intrebarile sau poate nu". Ultima presupunere se adevereste, pe mail: "Pur si simplu nu pot scrie un rand. Sunt obosit". Ma lamentez: "De ce tocmai acum a obosit? Ca doar a dat atatea interviuri? In «Opinia studenteasca», in «Timpul». In «Jurnal de Chisinau», unde zicea, in 2003, ca «femeile, in general, nu doresc sa fie adorate, ci futute». De ce nu mi-a zis mie asta, s-o dau acum la ziar?!?"

ORGASMUL... INTELECTUAL. Brusc imi aduc aminte ca asta-vara a facut undeva o afirmatie ce nu mi s-a parut importanta la prima vedere: "Imi vine din ce in ce mai greu sa raspund la interviuri. Am tendinta sa ocolesc intrebarile pe care mi le pun altii, in fond binevoitori, afectuosi chiar. Nu am reusit sa raspund nici macar la cele pe care mi le pun eu singur, in ultimul timp, cu insistenta, cu exasperare...".

In final inteleg. Un Hobbit pustiit de lumea asta nebuna s-a jucat cu mintea mea si m-a facut sa-mi pun intrebari. Ce teribila am vrut eu sa-l interoghez pe Brumaru! Cata "dobitocie ingereasca" (ca sa-i fur o metafora) m-a bantuit. Iar el nu a facut altceva decat sa-mi dea o scurta lectie de eros. M-ai avut in sapte minute, domnule Brumaru!

"Exista in textele lui Emil Brumaru probabil unul dintre cele mai frumoase imnuri - chiar daca pacatoase, nerusinate, de cele mai multe ori revoltatoare din perspectiva feminista - adresate femeii" - Dorica Boltasu Cultura, 9 februarie 2005

"La computer scriu nestavilit, mai ales scrisori aiuritoare, mai ales prietenelor ingaduitoare… mai ales femeilor frumoase si destepte foc!" - Emil Brumaru, Jurnal de Chisinau, 5 dec. 2003

Sonet 9

Ti-s bucile frumose ca doua fenomene Ceresti ce se intampla o data-ntr-un mileniu, Pe hartile stelare ti le-a-nsemnat alene Cu mana lui buimaca de pofte dulci un geniu. Si sanii ti-s cu piscul in nori cand stai pe spate Intinsa in gradina din dosul casei vechi. Picioare lungi, in carne de trandafir lucrate, Cracesti, semeata nimfa, pana la sapte leghi! Si-n pizda ta se-aduna toti fluturii din lume, Bolnavi sa-ti soarba-n trompe nectarul ce-l secreti, Ti-o-mpotmoleste roua, ti-o bate-n groase brume O toamna-mbolnavita de-albeata pe pereti. Ci eu, sa te cutremur, iti picur din ibricul Cel falnic de alama, cu ceai rusesc, lindicul! (din "Infernala comedie")

Sonet XXVI (TAMARETA)

Oh, tu te-ai fute si cu ochii, Atat de alb si-aliotman Ti-e trupul cald scos lin din rochii Pe-al dup-amiezii blond divan. Oh, tu te-ai fute si-ntr-o nara Si in cealalta, atat de-adanc Doresti sa ma mirosi spre seara In iarba moale-a unui crang. Oh, tu te-ai fute si-n ureche, Suav timpanele sa-ti uzi C-un cantec fara de pereche Ce-atat de mult vrei sa-l auzi. Oh, tu te-ai fute si la ceafa, Prinzandu-ti parul buclucas In cea mai de safir agrafa... Ci eu te fut in pizda, las... (din "Infernala comedie")

PENTRU CEI CARE NU-L CUNOSC

Â

Emil Brumaru, nascut (1939) in comuna Bahmutea, judetul Tighina, Basarabia. Absolvent al Facultatii de Medicina Generala din Iasi (1963). 1963-1975: medic in Dolhasca, judetul Suceava. 1975-1983: liber profesionist. Corector la Convorbiri literare (1983-1989). Redactor-sef adjunct, apoi redactor la aceeasi publicatie (1990-1996). Rubrici permanente in Romania literara si Suplimentul de cultura. Laureat al Premiului National de Poezie "Mihai Eminescu" (2001). Poeme incluse in antologii din Romania, Germania, Franta, Anglia. Debut editorial: "Versuri" (1970). Apoi, "Dulapul indragostit" (Cartea Romaneasca, 1980), "Dintr-o scorbura de morcov" (Nemira, 1998), "Cersetorul de cafea" (Polirom, 2004), "Submarinul erotic" (in pregatire la Cartea Romaneasca, 2005) s.a.

Â

Citeşte mai multe despre:   femeie,   editie de colectie,   brumaru,   raspund

Serviciul de email marketing furnizat de