Angajatii care au lucrat sau inca mai lucreaza la Casa Capsa sunt atasati de locul din buricul Bucurestiului ca de propria casa. Faptul ca au servit marile personalitati ale Romaniei reprezinta cea mai mare satisfactie pe care viata a putut sa le-o ofere.

Casa Capsa, un loc incarcat de istorie, fixat in centrul Capitalei, pe Calea Victoriei. Stabiliment de cinci stele, in care nu intra oricine. Imediat ce calci pragul, iti dai seama ca ai ajuns intr-un loc select. Totul este perfect, decorul fiind unul burghez, pe gustul marilor oameni de cultura ai Romaniei.

ISTORIE. Pe vremuri, restaurantul era un adevarat magnet pentru personalitatile marcante ale zonei. Nu lipseau insa nici pensionarii, care veneau dimineata la localul incarcat de istorie pentru o cafeluta cum numai la Capsa se gasea. Unul dintre oamenii a carui viata se confunda cu selectul local bucurestean este Marin Avram. S-a angajat in 1978 ca ajutor de ospatar. Daca incepea munca acum, s-ar fi numit picol.

DEBUT. "Am ajuns aici printr-o ruda mai indepartata. M-a recomandat sefului de local si am fost angajat ca ajutor de ospatar. Am preferat sa lucrez intr-un restaurant, pentru ca mie nu imi placea munca in uzina", descrie omul inceputurile sale in meserie. Cand a venit la Capsa avea 18 ani. Pana atunci nu intrase niciodata in local. "Doar am trecut prin fata, am privit si am mers mai departe." Dupa 3 ani, timp in care a fost trimis la scoala Hotel Parc, a fost avansat la gradul de ospatar. Acest lucru s-a produs in 1981, iar in 2003 a ajuns sef de sala, mai mare peste toti cei care servesc la mese in Casa Capsa. Acum vorbeste despre locul in care a muncit toata viata ca despre ceva sfant. "Aici veneau ziaristi, actori, medici, oameni de cultura cu origini burgheze. Era plin intotdeauna. Stateau oamenii afara si asteptau sa se elibereze cate o masa. Aglomeratia asta a durat pana prin 1991. Dupa Revolutiei au mai aparut si alte restaurante, iar omul se mai duce sa vada si alte locuri", povesteste Avram.

Marin Avram pastreaza cartile de vizita ale clientilor care veneau la Casa Capsa. Unii ii trimit felicitari de Sarbatori si carti postale din fiecare vacanta

MANDRU. Isi aminteste cu placere de vremurile in care ii avea in restaurant pe Eugen Jebeleanu si Marin Preda. "Cand se intalneau, intotdeauna beau sampanie, iar Jebeleanu fuma trabuc. Cine fuma trabuc la vremea respectiva era cineva. Pentru mine era o onoare sa ii servesc la masa si ma simteam foarte onorat atunci cand ii vedeam intrand in restaurant. Mai erau si alti oameni de cultura care veneau aici sa discute. Era intotdeauna liniste aici. Atmosfera devenea mai vesela doar cand veneau pe la noi Stela Popescu si Alexandru Arsinel. Jean Constantin era prieten vechi cu un magazioner de aici de la noi si venea foarte des. Se stiau din copilarie. Lumea era mai vesela cand veneau asemenea actori in restaurant. Era o onoare sa stai langa asemenea zei", isi aminteste Marin Avram, care explica si motivul pentru care nu a plecat niciodata de la Casa Capsa. "Eu ma simt cineva pe lumea asta fiindca lucrez aici. Cand ma duc la un medic si ma prezint Avram de la Capsa ma priveste mult mai atent."

