x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Magdin forever

0
Autor: Dana Cobuz 13 Mar 2006 - 00:00
Magdin forever


RAU CU RAU, DAR MAI RAU FARA RAU
Din 1974, are meseria de mesager al rockului la tv. De cinci ani, de cand a fost scos din grila TVR, nu a mai acordat interviuri. A acceptat sa ne raspunda, pentru ca nu putea lipsi de la intalnirea... cu rockul.

Jurnalul National: Cum ati inceput sa produceti emisiuni rock la tv?
Petre Magdin: Intrebarea asta e mai complexa decat pare ea la prima vedere, pentru simplul motiv ca "Teletop", "Club T" si "Intalnirea de la miezul noptii" au insemnat o adevarata scoala de televiziune, atat pentru mine cat si pentru ceilalti colegi de echipa, redactori, reporteri, regizori, operatori de imagine, sunetisti sau sefi de productie. "Tele-top" a fost primul concurs national de televiziune in care, pe langa vedetele de muzica usoara ale vremii, au avut acces cu mare greutate si cu razboaie zilnice de culise, cantaretii folk si, mai ales, trupele rock romanesti. "Club T" a insemnat pasul spre o mai mare indrazneala, un magazin complex pentru tineret in care au aparut, pentru prima oara la Televiziunea Romana, monstri sacri ca Beatles, Rolling Stones, Deep Purple sau Led Zeppelin. A cantat si Ozzy Osbourne un minut si 30 de secunde, dupa care am fost suspendat doua luni, iar pentru The Who, Police si Boomtown Rats am disparut alte sase luni de pe micul ecran. Acum, parca toate-mi suna a gluma de-a rasu’-plansu’. Si uite c-au venit si vremurile post-decembriste, in care, la fel ca si alta lume buna, am crezut si eu, cu toate marile mele sperante. Rock forever, mi-am zis in gandul meu de bine si am inventat "Intalnirea de la miezul noptii", care sa le dea romanilor informatii cu carul. Sa vada ca pe langa marii clasici ai rockului exista si trupe metalice hard, heavy, thrash speed, power, gothic, death etc. Unii m-au injurat, altii m-au laudat, c-asa era moda damboviteana. Acum simt, insa, ca desi era rau cu rau, tot mai rau e fara rau. La urma urmelor n-am facut altceva decat sa-mi asum raspunderea jurnalistului de televiziune si sa-mi tin la curent fanii, in fiecare minut de emisiune, cu tot ce misca si se intampla in lumea fabuloasa a rock-ului de la noi si din lumea larga.

Rockul este arta

Va simtiti "vinovat" de inducerea gustului pentru rock la generatii pre si post decembrie ’89?
Vina pe care mi-o insinuezi ma onoreaza, cu atat mai mult cu cat rockul este una dintre profesiunile mele de credinta. Iar ca licentiat in muzica, sef de trupa (vezi Modern Grup) si compozitor sau critic muzical am ales muzica rock asa cum alti colegi de facultate au ales muzica simfonica, opera sau folclorul. Departe de a fi o moda, rockul este arta, pentru ca cere talent, curaj, indrazneala creatoare, originalitate, deschide spiritului cai noi pentru visuri si ramane imun la prostia omeneasca, atunci cand ea devine agresiva ca un director de canal care crede ca a fost pus in functie ca sa aduca Televiziunea Romana in sapa de lemn. Rockul este o industrie perfect organizata, care produce mai multi bani decat toate industriile lumii tamaiate separat de candela Fiscului. Le-am oferit oamenilor informatii, opinii, cantareti si trupe rock romanesti si internationale, de la rock’n’roll-ul anilor ’60 la rockul contemporan cu toate ramificatiile sale, de la Sfinxul de altadata, Phoenix, Compact, Holograf, Semnal M si Statuar la Celelalte Cuvinte, Cargo, Neurotica, Altar, Hans Knall SNC, C.A.S.H., IPSE sau Pro Consul, si de la Chuck Berry, Bill Haley, Little Richard sau Elvis Presley la Metallica, Iron Maiden, Motorhead, Def Leppard sau Alice Cooper, iar ei, stapanii mei, telespectatorii au ales ceea ce le-a dictat inima si sufletul. Cum sa nu ma simt "vinovat"?

Multi rockeri dau drept reper in "CV"-urile lor aparitiile in emisiunile dvs. De ce credeti ca fac asta?
Simplu. Eu nu ma joc de-a rockul. Eu fac politica rock. Tocmai de aceea, emisiunile mele raman singurele piste de lansare ale celor la care va referiti!

Slabiciuni

A fost vreo trupa de rock de la noi care sa nu va fi trecut prin studio?
Dincolo de simpatii si antipatii nu cunosc trupa romaneasca respectabila care sa nu fi trecut prin emisiunile mele. Dar probabil ca sunt si exceptii de care nu-mi amintesc in acest moment.

Ce trupe celebre astazi ati ajutat sa-si faca debutul?
Costi Camarasan, Paul Ciuci, Adi Ordean, Mircea Rusu sau Leo Iorga v-ar putea relata tot atatea etape ale devenirii trupei Compact. Dupa cum Cristi Minculescu, Nelu Dumitrescu, Nutu Olteanu sau Adi Ilie ar putea veni cu amanunte despre lansarea lor la "Club T" si de promovarea ulterioara a trupei Iris pana in momentul racirii relatiilor noastre din motive pe care viata le va lamuri sau dimpotriva le va ingropa o data cu bunele care ne-au apropiat si cu relele care ne-au indepartat. Ce sa mai zic de Sfinx, marea mea slabiciune cu Aldea, Cernea, Ionescu si Enache, de Viorel Repciuc si al sau Statuar, de la Oradea, sau de Semnal?

Ati si compus piese rock. Care dintre ele va e cea mai draga?
Uite o intrebare incuietoare. Nu pot sa raspund.

Underground, de bine

Ca un bun cunoscator al fenomenului rock in Romania, faceti-i o radiografie...
Nimic mai simplu. Avem Iris, Compact, Holograf, Cargo si, conjunctural, Phoenix, avem incercari si reusite cu balade rock si mai avem underground-ul cel de toate zilele care ne-ar putea oferi surprize placute daca nu i-ar lipsi cadrul organizatoric si mediatic.

Cand a iesit rockul din grila TVR 1 si de ce?
La 6 martie 2001. Zi fatidica. Nu vreau sa vorbesc, inca, despre aceasta rusine nationala si nici despre pigmeii care au adus Televiziunea Romana in sapa de lemn. Am tacut cinci ani si pot sa mai tac niste luni. Ca doar nu s-o face gaura-n cer din asta.

Sperati sa reveniti in aceasta toamna pe micile ecrane...
Tot ceea ce sper este ca Tudor Giurgiu sa-si duca la indeplinire bunele intentii si atunci lucrurile vor intra pe fagasul normal al unei televiziuni nationale publice. Iar despre detalii, la toamna. Veti avea prioritate.

"Rock-ul este cultura, pentru ca face parte dintre marcile de noblete ale lumii civilizate si se comporta ca o gura de foc a spiritului asa incat nici macar ingerintele demente ale politicienilor semidocti si gaunosi nu-i tulbura adevaratele ierarhii valorice" - Petre Magdin
Citeşte mai multe despre:   rock,   editie de colectie,   rockul

Serviciul de email marketing furnizat de