x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mazilirea lui Brancoveanu

0
14 Aug 2006 - 00:00
Mazilirea lui Brancoveanu


DESTIN TRAGIC
Constantin Voda Brancoveanu (1688-1714) a avut cea mai lunga domnie din cate a gazduit Curtea Domneasca din Bucuresti. Printul aurului, cum era numit, a fost tradat de rudele sale, Cantacuzinii.

DESTIN TRAGIC
Constantin Voda Brancoveanu (1688-1714) a avut cea mai lunga domnie din cate a gazduit Curtea Domneasca din Bucuresti. Printul aurului, cum era numit, a fost tradat de rudele sale, Cantacuzinii.
  • Prof. Ionel Zanescu

    Invidia si tradarea lui Brancoveanu au venit din partea rudelor sale, a familiei Cantacuzinilor, el insusi fiind nepotul stolnicului Constantin Cantacuzino si al spatarului Mihail Cantacuzino.

    INTRIGI. Batranul stolnic Constantin Cantacuzino il visase voievod pe fiul sau Stefan, de aceea il tinuse pe langa dansul la curte, sa invete harul treburilor politice. Constantin Voda l-a inlocuit pe varul sau Toma Cantacuzino, care nu-si facea bine treaba, cu fiul stolnicului in functia de capuchehaie, in 1704. Stupefiat, domnul constata ca nici acesta nu urmeaza instructiunile lui, ci ale tatalui sau. Batranul stolnic tinea insa o corespondenta secreta cu cele trei curti imperiale, nu totdeauna favorabila domnitorului.

    Constantin Voda il inlocuieste pe Stefan cu tatal sau, stolnicul. Dupa scurt timp il cheama si pe acesta in tara, trimitand la Poarta, in sfarsit, un om de incredere. Mihai spatarul este inlocuit in anul 1707 cu Toma Cantacuzino. Finalul dezastruos pentru Rusia, al razboiului de la 1711, a dovedit ca hotararile domnului au fost niste bune chibzuinte. Toma Cantacuzino insa a facut la 11 iunie 1711 o prostie: s-a furisat din tabara de la Urlati si a fugit la rusi, sfatuit de Cantacuzini. Supararea domnului pe Cantacuzini crescu fara margini. Averile celor ce au fugit la rusi au fost confiscate pentru "hiclenie". Indata dupa razboi, Constantin Voda a trimis la Poarta o scrisoare prin care recunostea superioritatea puterii otomane si se angaja sa-i pedepseasca pe toti care s-au aratat prieteni rusilor ca pe niste dusmani ai tarii si ai sultanului. Aceasta scrisoare avea menirea, pe de o parte, sa dovedeasca credinta domnului fata de Poarta, pe de o alta parte, sa justifice masurile anticantacuzine ce le lua ca facand parte dintr-un program de pedepsire a hiclenilor (tradatorilor).

    ESEC. In cursul anilor 1712 si 1713, Constantin Voda reia corespondenta diplomatica, dar in mare taina, cu Rusia si Austria. De data aceasta, jocul diplomatiei brancovene era sortit insa esecului. La Brasov emigrase, inca din 1709, Dumitrascu Racovita - fratele lui Mihai Racovita, domnul mazil al Moldovei - care era acum inchis la Edicule (Cetatea celor sapte turnuri). Ca ginere al spatarului Mihai Cantacuzino, mazilul ceruse, in 1712, domnia Tarii Romanesti, prezentand vizirului niste scrisori din tara prin care Constantin Brancoveanu era acuzat ca isi facuse a doua capitala la Targoviste in scopul inlesnirii unei eventuale emigrari in Transilvania; ca isi reinnoise indigenatul si obtinuse un nou act protector de la Carol al VI-lea, ca avea relatii secrete nu numai cu imparatul Austriei, ci si cu tarul Rusiei si Venetia; ca si-a umplut camara cu aur mult si sume importante depuse in bancile olandeze si la Venetia; ca-si batuse moneda de aur; ca la curtea lui era lux si un fast de nedescris etc. Pentru autenticitatea celor parate, scrisorile au fost pecetluite cu peceti false pe numele principalilor boieri munteni.

    Vizirul de la Poarta, stiind ca domnul Brancoveanu are sume uriase depuse in bancile din strainatate, posesiuni in Transilvania si titlul de principe al Imperiului Habsburgic, a fos sigur ca repetarea procedeului din 1703 i-ar da de banuit voievodului muntean, determinandu-l sa emigreze. Or, el avea nevoie sa-l aduca viu la Poarta pentru a putea pune mana pe intreaga-i avere.

    Ca sa alunge orice banuiala, vizirul raspunde la scrisoarea prin care Constantin Brancoveanu cerea permisiunea casatoriei celui de-al doilea fiu al sau, Radu, cu fata lui Antioh. Prin alta scrisoare ii cerea sfatul in problema proclamarii sultanului, ca urmas al imparatilor romani, avand in vedere ca Imperiul Bizantin, mostenitorul Imperiului Roman, era ocupat de turci, iar Constantinopolul - fosta capitala a Bizantului - din 1453 era capitala osmanlailor. Aceste dovezi de incredere risipira toate temerile banuitorului domn.

