x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Nu isi mai apartine nici lui

Nu isi mai apartine nici lui

de Dana Andronie    |    29 Ian 2007   •   00:00
Nu isi mai  apartine nici lui
A fost, este si va fi Peer Gynt

"Nu stiu daca el e un actor total, in orice caz e un total actor: joaca si canta cand nu joaca". Aceasta apreciere poate fi revendicata cu castig de cauza de Aurel Storin.

Il cunosc pe Florin Piersic de cand ma stiu. Ciudat, desi nimeni nu imi povestise despre el, eu stiam cine este. Asa cum intr-o buna zi am aflat ca Dumnezeu exista, tot astfel mi-am dat seama ca il cunosc pe Margelatu, cel care scuipa seminte si tragea cu pistolul. Pentru mine, Piersic insemna doar Margelatu. Insa, de curand, l-am vazut la Ateneul Roman, intr-un oratoriu facut dupa piesa lui Ibsen, Peer Gynt. Abia atunci am realizat ca Florin Piersic este, de fapt, personajul principal care da numele piesei de teatru.

ROLEX DE EXPORT. "Peer Gynt este un Munchausen juvenil si taranesc, un mincinos plin de faconda, nu lipsit de bravura si bruscheta... El debiteaza mamei sale, Aase, palavre incantatoare asupra pretinselor sale izbanzi cinegetice, se lauda fata de tarani ca zboara prin aer, fura o mireasa careia nu-i place mirele si se catara cu ea pe stanci, in vreme ce mama-sa, mustratoare pana atunci, il priveste cu admiratie".
Prima fotografie pe care Florin Piersic a dat autografe

Asa scria G. Calinescu despre personajul lui Ibsen. Dar iata ce spune Aurel Storin, secretarul literar al Teatrului de Revista, despre personajul Florin Piersic: "Personaj de legenda, acest Peer Gynt care ar putea sa fie astazi tatal lui Peer Gynt, si nici nu stiu daca cumva nu este, lasa in urma lui, pe oriunde trece, o carare de farmec si o sosea nationala de simpatie. L-am vazut dialogand cu publicul, timp de peste o ora, pe un scenariu aparent improvizat, dar pus la punct ca un Rolex de export, si nimeni nu vadea nici cea mai mica dorinta de a intrerupe discursul lui Florin. Cu exceptia colegilor lui de turneu, care nu o data au pierdut trenul spre Bucuresti. Florin nu are nevoie sa i se scrie texte speciale. El joaca scene din piesa vietii lui...".

JERTFA, LA CEREREA PUBLICULUI. Totusi, cel mai reusit rol pe care Piersic crede ca l-ar fi putut juca si astazi - in ciuda anotimpurilor sale - este baronul Munchausen. "La varsta mea, nici rotunda, nici patrata, fireasca, cred ca oamenii cu sufletul puternic isi incep viata, iar si iar, cu fiecare vis implinit... Cat mi-am apartinut in toti acesti ani? Mai conteaza? Daca suntem impreuna aici si acum, dand cu tifla singuratatii, inseamna ca nici o jertfa nu a fost prea mare si ma simt fericit si implinit alaturi de dumneavoastra".
Un profil de june prim, aflat la inceput de drum

Intr-adevar a dat cu tifla singuratatii, doar la cererea publicului. In "particuler", cand cortina cade, el ramane singur. I-a fost dat sa se daruiasca in cantitati industriale, desi are un singur suflet. Asa cum spunea Aurel Storin, Florin Piersic poate sa faca o legenda si dintr-o florareasa pe care o vede doar o secunda: "Nu-i lasati niciodata pe mana cartea de telefon. S-ar putea ca fiecare nume, sau adresa, sau numar de telefon sa-i evoce cate o intamplare care, povestita de el, va fi absolut extraordinara. Dati-i mai degraba piesele unor mari dramaturgi. Florin si-a jucat marile roluri ale vietii, dar mi se pare ca n-a prins inca marele rol al teatrului. Sunt sigur ca acest rol trebuie sa existe undeva. Dar cum sa-l prinda pe Florin? De unde sa-l ia pe Florin? Sufletul lui generos alearga necontenit, sfideaza ore, distante, anotimpuri, granite, el face o legenda dintr-o florareasa care-i pune in brate cosul de flori pentru zece lei, el traverseaza pana la telefoane si se opresc masinile pe Calea Victoriei, el umbla pe strada si admiratorii si fetele - care nu mai sunt asa tinere ca alta data - il opresc, si-l saruta, si-i vorbesc, si-si aduc aminte de o mie de prostii atat de importante, si Florin rade, si pe urma plange, iar alearga, si ajunge exact la timp, ca o bucurie, in pragul casei batranului doctor Piersic, telefoneaza unui prieten care tocmai l-a cautat alaltaieri, suna la Budapesta, la Aniko, cu toate c-a mai sunat si dimineata, mai da o raita pe la Ciclop sa vada domnii aceia ce se mai aude cu rabla lui si, spre seara, ajunge la Teatrul National unde-l asteapta la intrare sase invitati ai lui din opt tari ale lumii, si el le multumeste politicos pentru halva, ii asaza pe fiecare in fotoliu si se urca pe scena si toata suflarea lumii ii apartine acolo, sub lumina reflectoarelor, cand implineste miracolul vietii lui, de a juca teatru. Iar, la sfarsit, se lasa cortina si, inapoia ei, epuizat si trist, Florin Piersic ramane singur".

