Nea Marin Viteazu

Tudor Vornicu: Cand l-ati creat pentru prima oara pe nea Marin?

Amza Pellea: A avut o nastere mai lunga (rade). In sensul ca eu povesteam, inca din timpul liceului, pe urma la facultate, colegilor de clasa sau de camin intamplari de la mine din sat. Incet-incet, ele au inceput - cum sa spun - sa se concretizeze in gura unui anume personaj. Ideea mi-a venit insa mult mai tarziu, cand am fost solicitat de radio, mai precis de unul din fostii colegi care lucra acolo, care mi-a zis: "Ma, tu, in timpul facultatii, ne spuneai niste intamplari oltenesti. N-ai vrea sa le spui la radio? Eu m-am dus cu inima indoita, ca sa fiu sincer. Ma gandeam ca ele au efect intr-un cadru restrans. M-am dus, ei au primit niste scrisori, si asa au inceput emisiunile. Cum s-au concretizat Marin si Veta? Asta e un omagiu adus unui unchi de-al meu disparut pe front, pe care-l chema Marin si care era foarte vesel, un tip cu foarte mult haz, iar pe nevasta-sa o chema Veta.

"Se simte cand trenul incepe sa inmagazineze olteni"

Ne-ati spus, de altfel, ca in tren aflati o multime de amanunte. Intre Craiova si Bucuresti?

Da, este adevarat. De cate ori ma duc in partea Olteniei, se simte imediat cum trenul incepe sa inmagazineze olteni. Se schimba si ritmul conversatiei, si problematica, si felul de a pune problemele. Totul devine mai vioi, mai viu, mai cu haz si am inregistrat o sumedenie de lucruri realmente din tren.

Cum de reusiti sa sariti cu atata usurinta de la rolul lui nea Marin la roluri de drama, de comedie? Cum se petrece acest salt permanent al dumneavoastra?

N-as spune ca este un salt care mi-e specific numai mie, ci tuturor actorilor. De fapt, aceasta este meseria de actor, de a intruchipa caractere dramatice, cat mai diferite, cat mai diverse. Eu consider ca nu exista nici o deosebire intre drama si comedie. Am auzit de foarte multe ori vorbindu-se cat de grea este comedia fata de drama sau invers. Mie mi se pare ca este vorba de acelasi lucru, dar care este privit din alt unghi de vedere. Sunt convins ca orice intamplare poate fi povestita in asa fel ,incat sa stoarca si lacrimi, si hohote de ras. Mi se pare o trasatura specifica poporului roman: a face haz, cateodata, chiar de necaz. Tin minte ca m-am intalnit odata cu un neamt, care povestea o excursie de-a lui in Romania pe la manastirile din nordul Moldovei si cum i s-a stricat lui motorul si a trebuit sa se duca la nu stiu ce autoservist. Eu tot asteptam sa vad care-i poanta. Nu era nici o poanta, era o tragedie shakespeariana. Si mi-am dat seama cata diferenta este intr-un astfel de punct de vedere asupra vietii si un altul povestit de un roman care lesina de ras povestind cum el si-a rupt un picior, alalalt trei coaste si zice: "Da’ nenorocitul de ala care a stat in spate nu mai avea nici un dinte in gura si nu intelegeam ce spune". Si el mi-a povestit aceasta drama, dar cum sa va spun, luata pe partea cealalta. Totul era de un haz nemaipomenit. Cum ala voia sa le zica ceva si nu putea, pentru ca-si rupsese doi sau trei dinti din fata. In general, viata poate fi privita nu doar din doua unghiuri de vedere, ci dintr-o infinitate. Eu facusem "Mihai Viteazu", care a avut succes. Lumea l-a primit foarte bine si imediat dupa aceasta, se intampla prin ’70, vreo doi colegi regizori au venit si mi-au spus: "Mai, noi am vrut sa-ti dam un rol intr-un film, dar tovarasii de la Centrul Cinematografic au zis ca tu, care ai jucat Mihai Viteazu, nu poti sa joci in treaba asta, deocamdata". Pe mine, sa fiu sincer, m-a suparat treaba, pentru ca se confunda cumva personajul cu actorul. Un actor trebuie sa joace orice. De-asta e o meserie extraordinara. Un actor trebuie sa fie in stare sa faca absolut orice. Si atunci treaba m-a suparat. Si nea Marin la televiziune a fost un fel de replica, de afront, chiar. Am primit telegrame, la primele aparitii ale lui nea Marin, de la oameni foarte de buna-credinta din tara, care spuneau: "Dumneata, care ai jucat Mihai Viteazu, te apuci sa spui povesti, cu intamplari de la tara, la televizor?". Oamenii au fost socati. Insa tocmai asta am vrut sa demonstrez: ca un actor poate sa faca orice si sa fie credibil, si intr-un voievod, si intr-un taran, si intr-un om slab, si intr-un om puternic, si intr-un jurist, si intr-un borfas si asa mai departe.

Multumim TVR MEDIA pentru furnizarea DVD-ului "Momente de aur - Amza Pellea", de unde am preluat interviul lui Tudor Vornicu si imagini cu nea Marin.