x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Naşterea unui cântec

0
Autor: Florin Condurateanu 16 Ian 2005 - 00:00
Naşterea unui cântec


Uneori, creatorii de opere artistice ard lungă vreme la foc mocnit până când din talentul lor se naşte lucrarea de artă.



Dar la unii creatori inspiraţia izbucneşte nestă­pânit, ca un fulger, harul lor dă pe-afară şi scânte­ie­rea talentului face ca opera să răsară surprinzător de grabnic. Un astfel de creator cu preaplin de talent este Adrian Păunescu. Dar iată o întâmplare de semnificaţie. Cenaclul Flacăra dădea un spectacol la Galaţi. Ca de obicei, se umpluse stadionul. Cum îşi făcuse obiceiul, Adrian Păunescu invită pe podiumul pe post de scenă orice spectator care crede că are talent, dându-i posibilitatea să cânte la microfon. Îşi ia inima-n dinţi şi un tânăr profesor de sport de la o şcoală din Galaţi, care cântă chiar frumos. Numele lui este Vasile Şeicaru. "Du-te acasă şi pune nişte îmbrăcăminte într-o geantă, fiindcă din clipa asta faci parte din Cenaclul Flacăra, iar mâine avem spectacol la Constanţa." A doua zi, în autocarul ce transporta cenacliştii, Adrian Păunescu spune: "Să vină cineva lângă mine să-i dictez o poezie, o fac chiar acum, iar tu, cel nou, să compui muzica, fiindcă începem spectacolul cu această piesă în premieră".

60 DE KILOMETRI. Harul lui Păunescu nu se dezminte, poezia se naşte în 20 de minute. Şeicaru, intimidat, se retrage în fundul autocarului cu strofele purtând cerneala încă neuscată şi începe să inventeze o melodie pe aceste versuri. Se străduia să găsească linia melodică când îl chemă poetul: "Hai, mai repede, eu am scris versurile în 25 de kilometri şi tu nu nimereşti melodia în 60 de kilometri, grăbeşte-te, că ajungem la Constanţa!". A mai ciupit strunele chitarei Vasile Şeicaru şi a finalizat melodia chiar când a început spectacolul. Adrian Păunescu anunţă pe stadionul din Constanţa că Cenaclul începe cu un cântec în premieră, după care îi face semn lui Şeicaru să vină la microfon. Dar mai bine să-l lăsăm să povestească chiar pe protagonistul acestei întâmplări, acum faimosul interpret şi compozitor Şeicaru: "Vă daţi seama ce emoţii aveam, la debutul meu cântam o melodie compusă în aşa grabă. În plus, eram timorat şi de faptul că nu ştiam dacă melodia mea va fi pe măsura valorii poeziei. Îmi era inima ca un purice. Am cântat începutul piesei, şi după prima strofă a explodat stadionul, toată lumea aplauda în delir şi fredona, un succes uriaş. Cântecul era «Iubito, hai să ne-aruncăm în valuri». Şi astăzi, după atâţia ani, cântecul e tare iubit de public".


LUMINĂ, LUPTĂ, LIBERTATE
Ştefan Hruşcă locuieşte acum în Canada. A cântat în cenaclu din noiembrie 1981 şi până în aprilie 1984. În total, 1.112 de spectacole. "A fost cel mai puternic fe­nomen social şi cultural al anilor '70-'80, care a marcat milioane de oameni, generaţii întregi care şi astăzi se hrănesc cu amintirile mo­men­telor petrecute la întâlnirile cu Cenaclul. Nu bănuise nimeni până la acea vreme setea teribilă de muzică, de poezie a acelei «generaţii în blugi». Semnul nostru era LLL (Lu­mi­nă, Luptă, Libertate) într-o pe­rioadă în care nici nu se putea vorbi de aşa ceva", poves­teşte artistul. (Cătălin Pruteanu)

ATACAT ÎN REVISTA FLACĂRA
Vasile Şeicaru a început să cânte cu Cenaclul Flacăra când acesta din urmă a po­po­sit la Galaţi, în 1978. Pe atunci, Şeicaru cânta în formaţia Cristal şi a fost remarcat de Păunescu. "Trebuia să fii atent când punea ochii pe tine. Toţi folkiştii mari au fost lansaţi de către Pău­nescu", spune Şeicaru. "Pău­nescu ră­mâne cel care m-a ajutat şi îi voi fi recu­noscă­tor", spune ar­tistul, chiar dacă, după 1984, când a părăsit Cenaclul împreună cu Hruşcă, a fost atacat dur în Revista Flacăra. "Ne-a făcut în toate felurile", spune Şei­caru, dar cei doi n-au ripostat. (Cătălin Pruteanu)

PATRIMONIUL NAŢIONAL
Victor Socaciu s-a numărat de la început printre cântăreţii apreciaţi de mentorul Cenaclului Flacăra. Prietenia care i-a legat pe cei doi încă de pe atunci nu s-a destrămat nici după dispariţia fenomenului. "Cenaclul Flacăra a însemnat pentru mine cea mai importantă experienţă artistică şi de viaţă. A însemnat locul în care m-am lansat în lumea muzicii româneşti." Fără a folosi cuvinte mari, cântăreţul afirmă cu mâna pe inimă că "în Cenaclul Flacăra s-a creat o arhivă de cântec românesc cu valoare de patrimoniu naţional". În plus, el apreciază că, de fapt, s-a născut o instituţie de creaţie complementară şcolii româneşti, o tribună a afirmării idealurilor naţionale. (Cristina Ologeanu)
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de