MESAGER NEOBOSIT. "Cursa asta fara oprire, timp de 7 decenii, inseamna un sacrificiu asumat, un sacrificiu de sine, o vulnerabilizare a celor dragi si apropiati... Un critic mai sever ar putea reprosa un sacrificiu al harului creator, o pierdere pentru scena teatrului romanesc. Dar Piersic joaca un rol unic pe scena vietii: acela de «bine-venit» in inimile oamenilor, acela de cel mai iubit actor roman. Cei din preajma-i stiu ca Piersicul Florin, cum ii spune un prieten clujean, nu-si mai apartine nici macar lui si nici familiei sale, ci tuturor, ca un neobosit mesager al bucuriei, al iubirii si al prieteniei". Ioana Bogdan este autoarea de drept si de fapt al acestei analize, care a pus punctul pe "i" din miezul Piersicului.

A FOST UN TATA NORMAL
Ce jocuri a jucat Piersic cu copiii lui cand erau mici? "Jocul cel mai des jucat era de-a «s-a intors tata, din turneu, de la filmari»! Am fost - in masura in care s-a putut si am fost inteles (si am avut parte de o mare intelegere din partea Tatianei si a lui Aniko) - un tata normal, si nu un trofeu. Poate ca desele calatorii au grabit maturizarea copiilor mei, dar in bine. Eu n-am fost un model pentru ei, un model de urmat, decat prin incapatanarea mea, prin dragostea pentru oameni si din bucuria de a trai".

MINCIUNI FARA CATASTROFE
Am indraznit sa-l intreb pe senior daca le-a facut pe plac femeilor si le-a mintit frumos? Raspunsul: "De ce nu ma intrebati daca nu cumva eu am fost cateodata mintit frumos? Lucrurile astea fac parte din regula jocului, a jocurilor galante. Dar niciodata o minciuna a mea nu a deschis calea unei catastrofe sentimentale. Ar fi grozav, aproape de neinchipuit, traind vremea tehnicilor de varf, ca fiecare sa avem atasat cate un cip care sa contabilizeze minciunile si adevarurile spuse. Glumesc..."

"CEI DOI BAIETI AI MEI SUNT IUBITORI SI SINCERI"
Ce au mostenit de la el cei doi copii, Florinel si Daniel? Ce nu are tatal in comun cu feciorii? Cand a auzit aceste intrebari, Florin Pierisc a raspuns imediat: "Imi cereti un lucru aproape imposibil". Dupa o pauza de cateva minute, mi-a zis: "Dar am sa incerc sa raspund in rezumat". Si a facut urmatorul rezumat: "Am o certitudine, sau chiar doua: cei doi baieti ai mei sunt iubitori si sinceri, stiu sa aprecieze bucuria revederii si sa reduca distantele cu o vorba potrivita. Florin Piersic, intr-o anumita masura, se regaseste in fiecare, dar catimea n-o pot sti decat mamele lor, imediat dupa Dumnezeu. Poate ca harul actoricesc al lui Florin Jr, gravitatea circumspecta cu care priveste in jur se intalnesc fericit cu exuberanta, cu bucuriile exclamative ale lui Daniel. Pot sa va spun ca eu ma regasesc in fiecare, in ceea ce au mai frumos Florinel si Daniel in suflete si duc mai departe."
"La varsta mea, nici rotunda, nici patrata, fireasca, cred ca oamenii cu sufletul puternic isi incep viata, iar si iar, cu fiecare vis implinit... Cat mi-am apartinut in toti acesti ani? Mai conteaza?"
  • Florin Piersic
  • ×
    Subiecte în articol: florin piersic editie de colectie peer gynt