SAMOILA, MARELE MAESTRU BUCATAR In vremurile de demult, Casa Capsa era cautata si pentru mancarea preparata aici. Din 1945, Ion Samoila a lucrat in bucatarie. A fost adus de tatal sau, atunci cand nu implinise 14 ani. "La inceput, curatam cartofi si faceam toate treburile pe care mi le cerea bucatarul-sef. A durat mult pana cand am fost lasat sa fac prima ciorba. Asta s-a intamplat pe la 16 ani, iar la 18 ani mi s-a dat voie sa prepar felul doi. Asa era pe vremea aia. Trebuia sa muncesti cativa ani ca sa ajungi bucatar adevarat", isi aminteste Samoila, care este cunoscut si acum in lumea gastronomica pentru talentul sau nemarginit. A reprezentat ani la rand Romania la olimpiadele gastronomice internationale, de unde s-a intors de fiecare data cu medalii. Surorile Lahovari il sunau de acasa pe maestrul Samoila si comandau mancare, dupa care anuntau si ora la care vin sa serveasca masa. Casa Capsa era ca un club elitist, in care fiecare client se bucura de rasfaturile angajatilor. Zilnic, peste 300 de persoane veneau sa serveasca masa in celebrul local bucurestean. Felurile de mancare erau extrem de variate, iar in cazul in care vreun client dorea ceva ce nu era in meniu, maestrul bucatar Ion Samoila se dadea peste cap si ii satisfacea capriciile. Intr-o zi, domnisoara Bibescu a vrut orez cu lapte, facut cu scortisoara si vanilie. Acest lucru nu a reprezentat o problema pentru angajatii localului, care i-au oferit delicatesa dorita. Scriitorul Fanus Neagu prefera vinurile Jidvei, chiar daca in local se mai serveau si bauturi straine, cum ar fi gin, campari sau whisky. Din restaurantul de la Casa Capsa nu lipseau nici Dinu Sararu si Stefan Iordache. Primul era director la Teatrul Mic, iar al doilea avea aceeasi functie la Teatrul Foarte Mic. Si acum mai sunt clienti care comanda mancarea ce se facea pe vremuri de maestrul bucatar Ion Samoila. Din pacate, numarul acestora este in continua scadere, tinerii din ziua de azi orientandu-se catre localurile mai galagioase.

VIZITA LA CAPSA ERA MOSTENIRE Pentru multi dintre clientii care veneau la Casa Capsa vizitele la celebrul local de pe Calea Victoriei reprezentau o traditie de familie. "Burghezii si-au invatat copiii ca atunci cand ies in oras sa mearga la Capsa. In unele familii, o zi era dedicata acestui loc. Veneau si stateau aici de dimineata si pana seara. Era liniste in local, nu era muzica deloc. Se discuta in soapta, iar de multe ori subiectul era unul de afaceri", povesteste Marin Avram. Personalitatile care au intrat la Casa Capsa l-au impresionat intotdeauna. PROGRAMUL ERA UNUL STRICT, DICTAT SI DE COMUNISTI Celebrul local bucurestean a avut de suferit pe vremea lui Ceausescu. Din cauza restrictiilor dictate de regimul comunist, programul se incheia la ora 22:00. Acest lucru a durat insa foarte putin. In rest, programul era acelasi in fiecare zi. La ora 8 dimineata se deschidea braseria, unde se putea servi o cafea, iar de la ora 10, cine dorea, primea si bere. Asa era atunci, alcoolul era servit numai dupa ora 10. La ora 12:30 se deschide si restaurantul, dar lumea se strangea in fata si mai devreme. Clientii erau serviti la mese pana la 17:30, cand restaurantul se inchidea pentru curatenie. Se matura, se aranjau mesele, dupa care la ora 19:30 clientii intrau din nou in local. Restaurantul se inchidea la ora 12 si jumatate, iar ultimul om care dorea sa intre trebuia sa o faca cu o ora inainte de incheierea programului. In perioada comunista, in camerele actualului Hotel Capsa, cotat la cinci stele, era sediul firmelor straine care aveau reprezentante la Bucuresti. CEAUSESCU NU VENEA Casa Capsa a facut parte dintr-un trust care mai patrona restaurantele Cina, Banatul, Muntenia, Modern, Lido sau Majestic. Elita comunista nu a fost niciodata atrasa de asemenea localurile, care reprezentau un simbol al burgheziei. Nicolae Ceausescu nu a fost niciodata la Casa Capsa, dar nu si-a permis sa demoleze acest local pentru ca era unul recunoscut de oamenii de cultura din strainatate, care atunci cand veneau la Bucuresti serveau masa in restaurantul aflat in buricul Capitalei. Dupa Revolutie, fostul presedinte Ion Iliescu s-a declarat fan Casa Capsa.