    VESTI RELE. Dar la 24 martie 1714 a sosit la Bucuresti capugiul Mustafa-aga Hambar Emini, insotit de 12 ciohodari, sub pretextul ca trece spre Hotin. Domnul il primi in sala divanului inconjurat de marii boieri. Capugiul, aruncandu-i matasea neagra a mazilirii pe umeri, i-o reteza scurt: "Porunca sultanului este ca tu esti mazil si trebuie sa pleci cu casa ta, cu fiii si cu ginerii la Constantinopol. Te compatimesc si-mi pare rau ca ti-am adus stiri asa de rele". Uluit, domnul a vrut sa se aseze pe tron, dar capugiul l-a imbrancit. Boierii taceau. Figurile unora erau consternate, ale altora, indiferente. In tacerea de gheata care s-a lasat, Mustafa-aga a scos din san hatieriful de mazilire si l-a citit cu glas solemn: Terminand de citit, turcul ameninta pe boieri ca, daca refuza de a da ascultare acestei porunci, tara va fi devastata, trecuta prin foc si sabie de cei 12.000 de turci care asteapta la hotarele ei. Cei mai multi dintre boieri au raspuns ca nu vor straini, ca tara are domn pe Constantin Voda si ca doresc sa mearga in solie la Poarta, sa jure pentru credinta domnului. Imbrihorul i-a certat cu cuvinte aspre, amenintandu-i cu 6.000 de tatari si 40.000 de turci care stateau la Sofia, gata oricand sa intre in tara si s-o treaca prin foc si sabie. Turcul il imbraca in caftan domnesc pe vel logofat Stefan Cantacuzino, fiul stolnicului.

    In noaptea de Inviere au trecut Dunarea si dupa inca trei saptamani au ajuns la Constantinopol si dus nu la una dintre casele lui din Constantinopol, ci in temnita celor sapte turnuri. Arestatii au fost legati cu lanturi de peretii temnitei, li s-au pus butuci la maini si la picioare, li se cresta pielea de pe cap si sara apoi taietura, li se ardea cu fierul rosu pielea pieptului si talpile, li se administrau batai zilnice si cate altele pe care mintea omeneasca nu le poate nici macar gandi. Constantin Voda si fiul cel mare au fost azvarliti in "groapa sangelui", unde din lipsa de aer se stingeau candelele si lumanarile. La 16 august 1714, domnitorul Brancoveanu si-a vazut cei patru fii ucisi de securea turceasca, la fel si pe sfetnicul Ianache, dupa care el insusi a fost omorat. I-au fost luate averea, titlul, viata, fiii, dar nu si credinta drept maritoare.

    "Pentru ca te-au gasit pe tine, Constantine Brancovene, nevrednic si hain, ca unul care i-ai adus pe muscali la Braila, le-ai dat zaharea; ai pus biruri noua pe tara si ai despuiat-o cu ele; si nu te-ai multumit cu scaunul de domnie care ti-am harazit si dupa plac ti-ai ales altul si stateai mai mult acolo; pentru aceste greseli si pentru multe altele, te scoatem din domnie si-ti poruncim sa vii aici la noi cu toata casa ta si semintia ta; pentru aceea am trimis la tine pe imbrihorul cel mare."
    fragment din actul de mazilire

    AVEREA BRANCOVEANULUI

    Era in Vinerea Mare inainte de Pastile lui 1714, cand cateva radvane si patruzeci de care asteptau gata sa ia drumul Constantinopolului, ducand pe Brancoveanu si familia sa si ce era mai de pret din uriasa lor avere. Din curtile de la Bucuresti, Mogosoaia, Potlogi, Obilesti, Urlati, Targoviste, chiar si din casele de la Brasov, au fost ridicate toate lucrurile scumpe: haine, covoare, stofe, portelanuri, vesela din argint, carti ferecate, de asemenea, 2.000 de medalii din aur batute pentru sarbatorirea a 25 de ani de domnie si 60 de ani de viata, precum si coroana voievozilor Tarii Romanesti, evaluata la 300.000 de scunzi si giuvaeruri de 500.000 de taleri.

    DEMNITARI SI ANONIMI VENITI LA EXECUTIE CA LA SPECTACOL

    Pana la locul executiei, drumul l-au facut, asemenea talharilor de rand, desculti, cu capetele descoperite si numai in camasi, tarandu-si lanturile grele. La locul de executie erau de fata sultanul Ahmed al III-lea si cumnatul sau, sangerosul vizir Gin Ali Pasa, inalti dregatori ai Portii, consulii puterilor europene, negustori straini si multimea anonima a Constantinopolului venita sa priveasca drama. Inimile si respiratia spectatorilor inghetara. Calaul gol pana la mijloc, cu pielea maslinie, dintr-o singura lovitura, reteza capul vistierului. Cazura unul dupa altul capetele beizadelelor Constantin, Serban si Radu sub privirea sticloasa a domnului care-si astepta tacut randul. Mezinul in varsta de numai 11 ani se arunca la picioarele sultanului, jurandu-se cu lacrimi in ochi ca, daca va fi lasat in viata, se va face musulman. Glasul tatalui, ca un tunet, il mustra ca e mai bine sa moara de o mie de ori decat sa-si renege credinta. Revenindu-si, Matei se aseza in genunchi in fata calaului, asteptandu-si tacut moartea.

    SFARSITUL PARASILOR

    Nici parasii lui Brancoveanu nu vor scapa de moarte silnica. In timp ce un capugiu turcesc mergea la Iasi pentru vestirea transferarii lui Nicolae Mavrocordat ca domn al Tarii Romanesti, un capugiu ii vestea lui Stefan Voda mazilirea. O data cu familia lui Stefan Cantacuzino au fost ridicati parintele sau, Mihail spatarul, si Radu Dudescu. Turcii i-au sugrumat pe acelasi loc unde Brancoveanu fusese executat.
  • Citeşte mai multe despre:   constantin,   vodă,   cantacuzino,   brancoveanu,   editie de colectie,   constantin voda

    Serviciul de email marketing furnizat de